Dezvoltarea industrială a României Mari în anul 1935

S-a scris mult despre România Mare ca despre un stat cel mult agrar – industrial, dar anuarul statistic imprimat în 1936 amintea de existența a 152.198 de angajați în anul 1932. Erau atunci 3.557 de capacități de producție ce transformau resursele țării în mărfuri cu valoare adăugată mai mare și care puteau să meargă și la export. Economia României începea să cunoască un proces de globalizare și mărfurile importate veneau de pe toate continentele, relațiile comerciale fiind centrate pe Europa. Produsele exotice erau pe mesele orășenilor cu stare și mărfuri românești ajungeau în Asia, Africa sau SUA. O expansiune puternică a fost înregistrată atunci când se spunea că a fost recesiune în urma prăbușirii bursei americane.

Se zice că atunci era recesiune și că efectele acesteia s-au resimțit până la declanșarea unui nou război din cauză că industria nu primea comenzi și nu erau locuri de muncă. În realitate, patronii din România căutau oameni interesați de meseria lor și erau înregistrați de către stat 208.240 de salariați în 3.510 fabrici, ceea ce însemna o creștere a numărului de oameni dintr-o întreprindere. Începea un proces de extindere și de dotare cu utilaje moderne pentru a face față cererilor în creștere din partea populației și a armatei.

Consumul era mare și pentru a face față cererii au fost deschise în 1935 noi centre industriale, totalul acestora ajungând la 3.613. Contrar descrierilor din perioada comunistă, personalul muncitor a crescut și totalul celor din fabricile mari a ajuns la 230.797.

Muncitorii, mai ales cei ce erau interesați să realizeze mărfuri de calitate și multe, aveau nevoie de utilaje moderne și motorizate, patronii fiind interesați să investească în surse de energie și mașini. Dacă la începutul recesiunii în stil american din 1930 au fost înregistrate motoare cu o putere totală de 492.715 CP, s-a ajuns în 1935 la 582.846 CP. Era un salt apreciabil și această transformare implica și renunțarea la generatoare de putere vechi. România se schimba la față în fiecare zi, dar contemporanii și istoricii nu vor să vadă că populația era supusă unui stres puternic tocmai din cauza ritmului ridicat.

Industria românească era un adevărat aspirator de tehnologie modernă occidentală și trenurile aduceau zilnic mașini, aparate și motoare de calitate. Patronii erau mereu nemulțumiți cu ceea ce aveau și noi cereri erau adresate producătorilor vestici. Sosirea bombardierelor americane și apoi invazia trupelor sovietice au dus la o sărăcire inimaginabilă a statului din Carpați, foametea făcând ravagii. Tehnologia de calitate a fost luată de stăpânul de peste Prut și regimul n-a mai reușit să dezvolte o economie de calitate. Toate nenorocirile veneau de la centrul de putere de la Moscova în numele unei ideologii utopice.

_{Foto sus: Arad. Întreprinderea ITA (Industria Textilă Arădeană), în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}