Intrăm sau nu intrăm? Societatea românească în preajma Primului Război Mondial jpeg

Intrăm sau nu intrăm? Societatea românească în preajma Primului Război Mondial

­čôü Primul R─âzboi Mondial
Autor: Radu Tudorancea

Odat─â cu izbucnirea r─âzboiului, devenea fireasc─â ├«n cadrul societ─â╚Ťii rom├óne╚Öti, o cristalizare a curentelor de opinie, a atitudinilor ╚Öi pozi╚Ťiilor politice rom├óne╚Öti; pozi╚Ťionarea personalit─â╚Ťilor politice ╚Öi a celor provenind din mediile intelectuale rom├óne, emergen╚Ťa diferitelor entit─â╚Ťi care ├«╚Öi asumau obiective ╚Öi idealuri na╚Ťionale, toate acestea deveneau tot mai v─âdite, de-a lungul lunilor scurse dup─â declan╚Öarea conflagra╚Ťiei.

├Äntr-un asemenea context, polul reprezentat de curentul pro-antantist, cu valen╚Ťe interven╚Ťioniste, avea s─â cunoasc─â o evolu╚Ťie rapid─â ├«n termeni de organizare ╚Öi de activitate propriu-zis─â. Bun─âoar─â, nu mai t├órziu de toamna anului 1914, la 26 octombrie/8 noiembrie 1914, ap─âruse Comitetul Ac╚Ťiunii Na╚Ťionale, al c─ârui obiectiv fundamental era ÔÇ×realizarea deplin─â a idealului rom├ónescÔÇŁ. Geneza unei astfel de entit─â╚Ťi c─âp─âta greutate prin participarea unor personalit─â╚Ťi precum pre╚Öedintele Academiei Rom├óne, Constantin I. Istrati, a lui Octavian Goga, Barbu ╚śtef─ânescu Delavrancea sau Vasile Lucaciu.

├Än aceea╚Öi linie poate fi evocat congresul extraordinar al Ligii Culturale de la sf├ór╚Öitul aceluia╚Öi an, la care se decidea transformarea sa ├«n Liga pentru unitatea politic─â a tuturor rom├ónilor, sub pre╚Öedin╚Ťia lui Vasile Lucaciu, unul din frunta╚Öii ardeleni care se stabiliser─â la Bucure╚Öti dup─â ├«nceputul r─âzboiului. Liga Cultural─â fusese, de altfel, una din entit─â╚Ťile care ac╚Ťionaser─â constant pentru alinierea Rom├óniei de partea Antantei, ├«n primul r├ónd gra╚Ťie filonului s─âu de factur─â anti-austro-ungar─â, ce se traducea prin dese lu─âri de pozi╚Ťie ├«n leg─âtur─â cu situa╚Ťia rom├ónilor transilv─âneni. Ac╚Ťiunile Ligii Culturale, de╚Öi urm─ârite cu oarecare pruden╚Ť─â de Ion I.C. Br─âtianu, au fost privite cu ├«n╚Ťelegere, fiind percepute ca un curent care s-ar fi amplificat dac─â ÔÇ×am voi s─â-l ├«ndiguim, dimpotriv─â problema ar avea numai pu╚Ťin─â importan╚Ť─â, dac─â am ignora-oÔÇŁ1.

Piata Sf Anton Bucures‡ti jpg jpeg

Pia╚Ťa Sf. Anton din Bucure╚Öti, cu strada Panzari (├«n fa╚Ťa) ╚Öi ├«nceputul Caii Mo╚Öilor, la ├«nceputul secolului XX

Decizia asumat─â de Rom├ónia ├«n urma Consiliului de Coroan─â de la Sinaia, aceea de neutralitate (expectativ─â), avea totu╚Öi s─â fie primit─â de Comitetul Central al Ligii Culturale, la 9 august 1914, cu ├«n╚Ťelegere ╚Öi modera╚Ťie, fiind chiar propus─â publicarea ├«n presa vremii a unui comunicat care urma s─â disemineze recomandarea venit─â din partea conducerii Ligii, c─âtre membrii ╚Öi c─âtre cet─â╚Ťenii obi╚Önui╚Ťi, aceea de a manifesta ÔÇ×toat─â r─âbdarea impus─â de ├«mprejur─âriÔÇŁ2.

Chiar ╚Öi a╚Öa, reprezentan╚Ťii Ligii nu aveau nicio ├«ndoial─â c─â, ├«n ciuda asum─ârii expectativei armate, la momentul oportun, odat─â cu trecerea la ac╚Ťiune, evolu╚Ťiile urmau s─â fie determinate ÔÇ×├«n mod precump─ânitor de n─âzuin╚Ťele permanente ale neamuluiÔÇŁ (adic─â pro ÔÇô Antant─â ÔÇô n.n.)3. La fel de adev─ârat este ├«ns─â faptul c─â deciziile la nivel central ale Ligii Culturale au fost privite uneori cu rezerv─â sau bulversare la nivel local, a╚Öa ├«nc├ót, bun─âoar─â, la Ia╚Öi, o ├«ntrunire a Ligii Culturale adopta o decizie ce sus╚Ťinea interven╚Ťia imediat─â a Rom├óniei ├«n r─âzboi, trimi╚Ť├ónd chiar ╚Öi o telegram─â regelui Carol, prin care i se solicita suveranului sprijinul ├«n acest sens4.

Nicolae Filipescu despre Br─âtianu: Un om de r─âzboi civil

Prim─âvara anului 1915 avea s─â ├«nsemne un pas important ├«n coagularea ├«ntr-o singur─â entitate, a partidelor ╚Öi organiza╚Ťiilor politice ╚Öi culturale rom├óne╚Öti care sus╚Ťineau ac╚Ťiuni ferme pentru ├«ndeplinirea ÔÇ×idealului na╚ŤionalÔÇŁ, odat─â cu ├«nfiin╚Ťarea Federa╚Ťiei Unioniste, dup─â ce Partidul Conservator Democrat (Take Ionescu), conservatorii din jurul lui Nicolae Filipescu (foto dreapta), dar ╚Öi membrii ÔÇ×Ligii pentru unitatea politic─â a tuturor rom├ónilorÔÇŁ se pronun╚Ťaser─â ├«n acest sens. Firesc, coagularea unei astfel de entit─â╚Ťi, precum ╚Öi sprijinul unor importante segmente din r├óndul societ─â╚Ťii rom├óne╚Öti, aveau s─â conduc─â la numeroase ├«ntruniri ╚Öi manifesta╚Ťii desf─â╚Öurate mai ales ├«n capital─â, prin care se solicita reprezentan╚Ťilor guvernului gr─âbirea intr─ârii Rom├óniei ├«n r─âzboi ╚Öi, sau mai ales, interven╚Ťia de partea Antantei.

Nicolae Filipescu jpg jpeg

├Äntre ├«ntrunirile cele mai ample ale Federa╚Ťiei Unioniste din vara anului 1916, se distinge cea organizat─â la 3 iulie, ├«n Bucure╚Öti, la sala Dacia, ├«n fa╚Ťa unei audien╚Ťe foarte numeroase, dominat─â de entuziasm. Discursul cel mai electrizant, apar╚Ťin├óndu-i lui Nicolae Filipescu, reprezenta mai degrab─â un rechizitoriu la adresa lui Ion Br─âtianu, pres─ârat cu injurii la adresa acestuia, c─âruia i se imputa faptul c─â, ├«n perfidia lui, ÔÇ×├«n╚Öelase ╚ŤaraÔÇŁ, fiind mai degrab─â ÔÇ×un om de r─âzboi civilÔÇŁ (cu trimitere la climatul de tensiune din interiorul societ─â╚Ťii rom├óne╚Öti), ├«n loc s─â fie ÔÇ×un om de r─âzboi al na╚ŤiuniiÔÇŁ, mai precis, ├«n loc s─â angajeze Rom├ónia ├«n r─âzboi, de partea Antantei5.

