Exploatarea plumbului în România Mare, în timpul Marii Crize Economice

Anul 1929 a fost cel în care a început Marea Criză Economică și a fost un prăpăd la nivel universal. Totul s-a prăbușit și nivelul de trai a ajuns catastrofal de scăzut. Activitatea din industrie s-a prăbușit și, normal, s-a produs un dezastru în marile orașe, cele în care construcțiile au fost practic oprite. A fost un rău universal pe care elitele timpului n-au reușit să-l încetinească sau să-l transforme în progres.

Anuarul statistic al României publicat în 1940 surprinde o activitate înfloritoare în domeniul mineritului și metalele obținute erau prelucrate în fabricile ce se deschideau peste tot prin țară. Plumbul, un metal renumit pentru toxicitate, era considerat deosebit de util prin realizarea de tablă plumbuită, vopsea specială sau de muniție militară. Au fost obținute 655.384 kg de metal din minereuri în anul 1926, o epocă de înflorire economică. Ar fi trebuit să se înregistreze o scădere a producției, dar în 1930 au fost obținute 984.312 t. Era primul an complet de recesiune și este interesant de precizat că în 1929 producția fusese de doar 565.222 kg.

Marea Criză Economică a bântuit cu furie până prin 1933, dar unii specialiști spun că manifestările au fost vizibile până la începerea războiului. Totuși, în 1932 s-a reușit obținerea a 1.937.561 kg, ceea ce însemna aproape o dublare a livrărilor. Patronii erau încântați însă de prețul mediu pe care-l ofereau pe produsul minerilor: numai 8 lei pe kilogram.

Cum cererea era ridicată pe piață, eforturile în direcția prelucrării unor cantități cât mai mari de minereu au fost intensificate și s-a ajuns în 1933 la un adevărat salt economic până la o masă totală de 4.082.055 kg și prețul de nouă lei a ținut în viață afacerile din domeniu, plumbul fiind însoțit și de alte metale și metaloide interesante pentru economia în progres.

Obținerea unor cantități mai mari de produs a avut consecințe interesante. A scăzut prețul pe fiecare kilogram de la 40 la 8 lei, ceea ce era în avantajul fabricilor ce valorificau superior metalul toxic. În plus, s-a reușit reducerea importului și plecarea de valută peste frontiere.

Marea Criză Economică a fost epoca în care se producea o transformare a economiei la nivel mondial și România Mare nu făcea excepție de la regulă. S-a renunțat la afacerile prea puțin productive în favoarea activităților economice rentabile. Prețul materiei prime a fost redus drastic și astfel patronii din domeniile de vârf ale industriei au putut să obțină profit din belșug.

Trebuie să fie rescrisă istoria despre perioada interbelică.

_Foto
sus:_{Munţii
Apuseni. Intrarea minerilor în galerii. Fotografie}_{din
perioada interbelică,}_{de
Bazil Roman (© iMAGO
Romaniae)}