Piața de bijuterii din România Mare, în timpul Marii Crize Economice

Stă scris prin publicațiile cu caracter istoric că din anul 1929 a început în SUA o recesiune cu consecințe devastatoare și fenomenul s-a extins la nivel planetar până la declanșarea unui nou război mondial. A fost un prăpăd din care au pornit toate celelalte nenorociri. Fiecare autor a adăugat aspecte care să fie cât mai șocante pentru cititorul obișnuit sau pentru cel din mediul academic. Ideea de recesiune trebuie să rămână cu orice preț în creierul mulțimilor.

Datele statistice ale statului român nu arată o sărăcie, ci se manifesta o poftă deosebită de avere. Bijuteriile reprezentau obiectele de prestigiu ce erau venerate în mediul urban, dar aurul lua și ochii sătenilor și era ultimul refugiu al oamenilor în situații de criză. Obiectele din metal prețios au avut în anul 1929 o masă de 68 de tone și au fost aduse din import pe bani buni.

N-a existat o supraproducție și au fost achiziționate alte 74 de tone în 1930. Afacerile din domeniu mergeau bine și cererea a fost ridicată, doar în 1935 fiind o scădere la doar 25 de tone. Cererea era de peste 40 de tone anual.

Germania era principalul furnizor de astfel de lucrări deosebite și 17 tone au fost cumpărate în anul în care cererea a fost cea mai scăzută. S-a ajuns în 1938 la un import de 39 t din totalul de 41 t. Berlinul a reușit să domine piața românească prin calitatea mărfurilor și prin prețurile competitive.

Autoritățile de la București și populația erau interesate și de exploatarea aurului și a argintului, producția de metale prețioase fiind în creștere în anii definiți drept de criză și recesiune. Chiar n-a fost recesiune în anii de lipsuri.

Cele mai scumpe produse erau găsite peste hotare și economia în domeniul prelucrării metalelor prețioase nu ducea lipsă de clienți. Erau realizate giuvaieruri și pe plan local și prosperitatea populației în domeniul aurului nu era una rea. Chiar era prea mare interesul pentru metalul prețios în dauna unor produse utile, cum ar fi fost hainele, uneltele sau medicamentele. Aurul, sub forma monedelor și a bijuteriilor grele, treceau drept moștenire din generație în generație și erau păstrate ca o ultimă rezervă pentru zile negre.

Economia mondială mergea din plin, dar veniturile erau prea concentrate în anumite cercuri de interese și au fost lipsuri mari în diferite regiuni sau categorii de populație. Elitele vremii au găsit soluția pentru rezolvarea problemelor din industrie: un nou război mondial. Politica de înarmare forțată a dus la distrugerea prosperității economice și la deturnarea producției fabricilor spre un sector neproductiv, dar care aducea profituri celor ce dețineau capacitățile de producție.

_{Foto
sus: București. Calea Victoriei, în perioada interbelică (© iMAGO
Romaniae)}