Discursul rostit de Take Ionescu cu prilejul aceluia╚Öi eveniment, de╚Öi mai pu╚Ťin acid la adresa guvernului Br─âtianu dec├ót cel al lui Nicolae Filipescu (acesta ├«l numise pe ╚Öeful guvernului ÔÇ×t├ólharul de Ion Br─âtianuÔÇŁ), insista mai mult pe rolul pe care trebuia s─â ╚Öi-l asume monarhia, al c─ârei principal ╚Ťel trebuia s─â fie, potrivit frunta╚Öului conservator-democrat, pe l├óng─â ├«nt─ârirea dinastiei, ÔÇ×unitatea na╚Ťional─â a poporuluiÔÇŁ6.

Acuzele la adresa guvernului erau legate de desconsiderarea voin╚Ťei na╚Ťionale, dar mai cu seam─â de faptul c─â respectivul cabinet ÔÇ×a provocat ╚Öi produs certuri ├«ntre noiÔÇŁ (societatea rom├óneasc─â ÔÇô n.n.), a╚Öa ├«nc├ót, a╚Ötept─ârile m─âre╚Ťe ├«l vizau mai degrab─â pe suveran, de la care se a╚Ötepta semnul izb─âvitor, cel care s─â urmeze idealul na╚Ťional prin asumarea angaj─ârii Rom├óniei ├«n conflict de partea Antantei. Sugestiv este, ├«n acest sens, ├«ndemnul adresat regelui spre sf├ór╚Öitul discursului, cu valen╚Ťe cvasi-imperative: ÔÇ×[ÔÇŽ] d─â-ne r─âzboiul ╚Öi uniunea sacr─â pentru ca ├«mpreun─â s─â facem o Rom├ónie mare, c─âci ├«n Rom├ónia mic─â nu este loc nici pentru tine, nici pentru noiÔÇŁ7.

Circumstan╚Ťele ├«n care s-a desf─â╚Öurat ├«ntrunirea Federa╚Ťiei Unioniste de la clubul Dacia din 3 iulie 1916, prezidat─â de Vasile Lucaciu, au fost descrise ╚Öi ├«n ziarul ÔÇ×Diminea╚ŤaÔÇŁ, cel care eviden╚Ťia, ├«n edi╚Ťia sa din 5 iulie 1916, num─ârul imens al participan╚Ťilor, dar mai ales m─âsurile de ordine luate de autorit─â╚Ťile din capital─â ╚Öi mai ales prezen╚Ťa pe toate str─âzile cu intersec╚Ťie spre Calea Victoriei a numeroase trupe de interven╚Ťie, av├ónd ordinul de a ╚Ťine sub control pe participan╚Ťi ╚Öi de a pre├«nt├ómpina eventuale manifest─âri care ar fi dep─â╚Öit programul stabilit8.

De altfel, reuniunile de o astfel de factur─â de la Dacia erau ├«n mod obi╚Önuit urmate de mar╚Öuri ╚Öi manifesta╚Ťii de-a lungul celor mai importante artere ale Bucure╚Ötilor, prilej de intonare a imnurilor ╚Öi c├óntecelor patriotice, dar ╚Öi de exprimare a simpatiei fa╚Ť─â de lega╚Ťii ale statelor considerate ÔÇ×prieteneÔÇŁ. Bun─âoar─â, au existat episoade ├«n care manifestan╚Ťii ╚Öi-au manifestat simpatia ├«n fa╚Ťa lega╚Ťiei Rusiei de la Bucure╚Öti, ├«n vreme ce firmele ╚Öi magazinele germane erau fluierate, iar geamurile de la clubul liberal, de la ziarul ÔÇ×LÔÇÖIndependence RoumaineÔÇŁ sau de la ÔÇ×clubul domnului Al. MarghilomanÔÇŁ erau sparte de manifestan╚Ťii mai incisivi, pe fondul huiduielilor ╚Öi lozincilor precum ÔÇ×Jos nem╚ŤiiÔÇŁ sau ÔÇ×Jos tr─âd─âtorii de neamÔÇŁ9.

Atacurile la adresa liderului guvernului, Ion I. C. Br─âtianu, venite din zona mediului universitar deveneau tot mai dese, iar un articol extrem de acid din ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ, apar╚Ťin├óndu-i profesorului dr. Thoma Ionescu ├«l plasa pe frunta╚Öul liberal ├«ntr-un triptic imaginar format de personalit─â╚Ťi controversate ale momentului, anume Franco10ÔÇé╚Öi Skuloudis11. Imput├óndu-i lui Br─âtianu ├«n primul r├ónd politica de duplicitate, dar mai ales politica de ÔÇ×├«njosire moral─âÔÇŁ, fostul rector al Universit─â╚Ťii Bucure╚Öti considera c─â liderul guvernului anula poporului rom├ón puterea de a ÔÇ×privi cu m├óndrie nici viitorul care ├«i sur├ódea, nici trecutul de care nu mai era demnÔÇŁ. Ideea, una de altfel ├«n mod v─âdit neveridic─â, potrivit c─âreia guvernul Br─âtianu ├«╚Öi asumase ╚Öi continua s─â duc─â o politic─â de neutralitate favorabil─â Puterilor Centrale era constant vehiculat─â ├«n ziarele opozi╚Ťiei, tocmai cu scopul de a determina ralierea opiniei publice ├«mpotriva ╚Öefului guvernului, cu scopul de a se ob╚Ťine ├«nl─âturarea acestuia de la putere ╚Öi mai ales, interven╚Ťia militar─â grabnic─â a Rom├óniei ├«n r─âzboiul mondial.

Guvernul Br─âtianu supus unei duble presiuni

Un editorial ap─ârut ├«n ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ, intitulat sugestiv ÔÇ×Datoria opozi╚Ťiei ÔÇô s─â r─âstoarne imediat guvernulÔÇŁ este probabil unul din cele mai relevante ├«n acest sens, enumer├ónd, sub protec╚Ťia anonimatului, motivele care reunite, ar fi trebuit s─â conduc─â la o revolt─â a opiniei publice ├«mpotriva guvernului, cu scopul salv─ârii revendic─ârilor ╚Ťin├ónd de idealul na╚Ťional. Situa╚Ťia existent─â era perceput─â a fi una extrem de volatil─â, ├«n care p├ón─â ╚Öi probabilitatea izbucnirii unui r─âzboi civil era evocat─â, contur├óndu-se ca unic─â solu╚Ťie ├«n fa╚Ťa ÔÇ×tic─âlosului care f─âcea pe dictatorulÔÇŁ (Ion I. C. Br─âtianu ÔÇô n.n.), un ultim ╚Öi decisiv efort pentru ca ÔÇ×putregaiul s─â zac─â la p─âm├óntÔÇŁ12.

Desigur c─â, ├«n derularea unor astfel de evenimente, ├«n stimularea/├«ncurajarea ╚Öi reflectarea acestora, un rol deosebit de important l-au avut campaniile de pres─â ╚Öi activitatea publicistic─â derulat─â ├«n ziare aflate ├«n zona de influen╚Ť─â a respectivelor cercuri, remarc├óndu-se, bun─âoar─â, ziarul ÔÇ×Ac╚ŤiuneaÔÇŁ (apar╚Ťin├ónd Partidului Conservator-Democrat), ziarul ÔÇ×EpocaÔÇŁ (oficiosul conservatorilor lui Nicolae Filipescu), precum ╚Öi ziarul ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ (Constantin Mille). ├Än fa╚Ťa avalan╚Öei de atacuri la adresa guvernului, viz├ónd ├«n mod v─âdit angajarea Rom├óniei ├«n r─âzboi de partea Antantei, replica guvernului, mai ales prin intermediul oficiosului liberal ÔÇ×ViitorulÔÇŁ a fost una pe m─âsur─â, put├ónd fi identificate tentativele de menajare a oric─âror suspiciuni din partea Puterilor Centrale, pe de o parte, dar mai ales condamnarea ÔÇ×desfr├óului de ╚ÖtiriÔÇŁ al multora din gazetele opozi╚Ťiei, blamate pentru deserviciile aduse intereselor romane┼čti, ├«n condi╚Ťiile ├«n care guvernul, de╚Öi de bun─â credin╚Ť─â ╚Öi preocupat exclusiv de interesul na╚Ťional, nu putea z─âbovi zilnic ├«n a dezmin╚Ťi ÔÇ×noianul de ╚Ötiri tenden╚ŤioaseÔÇŁ prezente constant ├«n coloanele ziarelor de opozi╚Ťie13.

