Revolu╚Ťia francez─â: idei ╚Öi ideologie jpeg

Revolu╚Ťia francez─â: idei ╚Öi ideologie

Edmund Burke a fost printre primii care a sugerat c─â filosofii Iluminismului francez erau ├«ntr-o oarecare m─âsur─â responsabili pentru Revolu╚Ťie. Aceast─â idee a fost adoptat─â ╚Öi analizat─â ulterior at├ót de filosofi, c├ót ╚Öi de istorici. F─âr─â ├«ndoial─â c─â filosofia a dat ideile, dar cauzele pr─âbu╚Öirii Vechiului Regim trebuie c─âutate ╚Öi ├«n consecin╚Ťele problemelor socio-economice. ├Äns─â ├«n desf─â╚Öurarea Revolu╚Ťiei, ce s-a g├óndit ╚Öi ce s-a spus a fost exprimat ├«n termeni proveni╚Ťi de la teoreticienii politici ai Iluminismului.

Ace╚Öti teoreticieni promovau idei diferite, dar nici Revolu╚Ťia nu a fost animat─â de un singur program revolu╚Ťionar. Spre deosebire de revolu╚Ťiile englez─â ╚Öi american─â, cea francez─â a trecut prin mai multe faze, fiecare dintre ele o revolu╚Ťie ├«n sine;pe m─âsur─â ce revolu╚Ťionarii repudiau o politic─â pentru a adopta o alta, mai mult sau mai pu╚Ťin diferit─â de cea precedent─â, ei treceau de la ideile unui filosof la ideile altuia.

Prima etap─â a Revolu╚Ťiei. Montesquieu ╚Öi separarea puterilor ├«n stat.

Prima faz─â a Revolu╚Ťiei Franceze a fost cea dominat─â de ideile lui Montesquieu, cu prec─âdere cele exprimate ├«n Spiritul legilor. Montesquieu sus╚Ťinea c─â monarhia constitu╚Ťional─â liberal─â era cel mai bun sistem de guvern─âm├ónt pentru un popor care ├«╚Öi dorea libertatea, argument├ónd c─â prin ├«mp─âr╚Ťirea suveranit─â╚Ťii ├«ntre mai multe centre de putere, acestea se puteau controla reciproc pentru a preveni tendin╚Ťele despotice. Montesquieu era de p─ârere c─â englezii reu╚Öiser─â s─â construiasc─â un asemenea sistem ├«mp─âr╚Ťind puterea ├«ntre Coroan─â, cur╚Ťile aristocratice, biseric─â, nobilime ╚Öi ora╚Öe.

Montesquieu 1 jpg jpeg

Proiectul lui Montesquieu acorda o bun─â parte a puterii ├«n stat aristocra╚Ťiei, clasa din care f─âcea ╚Öi el parte, at├ót acelei noblesse de robe(aristocra╚Ťia administrativ─â), c├ót ╚Öi aristocra╚Ťei tradi╚Ťionale (noblesse de race). Unii dintre cei mai activi participan╚Ťi ├«n primele stadii ale Revolu╚Ťiei au fost aristocra╚Ťii care ├«n╚Ťeleageau cauza libert─â╚Ťii na╚Ťionale ca fiind legat─â de interesele propriet─â╚Ťilor lor. C├ónd a ├«nceput Revolu╚Ťia, Ludovic al XVI-lea a ├«n╚Ťeles-o ├«ns─â ca fiind o ├«ncercare a unora dintre cei mai privilegia╚Ťi supu╚Öi ai s─âi de a face ceea ce f─âcuser─â nobilii englezi ├«n 1688, adic─â s─â ├«nlocuiasc─â un monarh absolut cu unul constitu╚Ťional. Astfel, pentru a nu deveni un alt James al II-lea al Angliei, Ludovic a ├«ncercat s─â fie un William al III-lea.  

