Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
„Pe timp de război, adevărul este așa de prețios încât trebuie protejat întotdeauna de un zid de minciuni,” spunea Winston Churchill. Nicio operațiune militară din istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea, dezinformarea factorilor de decizie adverși) ca Operațiunea Overlord (Suveranul) – invazia Aliată a nordului Franței, din iunie 1944.
Dacă privim cu atenție harta Europei, se poate vedea cu ușurință că distanța cea mai scurtă peste Canalul Mânecii este cu siguranță din sud-estul Marii Britanii spre Pas de Calais din Franța. Pe locul secund se află itinerarul din sud-vestul Angliei către plajele Normandiei. Atât germanii, cât și Aliații cunoșteau evident aceste detalii la începutul anului 1944, ca și faptul că invazia este iminentă. Pentru germani se punea întrebarea-cheie: care dintre cele două zone va fi aleasă de Aliați pentru executarea debarcării – Normandia sau Pas de Calais?
În toamna anului 1943, structurile aliate de planificare a operațiunilor erau conștiente că realizarea surprinderii strategice nu era posibilă, din cauza fluxului impresionant de trupe și echipamente care se concentrau în Anglia. În consecință, dacă aceste concentrări nu puteau fi ascunse mijloacelor de cercetare adverse, trebuiau depuse toate eforturile pentru păstrarea secretului operațional asupra datei invaziei, nivelul forțelor implicate și mai ales zonele alese pentru debarcări/parașutări, prin implementarea unor planuri de înșelare militară a inamicului în scopul influențării și inducerii în eroare a factorilor de decizie, serviciilor de informații și comandamentelor germane. Obiectivele principale stabilite au urmărit:
a. Inducerea ideii false și determinarea Comandamentului german să creadă că atacul principal și operațiunile ulterioare vor fi executate în zona Pas de Calais și la est de aceasta, încurajând astfel inamicul să mențină sau să sporească numărul forțelor sale aeriene și terestre dislocate acolo în detrimentul altor raioane, în special a zonei Caen (din Normandia);
b. Menținerea inamicului în incertitudine asupra datei și orei de executare a asaltului real;
c. În timpul și după executarea asaltului principal, să imobilizeze un număr cât mai mare posibil de forțe terestre și aeriene germane în zona Pas de Calais și la est de aceasta pentru cel puțin 14 zile.
Toate obiectivele stabilite au fost atinse.
Fortitude Sud și Fortitude Nord
Cele două planuri principale de influențare și inducere în eroare a inamicului au fost denumite Fortitude Sud și Fortitude Nord, fiind parte a unui plan întrunit de înșelare militară cunoscut sub denumirea codificată Bodyguard, la rândul său devenit parte integrantă a Operației Overlord.
Fortitude Sud avea ca scop convingerea comandanților germani că zona Calais era locul ideal pentru executarea atacului Aliat. În afară de faptul că reprezenta ruta cea mai scurtă pentru traversarea canalului și putea beneficia de cea mai bună acoperire aeriană, Pas de Calais era cea mai bună zonă de debarcare din care se putea înainta spre principala zonă industrială a Germaniei din Ruhr.
În schimb, Fortitude Nord a fost planificat ca diversiune pentru a exploata obsesia lui Hitler pentru Norvegia și de a-l convinge pe dictatorul german și comandamentele germane că Aliații planificau o operațiune majoră în Norvegia, în scopul imobilizării unor importante forțe germane acolo, care ar fi putut fi redislocate pentru respingerea atacului aliat din nordul Franței.
Printre altele, operațiunea Fortitude a implicat crearea unor grupări de forțe false pentru a păcăli orice avion de recunoaștere german care s-a întâmplat să zboare peste Canal. Ca parte a operațiunii Fortitude Sud a fost înființată o structură de forțe imaginară, denumită Grupul 1 Armate al SUA (sau FUSAG), comandat de nimeni altul decât generalul George Patton. FUSAG era format din 11 divizii inexistente—150.000 de militari imaginari și care urma să fie dislocat în zonele Kent și Essex din sud-estul Angliei. Scopul final al acestei vaste acțiuni de înșelare era blocarea unităților din subordinea Armatei 15 germane cât mai mult în zona Pas de Calais, astfel încât să nu influențeze debarcarea și luptele ulterioare din Normandia.
O altă grupare de forțe imaginară a fost denumită Armata 4 britanică și era compusă din cinci divizii, fiind concentrată în Scoția pentru a pregăti un asalt amfibiu în Norvegia, ca parte a operațiunii Fortitude Nord.