Tramvai cu cai Bucuresti jpg jpeg

Tramvai cu cai pe străzile Bucureștiului (fotografie de Iosif Berman)

Pe de alt─â parte, atacuri concertate la adresa guvernului veneau ╚Öi din partea celeilalte p─âr╚Ťi a opozi╚Ťiei, din zona conservatorilor nemul╚Ťumi╚Ťi, pe de o parte de continua neutralitate, iar pe de alt─â parte, sau mai ales, de neangajarea Rom├óniei ├«n conflict de partea Puterilor Centrale. ╚Üintele erau reprezentate pe de o parte de figuri politice din cadrul guvernului sau de guvernul liberal ├«n ansamblul s─âu, iar pe de alt─â parte, de personalit─â╚Ťi politice apar╚Ťin├ónd Ac╚Ťiunii Na╚Ťionale, ulterior Federa╚Ťiei Unioniste. Atacurile la adresa guvernului porneau, cvasi-invariabil, de la respingerea continu─â, de c─âtre guvern, a propunerilor Germaniei ╚Öi Austriei de ÔÇ×a merge ├«n r─âzboi al─âturi de eleÔÇŁ, dublat─â de o ├«ngrijor─âtoare (prin prisma conservatorilor) ÔÇ×politic─â al─âturi de ru╚ÖiÔÇŁ, intens condamnat─â ├«n lu─ârile de pozi╚Ťie publice ale frunta╚Öilor conservatori ╚Öi de editorialele ╚Öi articolele ap─ârute ├«n ziarele ÔÇ×MoldovaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×SteagulÔÇŁ. Este sugestiv ├«n acest sens un articol nesemnat, ap─ârut ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ, intitulat ÔÇ×├Än valurile slavismuluiÔÇŁ, ├«n care erau aduse acuze legate de desconsiderarea intereselor rom├óne╚Öti de c─âtre guvern, prin activitatea sistematic─â ╚Öi consecvent─â ├«ntreprins─â pentru sprijinirea Rusiei, ├«n lupta acesteia ├«mpotriva Puterilor Centrale14.

Practic, articolul relua, in extenso, teza ├«ndelung vehiculat─â anterior de frunta╚Öii conservatori (vezi mai ales considera╚Ťiile lui P. P. Carp ├«n acest sens), potrivit c─âreia Rusia nu putea fi aliatul Rom├óniei, din motive istorice, politice, dar ╚Öi economice. Aceasta era dublat─â de contextul aparent nefavorabil, pe front, ├«nt├ómpinat de for╚Ťele Antantei, coroborat cu ofensiva Germaniei, fapt care ├«nt─âreau convingerea, potrivit editorialistului, c─â Rom├ónia nu putea tr─âi f─âr─â colaborarea Puterilor Centrale, ├«ntruc├ót respectivul fapt ar fi ├«nsemnat lipsirea de un ÔÇ×sprijin puternic al temeliilor statului rom├ónÔÇŁ15. Este ├«ns─â important de men╚Ťionat c─â, ├«n ciuda a╚Ötept─ârilor venite dinspre tab─âra conservatorilor germanofili, ├«n r├óndul acestora se contura deja spectrul unei apropiate decizii asumate la nivelul guvernului, ├«n sensul abandon─ârii neutralit─â╚Ťii, iar aceast─â perspectiv─â era privit─â ca fiind echivalent─â cu ÔÇ×pr─âbu╚Öirea statului ├«n valurile f─âr─â sf├ór╚Öit ale slavismuluiÔÇŁ16.

Cealalt─â dimensiune de raportare a conservatorilor germanofili la evolu╚Ťiile de pe scena politic─â ├«n perioada de dinainte de angajarea Rom├óniei ├«n conflict a vizat derularea unor campanii de pres─â care au avut drept ╚Ťint─â personalit─â╚Ťi din zona Federa╚Ťiei Unioniste, fiind, bun─âoar─â, constant condamnate pozi╚Ťion─ârile unor lideri politici precum Take Ionescu, Aurel Iliescu sau Octavian Goga. Pe o astfel de linie poate fi ├«nscris─â pozi╚Ťia asumat─â de V. Sion, cel care, pornind de la o afirma╚Ťie a poetului ardelean17, ├«l condamna pe Goga pentru ÔÇ×sentin╚Ťele blasfematoare contra noastr─â pe acest p─âm├óntÔÇŁ, cu referire la trecutul lui Goga, de rom├ón din Transilvania ce tr─âise ÔÇ×sub scutul ocrotitor al puterilor HabsburgilorÔÇŁ, ├«n contrast cu V. Sion, cel a c─ârui familie ├«nfruntase, ├«n trecut, durerea ╚Öi ru╚Öinea ÔÇ×consulilor ruse╚ÖtiÔÇŁ18.

├Äntr-un registru asem─ân─âtor poate fi ├«nscris unul din articolele ap─ârute ├«n ziarul ÔÇ×SteagulÔÇŁ, ce condamna traiectoria politic─â a lui Take Ionescu, unul din frunta╚Öii Federa╚Ťiei Unioniste, c─âruia i se imputa trecerea rapid─â de la pozi╚Ťia sa din august 1914, aceea de ÔÇ×neutralist convins ╚Öi admirator al culturii ╚Öi civiliza╚Ťiei germaneÔÇŁ, la aceea de╚Ťinut─â dup─â aproape doi ani de neutralitate, anume aceea de ÔÇ×╚Öef real al mi╚Öc─ârii antitradi╚Ťionale ├«n politica noastr─â extern─âÔÇŁ19. Take Ionescu, c─âruia i se repro╚Öa o oarecare ambiguitate ├«n privin╚Ťa contur─ârii unei pozi╚Ťii personale privind linia de urmat ├«n politica extern─â, considerat─â mult─â vreme ca fiind dominat─â de ÔÇ×ingrediente eterogene ╚Öi contradictoriiÔÇŁ, devenea cu at├ót mai condamnabil cu c├ót, urmare a atitudinii sale, nu urm─ârea dec├ót alipirea Rom├óniei, dup─â r─âzboi, ├«n mod indisolubil, ÔÇ×la blocul antigermanÔÇŁ20. Concret, acest fapt era perceput practic drept o cvasi-renegare a trecutului politic al s─âu, echivalent─â cu o mutare a ÔÇ×domiciliului (s─âu) politic din Wilhelmstrasse, ├«n Downing StreetÔÇŁ21.

Angrenarea studen╚Ťilor ├«n derularea manifesta╚Ťiilor antantofile, o obi╚Önuin╚Ť─â

├Än mod evident, emula╚Ťia din jurul unei poten╚Ťiale ╚Öi at├ót de a╚Öteptate interven╚Ťii a Rom├óniei ├«n conflictul mondial a crescut treptat ├«n intensitate, f─âc├ónd ca, ├«n preajma intr─ârii propriu-zise ├«n r─âzboi, s─â ating─â climaxul. Astfel de momente se ├«nte╚Ťesc ╚Öi reunesc tot mai mul╚Ťi participan╚Ťi, iar mediul universitar este unul extrem de activ. Un moment semnificativ a fost, de exemplu, reuniunea studen╚Ťilor de la Universitatea Bucure╚Öti ce a avut loc la 19 iunie 1916, ├«n urma unei convoc─âri emise de ÔÇ×Centrul Studen╚ŤescÔÇŁ, la care au participat, al─âturi de studen╚Ťi, ╚Öi un num─âr important de universitari, dac─â facem referire la nume precum Constantin Disescu, Thoma Ionescu, D. Negulescu, Simion M├óndrescu ╚Öi Mihail Dragomirescu22.