Contele de Mirabeau, principalul orator revolu╚Ťionar ├«n prima parte a Revolu╚Ťiei, a promovat ideile lui Montesquieu, cer├ónd o monarhie constitu╚Ťional─â. El credea c─â singurul mod de a asigura libertatea era instituirea unei suveranit─â╚Ťi ├«mp─âr╚Ťite, dar nu era de acord cu Montesquieu cu privire la beneficiarii acestei diviziuni a puterii. De╚Öi f─âcea parte din nobilime, Mirabeau avea prea pu╚Ťin─â simpatie vis-a-vis de egalii s─âi. Una din principalele diferen╚Ťe dintre nobilii francezi liberali care s-au afirmat ├«n primele etape ale revolu╚Ťiei ÔÇô Lafayette, Condorcet, Liancourt, Talleyrand, Mirabeau-╚Öi aristocra╚Ťii englezi din 1688 a fost c─â ei nu reprezentau ideile majorit─â╚Ťii membrilor clasei din care f─âceau parte.

Chiar dinainte de moartea lui Mirabeau, ├«n aprilie 1791, devenise clar c─â visul lui Montesquieu de a vedea mai mult─â putere acordat─â nobilimii ╚Öi Bisericii era irealizabil. Ordinele privilegiate nu erau dispuse s─â renun╚Ťe la privilegiile pe care le aveau ├«n favoarea unei puteri ce trebuia supus─â unui control. ├Än schimb, cei mai pu╚Ťini privilegia╚Ťi ÔÇô oamenii de r├ónd ÔÇô au fost cei care au cerut s─â beneficieze de ├«mp─âr╚Ťirea suveranit─â╚Ťii.

Ideea suveranit─â╚Ťii ├«mp─âr╚Ťite a ├«nsufle╚Ťit lupta pentru libertate, iar Montesquieu a r─âmas cel mai important filosof politic al Revolu╚Ťiei. Chiar ╚Öi acei oratori ╚Öi scriitori care invocau numele lui John Locke ca fiind cel mai mare teoretician al libert─â╚Ťii moderne nu se ├«ndep─ârtau prea mult de concep╚Ťiile lui Montesquieu. La urma urmei, acesta se considera ca fiind succesorul lui Locke ├«n tradi╚Ťia liberal─â, ╚Öi pretindea, modest, c─â doar adapteaz─â principiile generale ale britanicului la situa╚Ťia Fran╚Ťei.

Exista ├«ns─â un element al g├óndirii lui Locke de care Montesquieu nu era foarte atras, spre deosebire de revolu╚Ťionarii francezi, anume teoria sa a drepturilor naturale ale omului la via╚Ť─â, libertate ╚Öi proprietate. Revolu╚Ťionarii din Fran╚Ťa au pus foarte mare accent pe aceast─â teorie de care se folosiser─â ╚Öi revolu╚Ťionarii americani cu c├ó╚Ťiva ani ├«nainte. Lafayette, care a luptat ├«n R─âzboiul de Independen╚Ť─â american, ╚Öi Condorcet, ce fusese numit cet─â╚Ťean de onoare ├«n New Haven, au fost printre cei mai activi promotori ai Revolu╚Ťiei franceze. ├Än august 1789, Lafayette a elaborat faimoasa D├ęclaration des droits de l'Homme et du Citoyen. Ins─â, dup─â cum aveau s─â sublinieze ╚Öi criticii, o ÔÇŁdeclara╚ŤieÔÇŁ nu are nicio putere legislativ─â, iar proclamarea drepturilor nu a adus nicio modificare ├«n institu╚Ťille ╚Öi procedurile de guvernare. La acel moment, reu╚Öita principal─â a Revolu╚Ťiei era considerat─â ├«mp─âr╚Ťirea suveranit─â╚Ťii ├«ntre Coroan─â ╚Öi legislativ.

Reu╚Öita a fost ├«ns─â anulat─â de fuga regelui la Varenne, ar─ât├ónd c─â Regele nu era deloc dispus s─â-╚Öi ├«mpart─â suveranitatea cu legislativul. Teoria suveranit─â╚Ťii ├«mp─âr╚Ťite a ajuns s─â fie dat─â la o parte ├«n favoarea suveranit─â╚Ťii nedivizate, iar monarhia constitu╚Ťional─â s-a transformat ├«n Republic─â. Montesquieu a pierdut ├«n fa╚Ťa lui Rousseau.

A doua etap─â a Revolu╚Ťiei. Rousseau ╚Öi Republica.

