Frontul pentru carne: Visul neîmplinit al lui Leonid Ilici Brejnev

Uniunea Sovietică a fost considerată drept un experiment politic menit să realizeze un fel de paradis terestru la nivel planetar, cel în care, după cum spunea ideologia egalitaristă, nu trebuia să existe exploatarea omului de către om. Un numeros aparat de propagandă, bine plătit și hrănit, cultiva imaginea unui viitor luminos pentru masele de cetățeni sovietici și chiar întreaga omenire urma să ajungă la același standard de viață în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Evoluțiile politice erau dificil de anticipat de către cei din slujba centrului de putere de la Moscova.

Conducerea de la Kremlin a trecut din 1927 la dezvoltarea intensivă a industriei grele și uriașe combinate metalurgice și uzine mecanice au fost deschise în adâncimea teritoriului sovietic, cât mai departe de bazele bombardierelor grele. Au fost realizate adevărate minuni industriale și centrul metalurgic de la Magnitogorsk transforma munți de minereu în oțel pentru tot felul de mașini. Producția secretă realizată de siderurgiști mergea în sectorul special și în restul economiei, totul în conformitate cu indicații superioare pe linie de partid.

Leonid Ilici Brejnev a preluat puterea în anul 1964 de la temutul Nikita Hrușciov și a păstrat-o până la intrarea în mormânt în 1982. O grea muncă a dus pentru a asigura fericirea locuitorilor din lagărul socialist, dar rezultatele nu prea se vedeau în magazine.

Populația din Uniunea Sovietică era lipsită de produse alimentare de bază și carnea era un lux. Chiar conducătorul partidului unic era obligat să recunoască situația stânjenitoare a alimentului strict necesar pentru o bună funcționare a organismului uman, mai ales a celui supus unui efort fizic pe timp îndelungat. Era anul 1981 și aprovizionarea nu era ritmică, fenomenul generând rafturi goale și nemulțumiri sociale. În plus, mai era un aspect economic grav, mai puțin vizibil pentru masele populare. Statul nu putea să scoată banii de la populație, ceea ce explica situația că oamenii aveau mult capital la saltea. Problema era că sumele nu circulau în economie și fabricile nu funcționau cum trebuie în urma lipsei capitalizării.

Liderul de la Kremlin a prezentat un raport de activitate la Congresul al XXVI-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și formulările din document sunt deosebit de interesante. Autorul, mai mult colaboratorii și un rol trebuie să-l fi avut Mihail Gorbaciov, specializat în problemele agriculturii, a scris că trebuie să existe direcțiile principale ale creșterii bunăstării poporului, cel pentru care conducerea de partid și de stat se sacrifica în fiecare zi în luxul de la Kremlin. Se observă limba de lemn a celor de la putere, exprimarea lipsită de vreo valoare stilistică și de sens.

Leonid Brejnev a precizat clar că se înregistra la capitolul produse agricole o insuficiență, cea care genera întreruperi deosebit de sensibile în aprovizionare. Conducătorul preciza că lipsurile erau în special la produsele zootehnice, adică la carne, lactate și ouă.

Trebuia să fie luate măsuri urgente în economie și astfel să se ajungă în anul 1985 la o producție de 18,2 milioane de tone de carne. Nici cerealele nu erau suficiente pentru acoperirea cererii interne. Erau consumuri ridicate de pâine și de votcă, dar și zootehnia cerea cereale pentru hrănirea animalelor ce erau supuse unui stil de viață intensiv pentru a da cât mai repede carne, ouă și lapte în cantități sporite. Nu era uitată nici calitatea. Ogoarele patriei socialiste urmau să ofere cel puțin 238 milioane de tone de cereale, dar acest vis urma să fie tot în viitor. Dacă statul se descurca în ceea ce privește cerealele pentru uz uman, nu se preciza faptul că erau efectuate importuri din lumea capitalistă sau din restul lagărului socialist, se înregistra un mare deficit la capitolul furaje și aici trebuia să se insiste. Să se ducă lupte crâncene pentru atingerea obiectivelor stabilite de partid.

Leonid Brejnev, cel care cunoscuse situația din partea de sud – vest a Uniunii Sovietice, a acordat o mare atenție agriculturii din R.S.S. Moldovenească, teritoriu ce urma să cunoască o extindere a suprafețelor cultivate cu porumb, plantă furajeră, și cu soia. Teritoriul micii unități administrative era un adevărat izvor de cereale, vin, struguri, fructe și tutun pentru colosul statal, dar primea puține resurse și nu putea să satisfacă nevoile maselor de muncitori ce nu produceau ceva util.

Leonid Brejnev s-a stins din viață în anul 1982 și n-a reușit să rezolve problema aprovizionării magazinelor cu alimente. Măcar a recunoscut în fața Istoriei că lagărul socialist n-a fost ridicat pentru fericirea maselor populare și că Uniunea Sovietică n-a fost vreodată un paradis socialist.

Conducătorul partidului unic a lăsat cu limbă de moarte, tot în varianta de lemn, că zootehnia e azi cel mai important front la sate. N-a bănuit că frontul va ceda și se va dărâma tot edificiul politic ridicat de Lenin și Stalin în jurul ideilor unei ideologii inventate în secolul al XIX-lea.

_{Foto
sus: L. I. Brejnev și ministrul Apărării al URSS, D. F. Ustinov,
în 1979 (© Wikimedia
Commons)}