Primul dintre vorbitori a eviden╚Ťiat ├«n mod ferm scopul respectivei reuniuni, ca ╚Öi inten╚Ťiile viitoare ale organizatorilor, anume ├«ntruniri tot mai dese, care nu aveau s─â ├«nceteze ÔÇ×p├ón─â ce armata nu va trece grani╚ŤeleÔÇŁ23. Nu ├«nt├ómpl─âtor, ├«nsu╚Öi profesorul Thoma Ionescu, fost rector al Universit─â╚Ťii din Bucure╚Öti p├ón─â ├«ntre anii 1912-1915, lu├ónd cuv├óntul, se pronun╚Ťa ╚Öi mai drastic atunci c├ónd f─âcea referire la perioada de neutralitate tr─âit─â, una ├«n care fuseser─â parcur╚Öi ÔÇ×doi ani de la╚Öitate aparent─âÔÇŁ. Singura solu╚Ťie ├«ntrev─âzut─â, a╚Öezat─â ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu viitorul tinerilor prezen╚Ťi, ce trebuiau s─â fie la ├«n─âl╚Ťimea situa╚Ťiei existente, era ac╚Ťiunea, ├«n condi╚Ťiile ├«n care, pentru Rom├ónia, ÔÇ×b─âtea ultimul ceasÔÇŁ, iar o ├«nt├órziere ar fi echivalat cu ├«ns─â╚Öi dispari╚Ťia24.

Printul Carol defilare jpg jpeg

Prin╚Ťul Carol defileaz─â al─âturi de compania pe care o conduce

├Än r├óndul universitarilor care au rostit discursuri la ├«ntrunire, interven╚Ťia profesorului Simion M├óndrescu avea s─â se bucure de cea mai mare sus╚Ťinere ├«n r├óndul auditoriului, mai ales dup─â ce acesta a ├«ndemnat studen╚Ťii ╚Öi pe restul celor prezen╚Ťi s─â nu ├«nceteze lupta ╚Öi s─â nu ÔÇ×lepede armeleÔÇŁ, p├ón─â la ÔÇ×intrarea ├«n ac╚Ťiune pentru ├«ntregirea neamuluiÔÇŁ25. De altfel, ├«n mediul universitar, devenise obi╚Önuit─â angrenarea studen╚Ťilor ├«n derularea manifesta╚Ťiilor antantofile, prin organizarea de demonstra╚Ťii ╚Öi manifesta╚Ťii de sus╚Ťinere a unor personalit─â╚Ťi percepute ca av├ónd, la r├óndul lor, orientare pro-Antant─â, precum Thoma Ionescu sau Emil Costinescu26. La fel de adev─ârat este ├«ns─â ╚Öi faptul c─â entuziasmul studen╚Ťilor a fost primit cu modera╚Ťie de universitari, ace╚Ötia din urm─â favoriz├ónd, mai degrab─â calmul ╚Öi chiar o abandonare a manifesta╚Ťiilor, ├«n favoarea conferin╚Ťelor, care ar fi trebuit ÔÇ×s─â de╚Ötepte ├«n opinia public─â sentimenteleÔÇŁ27.

O astfel de stare existent─â ├«n lumea universitar─â nu f─âcea dec├ót s─â prefigureze un eveniment cu mult mai amplu din mediul studen╚Ťesc, anume cel reprezentat de deschiderea, la 23 iulie/5 august 1916, a ÔÇ×Congresului extraordinar al studen╚ŤilorÔÇŁ, al c─ârui principal obiectiv, conturat de altfel ╚Öi din discursurile unor personalit─â╚Ťi precum Octavian Goga, Vasile Lucaciu sau Simion M├óndrescu, era tocmai acela de a exercita presiune asupra guvernului, cu scopul de a determina intrarea ├«n r─âzboi, de partea Antantei ╚Öi implicit de a se ob╚Ťine realizarea idealului na╚Ťional. Este important de evocat ├«n acest context ╚Öi continuarea respectivului eveniment, ├«ntruc├ót aceasta a fost urmat de un veritabil mar╚Ö al studen╚Ťilor ╚Öi al celorlal╚Ťi participan╚Ťi, pe str─âzile Bucure╚Ötilor, de-a lungul c─âruia au fost intonate c├óntece precum ÔÇ×De╚Öteapt─â-te, rom├óneÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Pe-al nostru steag e scris UnireÔÇŁ28.

Era, f─âr─â ├«ndoial─â, expresia unei st─âri de fapt existente ├«n r├óndul unor importante segmente ale popula╚Ťiei Rom├óniei, iar acest lucru putea fi observat relativ u╚Öor. Bun─âoar─â, reac╚Ťiile publicului spectator din s─âlile de cinematograf, din Bucure╚Öti ╚Öi din ╚Ťar─â, la proiectarea jurnalelor de actualit─â╚Ťi ale vremii, sunt sugestive. Mai concret, ipostazierea faptelor de arme ale Puterilor Centrale sau proiectarea oric─âror imagini ce f─âceau, ├«n vreun fel, trimitere la tab─âra acestora, era privit─â cu v─âdit─â rumoare, dezaprobare ╚Öi fluier─âturi de c─âtre spectatorii prezen╚Ťi, ├«n vreme ce, dimpotriv─â, imaginile referitoare la ac╚Ťiunile ╚Öi succesele armatelor aliate, mai ales ale celor franceze, erau privite cu mare simpatie de c─âtre spectatori29.

Nu ├«nt├ómpl─âtor, tocmai jurnalele de actualit─â╚Ťi realizate de studiourile franceze Gaumont ╚Öi ├ëclair erau cele preferate de cei prezen╚Ťi ├«n s─âlile de proiec╚Ťie din Bucure╚Öti. Mai mult dec├ót at├ót, chiar ╚Öi spectacolele de teatru ╚Öi/sau variet─â╚Ťi devin prilejuri de abordare, ├«n fa╚Ťa spectatorilor prezen╚Ťi, a temelor de dezbatere aflate la ordinea zilei, precum interven╚Ťia sau nu ├«n conflictul mondial. Este de amintit aici punerea ├«n scen─â, la Teatrul Majestic, de c─âtre trupa lui Achile Popescu, spre sf├ór╚Öitul anului 1914, a spectacolului intitulat, ├«n mod sugestiv, ÔÇ×Intr─âm sau nu intr─âm?ÔÇŁ30.

├Än mediul universitar, dincolo de manifesta╚Ťiile studen╚Ťe╚Öti care sus╚Ťineau interven╚Ťia, merit─â subliniat─â orientarea antantist─â a celor mai mul╚Ťi profesori, care deveniser─â, la un moment dat, membrii marcan╚Ťi ai ÔÇ×Ac╚Ťiunii Na╚ŤionaleÔÇŁ, iar ulterior, ai ÔÇ×Federa╚Ťiei UnionisteÔÇŁ. Se distingea, ├«ntre ace╚Ötia, rectorul Universit─â╚Ťii Bucure╚Öti, dr. Thoma Ionescu, nimeni altul dec├ót fratele liderului Partidului Conservator-Democrat, Take Ionescu. De altfel, al─âturi de Take Ionescu ╚Öi Thoma Ionescu, ╚Öi un al treilea frate, Victor Ionescu, nimeni altul dec├ót patronul ziarului ÔÇ×Ac╚ŤiuneaÔÇŁ, era angrenat ├«n mi╚Öcarea de sus╚Ťinere a intr─ârii Rom├óniei ├«n r─âzboi de partea Antantei.