Burke ├«l considera pe Rousseau principalul ideolog al Revolu╚Ťiei ├«nc─â din 1790, dar abia dup─â fuga regelui republicanismul a ajuns ├«n fruntea agendei revolu╚Ťionarilor. Odat─â ce Rousseau l-a ├«nlocuit pe Montesquieu, concep╚Ťia sa asupra libert─â╚Ťii a ├«nlocuit-o pe cea din Spiritul legilor. Dac─â Montesquieu ├«n╚Ťelesese libertatea ca fiind lipsa restric╚Ťiilor ├«n a face ce dore╚Öti ├«n limitele legii, Rousseau definea libertatea ca posibilitatea de a te conduce singur, tr─âind sub o lege pe care tu ├«nsu╚Ťi ai adoptat-o. La Rousseau nici nu se punea problema ├«mp─âr╚Ťirii puterii ├«ntre oameni, pentru c─â poporul era singura surs─â a suveranit─â╚Ťii.

rousseau jpg jpeg

A doua faz─â a Revolu╚Ťiei poate fi observat─â ├«ntre septembrie 1792 ╚Öi noiembrie 1799 (momentul loviturii de stat napoleoniene).  Aceasta e faza republican─â, pentru care Rousseau a furnizat terminologia discursului revolu╚Ťionar. Spre deosebire de Montesquieu, care era citat cu acela╚Öi repsect calm ca ╚Öi un Locke sau un Aristotel, Rousseau a fost idolatrizat, venerat. Rousseau murise ├«n 1778, dar trupul s─âu a fost dezgropat de la Ermononville ╚Öi depus la Pantheonul din Paris ├«n cadrul unei ceremonii solemne.

Dac─â lucrarea sa, Contractul social, nu fusese citit─â pe scar─â larg─â, totu╚Öi ideile lui Rousseau au fost intens promovate ├«n pres─â. El a ├«ncercat s─â se prezinte ca un om al poporului, care nu doar c─â ├«╚Öi proclamase dragostea fa╚Ť─â de virtute ╚Öi libertate, dar care o ╚Öi demonstrase printr-o via╚Ť─â exemplar─â ╚Öi o lupt─â constant─â ├«mpotriva oprim─ârii. El era, ├«ntr-un fel, plebeul din r├óndul filosofilor, martirul ╚Öi campionul oamenilor simpli. Cu toate acestea, tot el a furnizat ╚Öi argumentele pentru Teroarea ce avea s─â urmeze. De╚Öi a spus c─â un popor poate fi liber dac─â se conduce, Rousseau a spus ╚Öi c─â un om poate fi for╚Ťat s─â fie liber.

Ar fi nedrept s─â spunem c─â Robespierre a pus ├«n pratic─â teoria din Contractul social, dar el a folosit ├«ns─â limbajul lui Rousseau, exploat├ónd ╚Öi distorsion├ónd unele din ideile sale. Totu╚Öi, discreditarea lui Robespierre nu a atras ╚Öi discreditarea lui Rousseau. Dac─â dispari╚Ťia lui Cromwell de pe scena politicii britanice i-a l─âsat pe englezi cu o ur─â durabil─â fa╚Ť─â de guvernarea republican─â, execu╚Ťia lui Robespierre nu ├«nsemna c─â francezii au ├«ncetat s─â mai fie republicani. Dup─â aceea, ideea suveranit─â╚Ťii na╚Ťiunii nu a ├«ncetat niciodat─â s─â trezeasc─â sentimente profunde ├«n Fran╚Ťa, ╚Öi niciun rege (sau ├«mp─ârat) francez nu a mai fost la fel de sigur pe tron dup─â ce credin╚Ťa ├«n suveranitatea na╚Ťiunii a prins r─âd─âcini ├«n con╚Ötiin╚Ťa na╚Ťional─â a francezilor.

A treia etapă. Napoleon, imperiul și absolutismul luminat al lui Voltaire.

C├ónd Prima Republic─â a fost ├«nl─âturat─â de Napoleon, lovitura sa de stat nu a marcat ╚Öi sf├ór╚Öitul revolu╚Ťiei, ci doar trecerea la a treia faz─â:cea imperial─â. ├Änc─â o dat─â, Napoleon nu a trebuit dec├ót s─â se inspire din ideile Iluminismului francez. De data aceasta, a fost r├óndul lui Voltaire ╚Öi al doctrinei sale a absolutismului luminat. Teoria, ca cea a lui Rousseau, p─âstra suveranitatea statului nedivizat─â, dar ├«n acest caz ea nu era transmis─â poporului, ci r─âm├ónea ├«n m├óinile monarhului.

