Floarea de crin, un vechi simbol al Franței

Pe la 1400, orice om educat din Franța știa că primul rege creștin al țării sale a fost Clovis. Și mai știa că, la încoronare, Fecioara Maria i-a oferit o cunună de crini, în semn că Ea, Regina Cerului, l-a ales să-i poarte simbolul pe pământ. Apoi, un înger a coborât și i-a spus lui Clovis să-și șteargă de pe scut și sabie însemnele, reprezentate de trei broscoi, iar în locul lor să pună trei flori de crin.

Fleur de lys era floarea Mariei, albul petalelor reprezentând curățenia sufletească și trupească. La sfârșitul Evului Mediu și în epoca Renașterii, în scena Bunei Vestiri, îngerul Gabriel era înfățișat oferindu-i Fecioarei un crin. Era modul pictorilor de a le transmite privitorilor că Maria era neprihănită.

Așadar, în mintea francezului din alte vremuri, crinul era, în primul rând, un simbol al credinței în Dumnezeu și în Fecioară. Însă, pentru că a fost adoptat de regii Franței, a devenit și un simbol dinastic. Regele era, prin mijlocirea Mariei, unsul lui Dumnezeu și a primit de la Hristos puterea de a vindeca oameni. Astăzi, știm că muritorii de rând credeau în puterea tămăduitoare a suveranilor Franței...

În sfârșit, prin purtarea însemnului la palat și pe câmpul de luptă, crinul a căpătat și cea de-a treia dimensiune, aceea politică, reprezentând statul francez.

Istoricii, analizând la rece, au reușit să separe adevărul de legende. Floarea de crin a devenit simbol al regilor francezi în secolul al XII-lea, odată cu apariția și răspândirea heraldicii în Europa catolică. Pe sigiliul său, Filip al II-lea (1180-1223) este reprezentat ținând în mână o floare de crin. Ulterior, simbolul a fost pus pe steagurile, scuturile și hainele dinastiei.

Dar, nu și-a mai păstrat culoarea albă. Foarte interesant! O mulțime de flori de crin galbene apar pe un câmp albastru (sau, cum se spune în heraldică: aur pe azur). De ce oare? Unii specialiști sunt de părere că era o trimitere la cerul înstelat, ca o afirmație a relației privilegiate pe care regele Franței o are cu Dumnezeu.

Totuși, albul pur a rămas culoarea care simboliza dinastia iar astăzi, așa cum vom vedea la finalul articolului, se regăsește în centrul tricolorului francez.

După 1375, numărul florilor de crin de pe însemne a fost redus la trei. O ipoteză – contestată, de altfel – consideră că era o trimitere în oglindă la heraldica regelui contemporan al Angliei, Edward al III-lea, care înfățișa trei leoparzi. Cei mai mulți specialiști sunt de părere că numărul trei reprezenta Trinitatea. Sau, ar mai putea reprezenta și cele trei virtuți supreme ale epocii medievale: credința, înțelepciunea și cavalerismul.

Michel Pastoureau observă că regii Franței și-au ales un simbol din mediul vegetal, spre deosebire de alți suverani care erau reprezentați heraldic de prădători: leoparzi, lei sau vulturi. „Monarhia franceză s-a vrut dintotdeauna diferită de altele: mai pură, mai legitimă, mai sacră. A se distinge, a nu fi un suveran ordinar, a nu se inspira din repertoriul comun al însemnelor regale”.

Desigur, revoluția franceză a eliminat acest simbol de pe însemnele oficiale. Căutând un mod de a ilustra ideea de egalitate, revoluționarii au pus albul regal între albastru și roșu, cele două culori tradiționale ale Parisului. Așa a apărut noul steag al Franței.

Bibliografie:

*Michel Pastoureau ,,O istorie simbolică a Evului Mediu occidental”, București, Editura Cartier, 2004;

*Stephen Slater ,,The Illustrated Book of Heraldry”, Lorenz Books, 2013