Totu╚Öi, ├«n ochii opiniei publice, trei figuri de politicieni ├«ntruneau cel mai ├«nsemnat capital de ├«ncredere, ├«nc─â dinainte de declararea r─âzboiului, anume liderul guvernului, Ion I. C. Br─âtianu (foto dreapta), Nicolae Filipescu, liderul partidului conservator sus╚Ťin─âtor al interven╚Ťiei ├«n r─âzboi ╚Öi generalul Alexandru Averescu31. Lui Br─âtianu, dincolo de apartenen╚Ťa la un mare partid politic ╚Öi de mo╚Ötenirea unui nume cu o ÔÇ×puternic─â tradi╚Ťie de patriotismÔÇŁ, i se recuno╚Öteau ├«ndeob╚Öte, meritele legate ini╚Ťial, ├«n primul r├ónd de evitarea intr─ârii ├«n r─âzboi al─âturi de Puterile Centrale, urmate de asumarea unei neutralit─â╚Ťi ce avea s─â se dovedeasc─â temporar─â, dat─â fiind angajarea Rom├óniei ├«n r─âzboi din vara anului 1916. Cealalt─â figur─â politic─â men╚Ťionat─â, Nicolae Filipescu, ├«╚Öi conturase o imagine public─â extrem de popular─â, ├«n care temeritatea, ac╚Ťiunile ÔÇ×p─âtima╚ÖeÔÇŁ ╚Öi mai cu seam─â, faptul c─â ÔÇ×├«mpingea guvernul la ac╚ŤiuneÔÇŁ, reu╚Öind s─â contribuie semnificativ la cristalizarea, ├«n ansamblul societ─â╚Ťii rom├óne╚Öti, a unei ÔÇ×unanime porniri r─âzboiniceÔÇŁ, ├«i oferiser─â o pozi╚Ťie privilegiat─â ├«n r├óndul popula╚Ťiei32.

Ion I C Bratianu jpg jpeg

├Än privin╚Ťa lui Alexandru Averescu, bunul renume de care se bucura ├«n r├óndul opiniei publice crescuse treptat ├«n amploare, originea fiind, cel mai probabil, calitatea acestuia de fost voluntar ├«n perioada R─âzboiului de Independen╚Ť─â. De altfel, ini╚Ťial, Averescu se bucurase doar de aprecierea cercurilor militare, contemporanii atribuind cre╚Öterea popularit─â╚Ťii sale mai degrab─â ├«nfr├óngerilor suferite de al╚Ťi generali, fapt ce f─âcuse ca numele s─âu s─â devin─â cur├ónd o op╚Ťiune, fiind tot mai des amintit. Sugestiv, mai t├órziu, dup─â momentul dezastrului de la Turtucaia, c├ónd avea s─â primeasc─â, ├«n locul generalului Aslan, comanda armatei de la Dun─âre, ├«ncrederea popula╚Ťiei ├«n armat─â ╚Öi ├«n evolu╚Ťiile de pe front cunoscuser─â o real─â transformare pozitiv─â33.

Carp, Maiorescu și Marghiloman

Revenind la op╚Ťiunea ini╚Ťial asumat─â ├«n urma Consiliului de Coroan─â din 21 iulie/3 august 1914, aceea a neutralit─â╚Ťii, evolu╚Ťia ulterioar─â a evenimentelor avea s─â demonstreze c─â, ├«n ciuda a╚Ötept─ârilor Puterilor Centrale, guvernul rom├ón a continuat s─â negocieze ├«n secret condi╚Ťiile unei eventuale interven╚Ťii ├«n r─âzboi, str─âduindu-se s─â ├«╚Öi disimuleze inten╚Ťiile ├«n fa╚Ťa reprezentan╚Ťilor Puterilor Centrale de la Bucure╚Öti. De altfel, tocmai o disimulare cvasi-perfect─â a ac╚Ťiunilor de negociere a condi╚Ťiilor intr─ârii Rom├óniei ├«n r─âzboi al─âturi de Antant─â, determinase o acutizare a valului de manifest─âri venite din partea celor care sus╚Ťineau interven╚Ťia c├ót mai grabnic─â ├«n conflict, care criticau constant politica guvernului, de ÔÇ×continu─â a╚ÖteptareÔÇŁ34.

├Än acela╚Öi timp, de partea cealalt─â, aceea reprezentat─â de entit─â╚Ťile politice ╚Öi personalit─â╚Ťile care sus╚Ťineau angajamentul Rom├óniei ├«n conflict de partea Puterilor Centrale, figura cea mai cunoscut─â avea s─â r─âm├ón─â, f─âr─â ├«ndoial─â, Petre P. Carp, de altfel singurul care sus╚Ťinuse, al─âturi de rege, respectiva linie de abordare extern─â, la momentul Consiliului de Coroan─â din 21 iulie/3 august 1914. Probabil c─â explicarea cea mai riguroas─â a ra╚Ťiunilor aflate ├«n spatele ├«mbr─â╚Ťi╚Ö─ârii unei astfel de orient─âri ├«n plan extern, men╚Ťinut─â de-a lungul perioadei neutralit─â╚Ťii, (ulterior ╚Öi dup─â intrarea Rom├óniei ├«n r─âzboi) este furnizat─â de lucrarea sa intitulat─â ÔÇ×Rom├ónia ╚Öi r─âzboiul europeanÔÇŁ, ap─ârut─â ├«n 1915, la numai un an de la izbucnirea r─âzboiului mondial. Examin├ónd op╚Ťiunile Rom├óniei ├«n noul context interna╚Ťional ╚Öi regional, Carp re-aduce ├«n discu╚Ťie alternativele diriguitorilor de la Bucure╚Öti: angrenarea ├«n conflict al─âturi de Tripla ├Än╚Ťelegere, av├ónd drept obiectiv final ob╚Ťinerea Transilvaniei, sau participarea la conflagra╚Ťie de partea Puterilor Centrale, cu scopul re├«ntregirii Moldovei p├ón─â la Nistru35.

F─âc├ónd referire la antecedentele Rusiei fa╚Ť─â de Rom├ónia, Carp sublinia c─â oricare ar fi promisiunile de la Petrograd, nu trebuia uitat c─â interesele Rusiei erau contrare cu cele ale Rom├óniei, ╚Öi c─â era greu de crezut c─â ÔÇ×ea (Rusia ÔÇô n.n.) ar fi sacrificat interesele ei, pentru ale noastreÔÇŁ36. ├Än contrast, Germania era apreciat─â pentru faptul c─â luase ap─ârarea intereselor rom├óne╚Öti ╚Öi c─â Prusia z─âd─ârnicise, ├«n diferite r├ónduri, veleit─â╚Ťile de a ├«mp─âr╚Ťi PrincipateleÔÇŁ37. Merg├ónd pe firul aceluia╚Öi ra╚Ťionament, al pericolului reprezentat de Rusia ╚Ťarist─â, P. P. Carp conchidea c─â onoarea, interesul dar ╚Öi recuno╚Ötin╚Ťa ├«mpingeau Rom├ónia spre o alian╚Ť─â cu Germania, singura care reprezenta ÔÇ×salvarea noastr─â, viitorul nostruÔÇŁ38. Ca atare, devenea evident c─â posibilitatea asum─ârii de c─âtre diriguitorii de la Bucure╚Öti a unei neutralit─â╚Ťi definitive (eventualitatea unei interven╚Ťii a Rom├óniei de partea Antantei nici nu era m─âcar luat─â ├«n seam─â), era puternic contestat─â de frunta╚Öul conservator, fiind atribuit─â nici mai mult nici mai pu╚Ťin dec├ót ÔÇ×lipsei de b─ârb─â╚ŤieÔÇŁ39!!