220px Voltaire jpg jpeg

Voltaire pretindea, ca ╚Öi Montesquieu, c─â este un discipol al filosofilor englezi, cu prec─âdere al lui Locke. Vizitase Anglia ╚Öi descria acest regat ca fiind ╚Ťara libert─â╚Ťii. Lucrarea lui Voltaire, Traite sur la tolerance, se aseam─ân─â extrem de mult cu Letter for tolerational lui Locke, aduc├ónd prea pu╚Ťine argumente ├«n plus. Dar Voltaire nu a acceptat ideile suveranit─â╚Ťii ├«mp─âr╚Ťite ╚Öi guvernului constitu╚Ťional, a╚Öa cum le-a prezentat Locke. Voltaire era mai atras de ideile politice ale altui englez, Franics Bacon. De╚Öi acesta murise ├«n 1626, Voltaire considera c─â ideile sale puteau fi considerate potrivite pentru Fran╚Ťa secolului al XVIII-lea, dep─â╚Öindu-l chiar pe ╚Öi pe Locke.

Voltaire ├«l admira pe Bacon ca om de ╚Ötiin╚Ť─â, nu pentru c─â Bacon venise cu vreo important─â descoperire ╚Ötiin╚Ťific─â, ci pentru c─â promovase ideea c─â ╚Ötiin╚Ťa ne poate salva. Bacon a argumentat c─â ╚Ötiin╚Ťa nu este doar un exerci╚Ťiu intelectual, ci poate ajuta omul s─â controleze natura. Odat─â ce oamenii ╚Ötiu cum func╚Ťioneaz─â natura, ei o pot exploata ├«n avantajul lor, ├«mbun─ât─â╚Ťind via╚Ťa oamenilor prin tot soiul de dezvolt─âri ├«n tehnologie ╚Öi industrie.

Viziunea progresist─â a lui Bacon ╚Öi planul pentru progres al acestuia l-au atras pe Voltaire. Bacon sus╚Ťinea ├«nt├órirea prerogativelor regale ├«n defavoarea drepturilor Bisericii, Parlamentului ╚Öi Cur╚Ťii. ├Än opinia lui Voltaire, planul lui Bacon ar fi putut avea mai mult succes ├«n Fran╚Ťa care, credea el, avusese o experien╚Ť─â fericit─â cu monarhia absolut─â sub regii Bourboni din secolul al XVII-lea. E u╚Öor de ├«n╚Ťeles admira╚Ťia lui Voltaire pentru Henri al IV-lea;e ├«ns─â mai greu de ├«n╚Ťeles venera╚Ťia sa fa╚Ť─â de Regele Soare, persecutorul protestan╚Ťilor ╚Öi protectorul pio╚Öilor. A fost sugerat c─â Ludovic al XIV-lea a atras latura estetic─â a imagina╚Ťiei voltairiene, care vedea ├«n rege un artist ce impunea unitatea ├«n haosul societ─â╚Ťii. Voltaire nu vedea niciun pericol ├«n centralizarea puterii regale;├«n schimb, considera c─â marii inamici ai libert─â╚Ťii sunt Biserica ╚Öi institu╚Ťiile controlate de nobilime, inclusiv parlamentele. Elimin├ónd aceste institu╚Ťii, un guvern central puternic putea extinde ╚Öi ├«nt├óri libert─â╚Ťile cet─â╚Ťenilor. Voltaire nu putea accepta doctrina lui Montesquieu a puterilor care se controleaz─â ╚Öi limiteaz─â reciproc pentru a produce libertatea prin echilibru.

