Dotarea Armatei Române în iunie 1941 prin livrările germane de tehnică militară de vârf

România a fost un stat neutru în toamna anului 1939, dar marile puteri totalitare au făcut totul pentru a provoca o amplificare a conflictului și s-a ajuns în iunie 1940 la grave cedări teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice. Conducerea de la București a trebuit să caute aliați și numai Germania putea să fie un sprijin militar, chiar dacă era o forță puțin simpatizată după ce impusese cedarea unei părți din România Ungariei prin odiosul document intrat în istorie drept Dictatul de la Viena.

S-a trecut la efectuarea unui schimb de produse și petrolul era oferit contra armament, dar istoricii români scriu mereu că a fost puțin și că nu s-a dorit înarmarea aliatului ce nu avea o industrie dezvoltată în conformitate cu războiul modern. Cercetătorii repetă și astăzi aceleași povești despre domeniul militar și se spune clar că Adolf Hitler nu punea mare preț pe aviația aliatului din Carpați.

Realitatea a fost complet diferită și istoricul Aurel Pentelescu a publicat date despre dotarea Grupării Aeriene de Luptă în iunie 1941. Avioane de vânătoare performante, menite să doboare aparatele inamice și să mențină cerul senin, erau în număr de 76, un efectiv destul de scăzut. Mai erau în înzestrare avioane Hurricane britanice, dar acestea au fost lăsate în Dobrogea din cauza insuficienței pieselor de schimb. Erau mai puțin manevrabile și exista riscul să fie surprinse de vânătoarea sovietică în luptele de la joasă altitudine. Puterea de foc a mitralierelor era devastatoare și erau utile în misiuni de interceptare a bombardierelor cu stele roșii.

Cel mai bun model de tehnică volantă era renumitul Me-109 și erau gata de acțiune 30 de exemplare. Se observă imediat că acestea reprezentau puțin peste 39% din tot ceea ce era disponibil pentru apărarea Prutului și apoi pentru acoperirea înaintării în Basarabia. Nu se poate spune că statul german n-a oferit ajutor și mașinile zburătoare erau reparate cu ajutorul specialiștilor din Reich. Superioritatea aeriană era fundamentală în conflictul modern și numai Me-109 era modelul care putea să ajute la atingerea obiectivului militar.

Mai existau alte șase exemplare în proces de reparație ușoară și astfel totalul aparatelor în această situație era de 50%. Erau disponibile 88 de avioane considerate de top în iunie 1941 și cele de tip Me-109 reprezentau cam 41%. Istoricii au putut totuși să scrie că Germania n-a vrut să înarmeze România. Au aplicat principiul comunist că întotdeauna se poate demonstra că este prea puțin, mai ales dacă nu introduci un sistem de referință clar.

Germania a trimis avionul care forma coloana vertebrală a Luftwaffe într-o perioadă în care fiecare exemplar valora mai mult decât greutatea lui în aur. Este interesant că au fost publicate datele statistice, dar concluziile sunt mereu defavorabile statului ce avea un regim politic odios. Trebuie precizat că a fost criminal, dar a reușit să livreze tehnica necesară campaniei din 1941. Aparatele trimise aliatului de la Dunăre erau cele din varianta intrată în producție începând din primele luni ale anului 1939.

_{Foto sus: Linia de asamblare a avionului Messerschmitt Bf 109 (© Bundesarchiv, Bild 101I-638-4221-06 / Höss / CC-BY-SA 3.0)}