├Än str├óns─â leg─âtur─â cu pericolul constant pe care-l vedeau ├«n Rusia ╚Ťarist─â ╚Öi ├«n interesele acesteia, P. P. Carp ╚Öi mare parte din personalit─â╚Ťile ce sus╚Ťineau alinierea Rom├óniei de partea Puterilor Centrale aduceau, ├«n argumenta╚Ťia lor, ╚Öi profilul unei ╚Ť─âri ca Rom├ónia, stat prin excelen╚Ť─â dun─ârean, interesat ├«n extinderea comer╚Ťului s─âu de gr├óne ╚Öi nu numai, derulat prin intermediul porturilor dun─ârene, dar ╚Öi prin portul Constan╚Ťa. Or, astfel de interese nu puteau dec├ót s─â ciocneasc─â la un moment dat, ├«n mod implacabil, cu cele ale Rusiei, ├«n ipoteza unei victorii a acesteia ├«n r─âzboi. Cu alte cuvinte, devenea evident─â, prin ochii ÔÇ×germanofililorÔÇŁ valorizarea tr─âs─âturii dun─ârene ╚Öi maritime a Rom├óniei, ├«n dauna unor obiective cel pu╚Ťin aparent mai ├«ndep─ârtate, precum ob╚Ťinerea Ardealului, aflate pe agenda sus╚Ťin─âtorilor Antantei.

Nu ├«nt├ómpl─âtor, tocmai aceast─â tr─âs─âtur─â dominant─â a Rom├óniei, aceea de stat dun─ârean, a fost abordat─â ├«ntr-un articol semnat de Carp, ap─ârut ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ ╚Öi dat├ónd din 1915. Referirile la dimensiunea dun─ârean─â a Rom├óniei, implicit la viitorul s─âu economic, str├óns legat de st─âp├ónirea gurilor Dun─ârii ╚Öi de interesele comerciale din jurul acestora, sunt poten╚Ťate de o afirma╚Ťie tran╚Öant─â a frunta╚Öului conservator, care sublinia c─â ob╚Ťinerea Transilvaniei, ├«n condi╚Ťiile ├«n care gurile Dun─ârii erau pierdute nu ar fi fost de nici un folos, ├«ntruc├ót, ÔÇ×am fi pierdu╚Ťi ╚Öi noi ╚Öi TransilvaniaÔÇŁ40. Chestiunea Transilvaniei, de╚Öi important─â, urma a╚Öadar s─â fie l─âsat─â spre solu╚Ťionare unor genera╚Ťii viitoare, care ar fi putut-o aborda ÔÇ×f─âr─â conflict cu Imperiul Austro-UngarÔÇŁ41.

├Äns─â evolu╚Ťiile din perioada neutralit─â╚Ťii aveau s─â regleze chestiunea priorit─â╚Ťilor ├«n ansamblul idealului na╚Ťional. ├Än disputa mai mult sau mai pu╚Ťin fervent─â dintre cele dou─â aspira╚Ťii na╚Ťionale, Transilvania ob╚Ťinea ├«n mod evident c├ó╚Ötig de cauz─â fa╚Ť─â de Basarabia, iar memoria colectiv─â a posterit─â╚Ťii avea s─â re╚Ťin─â, implicit, nu at├ót pledoaria ultimului Carp, cel din 1915, preocupat p├ón─â la obsesie de pericolul cvasi-implacabil al Rusiei, c├ót patosul lui Take Ionescu, din discursul dedicat politicii instinctului na╚Ťional42.

Dincolo de pozi╚Ťia cvasi-preeminent─â a lui P. P. Carp ├«n ansamblul taberei conservatoare, sunt de sesizat, totodat─â, ╚Öi nuclee de opinie care pot fi considerate mai moderate, precum este cel format ├«n jurul altor doi exponen╚Ťi de frunte ai conservatorilor, anume Titu Maiorescu ╚Öi Alexandru Marghiloman, care erau mai degrab─â avoca╚Ťii unei abord─âri mult mai temperate, de╚Öi v─âdit favorabil─â Puterilor Centrale. Respectiva abordare favoriza o expectativ─â, cel pu╚Ťin pentru o perioad─â, mai ales av├ónd ├«n vedere semnalele provenind din r├óndul opiniei publice. Titu Maiorescu admitea, de altfel, ├«n ├«nsemn─ârile sale, spre sf├ór╚Öitul anului 1915, c─â era dispus s─â sprijine o neutralitate ÔÇ×├«n toate privin╚Ťele favorabil─â Puterilor CentraleÔÇŁ, ├«ns─â doar o neutralitate43. Preocuparea fa╚Ť─â de orientarea opiniei publice rom├óne╚Öti era coroborat─â cu grija fa╚Ť─â de ÔÇ×siguran╚Ťa TronuluiÔÇŁ, al c─ârui nou rege, ├«n mod v─âdit nu s-ar fi putut opune ÔÇ×sim╚Ť─âm├óntului, fie el ╚Öi r─ât─âcit, al majorit─â╚Ťii p─âturii politice din ╚Ťar─âÔÇŁ, prin interven╚Ťia ├«n conflict ├«mpotriva ÔÇ×ruso-francezilorÔÇŁ44.

Cel─âlalt mare om politic conservator, Alexandru Marghiloman, avea s─â evolueze treptat spre o sus╚Ťinere a Puterilor Centrale, pornind ├«ns─â de la momentul Consiliului de la Coroan─â de la ├«nceputul r─âzboiului, atunci c├ónd, examin├ónd variantele aflate la dispozi╚Ťia Rom├óniei, sublinia c─â nu exista un ÔÇ×casus foederisÔÇŁ, ├«mbr─â╚Ťi╚Ö├ónd a╚Öadar ideea neutralit─â╚Ťii, dublat─â, pentru moment, de o ÔÇ×armare spre a ne p─âzi grani╚ŤeleÔÇŁ45.

├Än accep╚Ťiunea lui Marghiloman, respectiva variant─â de moment, aceea a neutralit─â╚Ťii, avea ╚Öi marele avantaj c─â proteja, conserva prestigiul regelui, ├«ntruc├ót o decizie care ar fi implicat intrarea ├«n r─âzboi de partea Puterilor Centrale ar fi determinat popula╚Ťia s─â cread─â c─â ar fi fost vorba doar de ÔÇ×un r─âzboi al RegeluiÔÇŁ, lez├ónd dramatic popularitatea acestuia46. Ulterior, Marghiloman avea s─â ├«╚Öi asume ├«ntr-o form─â tot mai evident─â orientarea pro-Puterile Centrale, mai ales de-a lungul perioadei dinaintea intr─ârii Rom├óniei ├«n conflict, dar ╚Öi dup─â 1916, fiind el ├«nsu╚Öi acceptat drept varianta cea mai potrivit─â, ├«n fruntea guvernului, at├ót de rege c├ót ╚Öi de noii ├«nving─âtori, ├«n contextul situa╚Ťiei critice ├«n care se afla Rom├ónia la ├«nceputul anului 1918.

Pe o linie asem─ân─âtoare se situa, ├«n mare parte, avocatul Ioan D. Filitti (chiar dac─â ini╚Ťial cu oscila╚Ťii), fost deputat, cel care publicase o serie de articole pe marginea op╚Ťiunilor Rom├óniei ├«n leg─âtur─â cu r─âzboiul, mai ├«nt├ói ├«n ÔÇ×Noua revist─â rom├ón─âÔÇŁ (publica╚Ťie condus─â de Constantin R─âdulescu Motru), de-a lungul anilor 1914-1915, pentru ca ├«ncep├ónd cu 1915, s─â-╚Öi publice analizele ╚Öi articolele mai ales ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ, aflat sub conducerea lui Petre P. Carp. Faptul c─â materialele sale din 1915 ├«ncepuser─â s─â fie publicate ├«n ÔÇ×MoldovaÔÇŁ, nu este ├«nt├ómpl─âtor, ├«ntruc├ót ╚Öi punctele sale de vedere se transformaser─â, reflect├ónd, ├«n mare m─âsur─â, orientarea publica╚Ťiei conduse de liderul conservator.