Ideea regelui-filosof dateaz─â ├«nc─â din antichitate. ├Än secolul al XVIII-lea, mai mul╚Ťi monarhi europeni au fost convin╚Öi de filosofii ilumini╚Öti s─â joace acest rol. Printre ei, Ecaterina cea Mare a Rusiei, ├Ämp─âratul Iosif al Austriei, Frederic al Prusiei. ├Än schimb, regii francezi nu au fost atra╚Öi de ideile lui Voltaire. Dar Napoleon da. Odat─â ce a preluat puterea, el a adoptat proiectul voltairian. El putea pretinde c─â este ceva mai mult dec├ót un dictator militar. A puz bazele unui guvern de intelectuali:Destutt de Tracy, Volney, Cabanis ╚Öi Daunou, oameni care se considerau mo╚Ötenitori ai iluminismulului, exponen╚Ťi a ceea ce ei numeau ÔÇŁ╚Ötiin╚Ťa ideilorÔÇŁ. Napoleon a sprijinit crearea unor institu╚Ťii de esen╚Ť─â baconian─â, precum institutele politehnice sau liceele, transform├ónd educa╚Ťia ├«ntr-una din principalele priorit─â╚Ťi ale politicii imperiale.

napoleon gif gif

Dup─â cum era de a╚Öteptat, Napoleon a modificat teoria voltairian─â a absolutismului luminat ├«n direc╚Ťii pe care Voltaire nu le-ar fi acceptat, introduc├ónd un element cvasi-democratic:plebiscitul, ca modalitate de legitimare a despotismului. Voltaire nu fusese niciodat─â un admirator al ideilor democratice, consider├ónd c─â marea mas─â poporului nu era suficient de ÔÇŁluminat─âÔÇŁ. Dup─â cum avea s─â afle Napoleon, odat─â ce poporul a fost adus ├«n arena politic─â a Fran╚Ťei, el nu a mai putut fi dat la o parte. Trebuia doar s─â fie convins s─â se lase condus de cineva, iar Napoleon a dat dovad─â de geniu politic ├«n acest sens. Pentru reu╚Öita sa ├«n acest domeniu, ar fi c├ó╚Ötigat admira╚Ťia lui Voltaire. ╚śi-ar fi atras, ├«n schimb, critica filosofului pentru restabilirea drepturilor Bisericii Catolice ╚Öi pentru aventurile militare.

Cei 15 ani de Consulat ╚Öi Imperiu, de╚Öi Napoleon a respins institu╚Ťiile republicii, au contribuit la consolidarea ╚Öi perpetuarea acelor institu╚Ťii introduse ├«n fazele timpurii ale revolu╚Ťiei. Napoleon nu a fost un contrarevolu╚Ťionar. Chiar ╚Öi restaurarea Bisericii a fost de fapt reintroducerea unui cult pe care ├«l ╚Ťinea sub control, nu c─âruia i se supunea. Napoleon a p─âstrat caracterul republican al imperiului, a╚Öa cum o f─âcuser─â romanii ├«n antichitate. Odat─â ce revolu╚Ťionarii francezi au sc─âpat de regi, au ├«nceput s─â se considere romanii lumii moderne. Arta ╚Öi arhitectura ├«n stil empire, organizarea militar─â a armatei, chiar ╚Öi numele rangurilor civile precum consul╚Öi senatorerau direct inspirate de modelul roman. Astfel, francezii nu s-au ├«ndep─ârtat prea mult de ideile moderne ╚Öi democratice ale lui Rousseau care, de╚Öi prefera Sparta Romei ╚Öi credea c─â libertatea poate fi ob╚Ťinut─â ├«ntr-un mic ora╚Ö-stat, ╚Öi el era de acord cu re├«nvierea idealurilor romane ├«n locul celor cre╚Ötine, a╚Ötept├ónd emergen╚Ťa unui nou tip de om, ├«n vechea form─â a cet─â╚Ťeanului-soldat din Antichitate.

Rousseau chiar prev─âzuse c─â micu╚Ťa insul─â Corsica avea, ├«ntr-o bun─â zi, s─â dea un lider care va uimi lumea. Acest lider ╚Öi-a datorat o bun─â parte din succes adopt─ârii politicilor despotismului luminat al lui Voltaire, ├«mbr─âc├óndu-le ├«ns─â ├«n limbajul republican inspirat de Rousseau. Nu a fost o sintez─â veritabil─â, c─âci a luat fondul uneia ╚Öi formele celeilalte. ├Äns─â aceast─â sintez─â i-a permis lui Napoleon s─â devin─â at├ót de popular ├«n Fran╚Ťa, ├«nc├ót regimul s─âu nu a putut fi d─âr├ómat dec├ót de coali╚Ťia marilor puteri europene.

www.historytoday.com