În plus, structurile aliate de informații au estimat că în ziua debarcării și în zilele următoare niciuna dintre cele 187 de divizii germane de pe frontul de est, 12 din Norvegia, 4 din Danemarca, 25 din Italia (plus alte trei din rezerva OKW în curs de afluire) și 21 din Balcani nu vor putea fi dislocate în scurt timp pentru a întări defensiva germană din Normandia.
Acțiunile de dezinformare, manipulare și intoxicare
Atenția la detalii a reprezentat o caracteristică esențială a Operațiunii Fortitude, a cărei reușită a avut o influență hotărâtoare în succesul debarcării și în luptele ulterioare.
Vizitele înalților comandanți aliați și întâlnirile publice ale acestora au fost incluse printre tacticile de înșelare a potențialilor agenți germani. Generalul Dwight Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate, l-a ales pe generalul Patton să conducă fictivul grup de armate FUSAG. Pentru a menține această aparență, Patton a desfășurat un turneu la unități și a ținut discursuri la evenimente publice și cluburi din sud-estul Angliei. După ce l-a întâlnit pe generalul de brigadă James Gavin în holul unui hotel din Londra, Patton i-a spus cu voce tare pentru a fi auzit „Ne vedem în Pas de Calais, Gavin!”
În portul Folkestone, Aliații au construit și ancorat 255 de nave de debarcare false – în realitate platforme plutitoare și acoperite cu pânză. Au mai fost amenajate, de asemenea, cazărmi și raioane de concentrare a trupelor false în sud-vestul Angliei. În aceste raioane au fost dislocate tancuri, camioane și jeepuri din cauciuc care, văzute de sus, păreau reale. În sud-estul Angliei au fost construite aerodromuri false pe ale căror piste se găseau aeronave realizate din foi de placaj.
Aliații au întreprins, de asemenea, câteva șiretlicuri incredibil de riscante în cadrul Operațiunii Fortitude, mergând până la a permite unui general german, capturat în mai 1943, să vadă forța de invazie reală care ar ataca în „Ziua Z” (ziua debarcării). Generalului Hans Cramer, fost comandant în Afrika Korps, din cauza sănătății precare, i s-a permis să se reîntoarcă în Germania prin Suedia.
În mai 1944, a fost invitat la cină cu generalul Patton, care a fost prezentat ca fiind comandantul FUSAG, și a menționat în mod repetat în cadrul discuției „zona de debarcare”, Pas de Calais. Cramer a fost apoi transportat prin orașe în drum spre locul de plecare, unde a observat numeroase trupe aliate care se pregăteau pentru invazie în mod real. Din cauza semnelor rutiere și a indicatoarelor false cu denumirile orașelor pe care le-a străbătut, dar și a discuțiilor „neatente” dintre militarii din pază, Cramer credea că se află în sud-estul Angliei și a fost impresionat de forțele și echipamentele pe care le-a văzut.
De fapt, în realitate, Cramer a fost condus prin zona de sud-vest a Angliei – și ceea ce vedea erau chiar pregătirile reale pentru invazia din Normandia. Semnele rutiere și indicatoarele orașelor erau false pentru a-l face să creadă că trupele aparțineau FUSAG, ale cărui forțe erau dislocate în zona de sud-est a Angliei (în fața Pas de Calais).
Pe 23 mai 1944, Cramer a fost transportat în Suedia – țară neutră. Păcăleala a ținut. Cramer s-a deplasat în Franța pentru a-l avertiza pe Rommel și pentru a-i povesti despre cina cu Patton și concentrările de trupe pe care generalul german credea că le văzuse în fața zonei Pas de Calais.
Alte acțiuni de înșelare militară au vizat transmiterea de mesaje radio de la unități inexistente pe care germanii să le poată intercepta, răspândirea de mesaje false și dezinformări prin intermediul diplomaților și agenților britanici în diferite țări sau construirea unui rezervor de petrol fals la Dover (care a fost vizitat inclusiv de Regele George al VI-lea).
Agenții dubli intră în acțiune
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli. Acești agenți au fost trimiși în Marea Britanie cu scopul de a spiona mișcările trupelor Aliate însă, în realitate, aceștia lucrau de fapt pentru britanici și au transmis informații false germanilor. Rolul acestor agenți dubli a fost crucial în acțiunile de înșelare și inducerea în eroare a factorilor de decizie și comandamentelor germane.
Primul agent dublu recrutat a fost Dušan „Duško” Popov, un tânăr iugoslav, care lucra pentru Abwehr și care a contactat MI-6 la Belgrad. În decembrie 1940, s-a deplasat la Londra prin Lisabona, explicând germanilor că intenționează să culeagă informații de la un prieten din cadrul legației Iugoslaviei, însă intenția reală era de a stabili contactul cu Serviciul de securitate MI-5.
Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 269 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 iunie - 14 iulie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: Getty Images
Mai multe pentru tine...