Calea Victoriei jpg jpeg

Calea Victoriei în primii ani ai secolului XX

Bun─âoar─â, ├«n materialele sale publicate spre sf├ór╚Öitul anului 1914 (├«n primele luni de la izbucnirea r─âzboiului), ├«n ÔÇ×Noua revist─â rom├ón─âÔÇŁ, a c─ârei orientare era mai degrab─â pro-Antant─â, sau cel mult echidistant─â, Filitti insista c─â Rom├ónia, ├«n condi╚Ťiile acuit─â╚Ťii ÔÇ×chestiunii rom├ónilor transilv─âneniÔÇŁ, dar ╚Öi pe fondul ÔÇ×ambi╚Ťiunilor bulgareÔÇŁ, avea datoria ÔÇ×s─â p─âr─âseasc─â expectativa ╚Öi s─â adopte o politic─â definit─â, clar─â, precis─âÔÇŁ, ├«ntre╚Ťin├ónd o activitate diplomatic─â sus╚Ťinut─â47.

Era, de facto, o pledoarie pentru interven╚Ťia ├«n conflict de partea Antantei, chiar dac─â mesajul nu era unul foarte explicit exprimat de c─âtre autor. Singurul inconvenient identificat de Filitti, care justifica oarecum temperarea elanului s─âu interven╚Ťionist, era legat de for╚Ťa militar─â necesar─â, una ÔÇ×considerabil─â ╚Öi solid organizat─âÔÇŁ, f─âr─â de care Rom├ónia ar fi fost expus─â ÔÇ×urii ╚Öi invidieiÔÇŁ din partea ungurilor ╚Öi bulgarilor48. Acest punct de vedere, asumat de autor, avea s─â sufere ├«ns─â o transformare radical─â ├«ncep├ónd cu prima parte a anului 1915, din momentul ├«n care materialele sale au ├«nceput s─â apar─â ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ.

Astfel, Filitti aducea ├«n discu╚Ťie argumentul larg ├«mp─ârt─â╚Öit de Carp (directorul ziarului), al pericolului expansiunii ruse╚Öti, care, cu at├ót mai mult ├«n ipoteza unei victorii ├«n r─âzboi, ar fi a╚Öezat Rom├ónia ├«ntr-o pozi╚Ťie nefavorabil─â. ├Änaint├ónd concluziile sale pretins lipsite de orice fel de prejudecat─â politic─â sau ÔÇ×idee preconceput─âÔÇŁ (Filitti se consider─â a fi, ├«n fond, un admirator al marilor scriitori ru╚Öi Tolstoi, Pu╚Ökin sau Dostoievski), autorul sus╚Ťinea ├«n mod ferm c─â un triumf al armatelor ╚Ťariste ╚Öi implicit al ÔÇ×despotismului panslavÔÇŁ, ar fi condus Rom├ónia ├«n cea mai mare pr─âpastie economic─â49.

Pe cale de consecin╚Ť─â, ├«ntr-o reorientare radical─â fa╚Ť─â de pozi╚Ťia sa de la ├«nceputul r─âzboiului, Ioan D. Filitti devine avocatul vehement al Germaniei, ale c─ârei hegemonie militar─â ╚Öi putere economic─â cov├ór╚Öitoare nu trebuiau s─â ├«ngrijoreze, pornind de la considerentul c─â ╚Öi ├«n trecutul s─âu, dezvoltarea Rom├óniei se produsese ÔÇ×f─âr─â nicio piedic─â din partea GermanieiÔÇŁ, ci mai degrab─â cu ajutorul acesteia. Esen╚Ťa noii atitudini a lui Filitti se concentra ├«n afirma╚Ťia sa cu valoare de concluzie, aceea potrivit c─âreia, ├«ntre hegemonia militar─â ╚Öi suprema╚Ťia politic─â a Rusiei ╚Öi hegemonia militar─â ╚Öi suprema╚Ťia politico-comercial─â a Germaniei, trebuia aleas─â ├«n mod ferm a doua variant─â, ├«ndeosebi pentru c─â aceasta era rezultatul unei ÔÇ×civiliza╚Ťiuni superioareÔÇŁ a c─ârei influen╚Ť─â asupra Rom├óniei era considerat─â a fi mult mai folositoare dec├ót ÔÇ×incultura social─â ad├ónc─â a RusieiÔÇŁ50.

Revenind la orient─ârile ╚Öi atitudinile existente ├«n mediul politic rom├ónesc ├«n leg─âtur─â cu op╚Ťiunile Rom├óniei, merit─â a fi amintite, ├«n acest context, traiectoriile contrare liniei majoritar asumate de c─âtre partidele din care f─âceau parte, ale unor personalit─â╚Ťi politice precum Nicolae Filipescu (amintit deja mai sus, conservator care avea s─â evolueze treptat drept unul din cei mai ferven╚Ťi sus╚Ťin─âtori ai angaj─ârii Rom├óniei de partea Antantei), sau Constantin Stere, figur─â politic─â liberal─â proeminent─â, cel care ajunsese s─â ├«mbr─â╚Ťi╚Öeze ├«n mod ferm orientarea anti-ruseasc─â, plas├óndu-se prin rico╚Öeu, pe pozi╚Ťii de sus╚Ťinere a Puterilor Centrale, ├«n afara liniei oficiale a partidului liberal.

Carol I ╚Öi ÔÇ×convertirea opiniei publice puternic agitat─âÔÇŁ

La nivelul societ─â╚Ťii ├«n ansamblul ei, se poate afirma totu╚Öi c─â, cel pu╚Ťin pentru perioada ini╚Ťial─â, ce a corespuns cu lunile de dup─â Consiliul de Coroan─â de la Sinaia, exista totu╚Öi o atitudine majoritar favorabil─â Antantei, iar cei care au ├«mbr─â╚Ťi╚Öat-o, au c─âp─âtat minima satisfac╚Ťie c─â m─âcar, pentru ├«nceput, fusese evitat─â intrarea ├«n r─âzboi al─âturi de Puterile Centrale. Acest pas ini╚Ťial, perceput ├«n tab─âra ÔÇ×antantofil─âÔÇŁ, ca fiind un prim succes, a permis acceptarea cu o oarecare ├«ng─âduin╚Ť─â, la nivelul opiniei publice rom├óne╚Öti, a ÔÇ×expectativeiÔÇŁ, implicit a neutralit─â╚Ťii fa╚Ť─â de conflictul aflat ├«n desf─â╚Öurare, perceput─â ca o perioad─â intermediar─â, (despre care se spera c─â nu urma s─â dureze o perioad─â prea ├«ndelungat─â), ├«naintea interven╚Ťiei propriu-zise ├«n conflict a Rom├óniei, de partea Antantei, pentru ├«ndeplinirea idealului na╚Ťional. Situa╚Ťia existent─â ├«n prima perioad─â de dup─â Consiliul de Coroan─â din 1914 este probabil cel mai bine surprins─â ├«ntr-un articol ap─ârut ├«n ÔÇ×Flac─âraÔÇŁ, care amintind de op╚Ťiunile de politic─â extern─â existente, le plaseaz─â pe ambele ├«n rezerv─â, din ra╚Ťiuni obiective:

ÔÇ×[ÔÇŽ] e chestiunea cea mare a zilei, o trat─âm ├«n pres─â, ├«n cluburi, ├«n cafenele, pe uli╚Ťe. S─â mergem cu Austria, ne ├«ndeamn─â unii ÔÇô sunt cei pu╚Ťini ÔÇô pentru c─â slavismul e primejdia de moarte a Statului ╚Öi a neamului nostru ╚Öi pentru c─â Rusia va ie╚Öi ├«nfr├ónt─â din acest r─âzboi. S─â mergem cu Rusia, ne spun al╚Ťii ÔÇô sunt cei mul╚Ťi ÔÇô pentru c─â Rusia va ├«nvinge ╚Öi pentru c─â Rusia victorioas─â ne va da Ardealul. Dup─â noi, sunt gre╚Öi╚Ťi ╚Öi unii ╚Öi ceilal╚Ťi, cel pu╚Ťin ├«n felul cum pun chestiuneaÔÇŽ Aceasta nu o mai judec─âm noi, mul╚Ťimea, aceasta o judec─â ╚Öi o hot─âr─âsc acei care au r─âspunderea c├órmuirii ╚Öi cuno╚Ötin╚Ťa, ├«ntreaga cuno╚Ötin╚Ť─â a ├«mprejur─ârilor [ÔÇŽ]ÔÇŁ 51 .

