Dificultățile economiei României în perioada neutralității
Pregătirea României pentru intrarea în război a afectat economia țării în perioada neutralității (1914-1916). O parte semnificativă a forței de muncă a fost concentrată în armată, cea ce a afectat producția agricolă. O altă dificultate pentru economie a reprezentat-o întreruperea legăturilor comerciale cu Europa Occidentală, ca urmare a închiderii strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Lipsa forței de muncă a fost resimțită mai ales în agricultură, sectorul economic în care lucrau majoritatea românilor la începutul secolului XX. În 1915, suprafața agricolă însămânțată s-a redus cu 171.345 hectare față de anul precedent. În acel an, dintre toate culturile cerealiere, numai producția de grâu a înregistrat o creștere semnificativă față de 1914.
Închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele a condus la diminuarea semnificativă a legăturilor comerciale cu Europa Occidentală, obligând România să intensifice schimburile comerciale cu Puterile Centrale. În anul 1915, schimburile comerciale dintre România și Austro-Ungaria au crescut la 47,87%, față de 18,5% în 1913, iar schimburile comerciale dintre România și Germania au crescut la 29,4%, de la 23,03% în 1913.
La începutul războiului, Guvernul român a interzis exportul de cereale, cu excepția porumbului, pentru constituirea unor rezerve interne. Interdicția a fost ridicată în vara anului 1915, exportul de cereale fiind liberalizat. Creșterea prețurilor cerealelor pe piețele internaționale a adus profituri semnificative pentru exportatorii români. Populația de rând a avut însă de suferit, exporturile masive conducând la lipsuri și scumpiri pe piața internă. În consecință, în octombrie 1915, a fost înființată „Comisia Centrală pentru vânzarea și exportul cerealelor și al derivatelor”. Având ca scop supravegherea comerțului cu cereale, comisia a inventariat cantitatea disponibilă de cereale și a reglementat prețurile maxime pentru vânzarea pe piața internă, precum și prețurile minime și condițiile de vânzare la export.
În primii ani e război, România a obținut venituri importante și din exportul de petrol. Potrivit statisticilor oficiale, în anii 1914-1915, mai bine de jumătate din cantitatea de petrol exportată de România a fost vândută Puterilor Centrale, în special Germaniei.
Privațiunile îndurate de populația României în anii neutralității
În condițiile în care cea mai mare parte a potențialului economic al României a fost pus în slujba întăririi capacității de apărare a țării, populația a avut de suferit în perioada neutralității. Pe lângă scumpirea alimentelor, s-a resimțit și o penurie de produse industriale, în condițiile în care cea mai mare parte a producției industriale a fost adaptată pentru a servi intereselor Armatei. De asemenea, o serie de domenii industriale și-au redus semnificativ activitatea, pe fondul lipsei de materie primă, care înainte de declanșarea războiului de se importa.
Ca atare, șomajul a crescut în această perioadă, mai ales în domeniile industriale care nu lucrau pentru Armată. Reducerea exporturilor a afectat și lucrătorii din porturi. Situația acestora în 1915 era descrisă de economistul Victor Slăvescu, viitor ministru de finanțe al României între anii 1934-1935:
„Muncitorii din industria transporturilor, în special cărăușii din porturi și încărcătorii de vapoare au simțit adânc lipsa de lucru, deoarece activitatea din porturile noastre dunărene și de la Marea Neagră a fost simțitor redusă”.
Pentru a veni în sprijinul familiilor celor recrutați, o lege din 2 ianuarie 1915 stabilea acordarea unor alocații lunare. Legea prevedea că statul acorda o alocație lunară de 15 lei pentru familiile din mediul rural, respectiv 20 de lei pentru cele din mediul urban. Alocația se acorda din ziua mobilizării până la 15 zile după încheierea păcii.
Și populația din mediul rural a fost afectată de pregătirile de război. Încorporarea a sute de mii de tineri țărani au lăsat satele fără principala forță de muncă, contribuind la ruinarea multor gospodării țărănești. Țăranii nemobilizați a fost obligați, printr-o lege adoptată în decembrie 1914, să lucreze gratuit terenurile mai mici de 5 hectare ale celor recrutați.
Bibliografie:
Victor Atanasiu, Atanasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Oprea Paul Oprescu, România în Primul Război Mondial, Editura Militară, București, 1979.
Gheorghe Platon (coord.), Istoria Românilor, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, București 2003.
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ediția a IV-a, Editura Univers Enciclopedic, București 2008.
