Deșănțarea societății românești din anii neutralității

O recenzie la romanul În Cetatea idealului de Dem. Theodorescu îi dă lui Ion Vinea („În Cetatea idealului”, roman de Dem. Theodorescu, recenzie publicată în Adevărul, 19 august 1920) prilejul de a se pronunța asupra politicii ca domeniul al artei.

Pe vremuri, ocupîndu-mă de literatura proletcultistă, în conflict cu teza susținută în presa literară, am arătat și demonstrat că nu politica în sine omoară arta, ci abordarea ei obligatorie de toți artiștii, chiar și de acei cărora politica le e indiferentă. Am scris atunci că patima politică poate naște capodopere artistice asemenea oricărie patimi, inclusiv a patimii erotice. Deoarece romanul lui Dem. Theodorescu era eminamente politic, Ion Vinea ia drept ipoteză de lucru un adevăr:

„În sufletele artiste, patima politică, luată ca mobil inițial al unei lucrări literare, suferă transformări. Dante a scris Divina comedia ca să-și poată plasa vrăjmașii politici în Infern. Zola a scris Débâcle defăimînd imperiul. Hugo a contopit pamfletul cu epopeea. France – L’Île des pingouïns, și toți acești creatori incomparabili au dovedit că arta străbate patima și, singură, dăinuiește.”

Romanul lui Dem. Theodorescu, publicat după Război, denunță deșănțarea societății românești din anii Neutralității. Ion Vinea citează generos din carte. Cităm și noi din aceste citate:

„«Primăvara îmbătrînise în răsfățurile Cetății. Cetatea scînteia de belșug și de ideal. Palate noi se înălțau cu zecile. Se puneau la cale averi fantastice în fiecare colț de cafenea. Numărul automobilelor care purtau graba Cetății fericite se însutise. Sportsmanii noi, proprietari de grajduri, ieșiseră ca din pămînt – din pămîntul fecundat de soarele darnic al primăverii aceleia și de ideal. Se înmulțeau teatrele și șantanurile. Lumea toată petrecea. Din toate părțile continentului îngrozit fugeau încoace sporturile de bucurie și de bine, izgonite. Cetatea dîrdîia sătulă, avidă, voluptoasă. Și orgia ei nesfîrșită, la lumina marelui incendiu care curăța pămîntul în juru-i, lua proporția unei biruitoare sfidări a destinelor lumii. Cheful continuu al Cetății în mijlocul Europei dărîmate părea singura biruire a Molochului care măcina toate economiile istoriei.

Cetatea cînta, se îmbăta, chicotea. Banii curgeau pe toate căile, din toate părțile, din toate punctele cardinale. Și marfă multă era în piața ei bogată: și grîu, și petrol, și femei, și conștiinți. Și totul se cumpăra scump, din ce în ce mai scump. Cu cît se oferea mai mult, cu atît se cerea mai vîrtos; și cu cît era mai multă marfă, cu atît era mai greu de găsit; și cu cît o întîlneai pretutindeni, cu atît o cumpărai mai anevoios: în Cetatea Idealului fuseseră răsturnate toate legile negoțului.

Viața Cetății curgea plină, violentă, turburată de sughițuri supreme. Și n-adormea niciodată. Noaptea se topea cu ziua laolaltă într-un veșnic amurg, mîngîietor și lasciv. Și freamătul Cetății fără odihnă părea în orele tîrzii ale supeurilor, un imens rîgîit – înălțat ca un imn de mulțumire de mii de pîntece îndopate către zeul zeul buhav al belșugului”. (Ion Vinea, „În Cetatea Idealului, roman de Dem. Theodorescu”, în Adevărul, 19 august 1920)

De pe Internet, sărac în amănunte despre Dem Theodorescu, descopăr că romanul e ofertat de multe anticariate. Într-un referat, aflu o scurtă prezentare:

„CETATEA IDEALULUI – roman de Dem. Theodorescu, apărut în 1920 la Editura Gutenberg din București. Cartea s-a bucurat de un real succes de librărie, fiind alăturată de presa vremii lui Ion de Rebreanu, ceea ce a și înlesnit apariția celei de a doua ediții. I. Valerian îl include, drept urmare, în chip firesc (tinînd seama și de Sub flamura roșie din 1926), printre interlocutorii convorbirilor din «Viața literară», iar apoi din Cu scriitorii prin veac. Ca și în cazul multor altor autori remarcabili dintre cele două războaie, marginalitatea ulterioară i se datorează modului minimalizator în care înțelege să-i comenteze scrierile extrem de influentul G. Călinescu în Istoria sa”.

Mă întreb dacă merită osteneala de a-l cumpăra și de a-l citi în vederea unei republicări.