├Än acela╚Öi timp, merit─â a fi men╚Ťionat c─â ├«ns─â╚Öi raportarea regelui Carol I fa╚Ť─â de op╚Ťiunile Rom├óniei ├«n leg─âtur─â cu r─âzboiul aflat ├«n desf─â╚Öurare, de╚Öi una f─âr─â echivoc, a purtat totu╚Öi, ╚Öi dup─â momentul Consiliului de Coroan─â de la Sinaia, amprenta ecourilor ce r─âzb─âteau din r├óndul societ─â╚Ťii. Sugestiv─â este, ├«n acest sens, o telegram─â de la ├«nceputul lunii septembrie 1914, adresat─â ├«mp─âratului Germaniei, Wilhelm al II-lea, ├«n contextul amenin╚Ť─ârii ruse╚Öti percepute at├ót de acut de Puterile Centrale. Esen╚Ťa era reprezentat─â de faptul c─â, dincolo de op╚Ťiunile personale, u╚Öor de intuit, Carol nu-╚Öi putea asuma o decizie drastic─â, aceea de interven╚Ťie, ├«n primul r├ónd din cauza st─ârii de spirit din Regat:

ÔÇ×[ÔÇŽ] doresc din toat─â inima de a intra ├«n ac╚Ťiune ├«n momentul ├«n care armata austriac─â se ap─âr─â at├ót de eroic fa╚Ť─â de o putere superioar─â, ├«ns─â starea de spirit (din Rom├ónia ÔÇô n.n.) este momentan at├ót de iritabil─â ├«nc├ót este foarte greu s─â conving ╚Ťara mea de necesitatea ╚Öi ├«nsemn─âtatea intr─ârii ├«n ac╚ŤiuneÔÇŁ 52 .

├Än ciuda deznod─âm├óntului Consiliului de Coroan─â de la Sinaia, Carol era convins c─â urma o perioad─â ├«n care cea mai potrivit─â strategie ar fi fost c├ó╚Ötigarea sprijinului oamenilor politici proeminen╚Ťi din ╚Ťar─â ╚Öi ├«n acela╚Öi timp, st─âvilirea ÔÇ×curentelor na╚ŤionaleÔÇŁ (cu referire la orientarea pro-Antantist─â, ce favoriza interven╚Ťia pentru eliberarea Transilvaniei ÔÇô n.n.), subliniind ├«ns─â c─â pentru acest lucru era nevoie de timp. Suveranul admitea c─â reu╚Öise ralierea unor oameni politici, ├«ns─â sublinia, ├«n coresponden╚Ťa sa cu ├«mp─âratul Germaniei, c─â nu era suficient, pentru a reu╚Öi ÔÇ×a converti opinia public─â puternic agitat─âÔÇŁ53.

De altfel, draftul unui document cu valoare de proclama╚Ťie adresat─â rom├ónilor, schi╚Ťat de Carol I ├«n contextul emula╚Ťiei pro-antantiste din r├óndul societ─â╚Ťii rom├óne╚Öti este sugestiv. Admi╚Ť├ónd existen╚Ťa unui puternic curent na╚Ťional (├«n fa╚Ťa c─âruia nu putea s─â i se ├«mpotriveasc─â) care cerea ca Rom├ónia s─â intre ├«n r─âzboi ├«mpotriva Austro-Ungariei pentru ├«ndeplinirea idealului na╚Ťional visat de ├«ntregul neam rom├ónesc, Carol ar─âta totu╚Öi c─â percepea respectiva orientare ca fiind o primejdie mare pentru ╚Ťar─â. ├Äntr-o astfel de situa╚Ťie, solu╚Ťia la care ├«ncepuse s─â reflecteze era inclusiv aceea de a ├«ncredin╚Ťa ÔÇ×destinele mult iubitei noastre Na╚Ťii unei Locotenen╚Ťe RegaleÔÇŁ54. ├Än cele din urm─â, sf├ór╚Öitul vie╚Ťii sale avea s─â ├«nsemne, implicit, ╚Öi o solu╚Ťionare a respectivului impas, prin urcarea pe tron a lui Ferdinand.

Pozi╚Ťionarea contemporanilor din epoc─â fa╚Ť─â de op╚Ťiunile Rom├óniei se reflect─â, invariabil, ╚Öi ├«n modul ├«n care ace╚Ötia ilustreaz─â unele evolu╚Ťii majore pe care le traverseaz─â societatea. ├Äntre ace╚Ötia, merit─â a fi amintit un autor mai pu╚Ťin cunoscut, Edm. Beldiman, care, recunosc├ónd pe de o parte abilitatea propagandei pro-Antant─â, blameaz─â fervent modul ├«n care aceasta reu╚Öise s─â genereze ╚Öi s─â sus╚Ťin─â apari╚Ťia ÔÇ×Ligii Federa╚ŤieiÔÇŁ, descris─â ca fiind entitatea care ÔÇ×monopolizase patriotismulÔÇŁ ├«n Rom├ónia ╚Öi, mai ales, teroriza ╚Öi declara a fi ÔÇ×tr─âd─âtori de neam ╚Öi v├óndu╚Ťi GermanieiÔÇŁ55ÔÇépe to╚Ťi cei care ├«i erau ├«mpotriv─â.

De pe pozi╚Ťia asumat─â ├«n mod nedisimulat de E. Beldiman, aceea de adversar al orient─ârii pro-Antant─â (acesta men╚Ťionase c─â mergea la ├«ntrunirile publice ale ÔÇ×LigiiÔÇŁ, pentru a asculta argumentele celor care erau ÔÇ×de alt─â p─ârereÔÇŁ), el se ar─âta oripilat de mentalitatea participan╚Ťilor la astfel de ├«ntruniri-profund expu╚Öi propagandei Quadruplei, care se plasau totdeauna pe o linie v─âdit ├«mpotriva Puterilor Centrale56. Invariabil, astfel de contemporani, sceptici ├«n leg─âtur─â cu op╚Ťiunea antantist─â a Rom├óniei, tindeau s─â priveasc─â lozincile ÔÇ×LigiiÔÇŁ, oric├ót de generoase ar fi putut p─ârea ele (ÔÇ×Rom├ónia Mare, ÔÇ×├Äntregirea NeamuluiÔÇŁ, ÔÇ×Cucerirea TransilvanieiÔÇŁ), ca fiind, de facto, golite de con╚Ťinut, ├«ntruc├ót celor care le propagau le-ar fi lipsit ÔÇ×focul sacru al unui adev─ârat patriotismÔÇŁ ╚Öi implicit o real─â ÔÇ×sinceritate a mi╚Öc─âriiÔÇŁ, care nu putea fi suplinit─â ├«n niciun fel, nici m─âcar cu eforturile financiare reunite ale Fran╚Ťei ╚Öi Angliei57.

├Än r├óndul mediilor intelectuale rom├óne╚Öti, exponente ale elitei societ─â╚Ťii, a putut fi observat─â valorizarea preeminent─â a importan╚Ťei Transilvaniei, provincie perceput─â astfel ├«n primul r├ónd prin prisma tradi╚Ťiilor cultural-istorice, a trecutului marcat de mo╚Ötenirea perioadei antice, precum ╚Öi, sau mai ales, de rezonan╚Ťa ╚Öi m─âre╚Ťia figurilor apar╚Ťin├ónd ╚ścolii Ardelene, toate revendicate ╚Öi asumate pe fondul emula╚Ťiei mi╚Öc─ârii na╚Ťionale din Romania. ├Äntr-un asemenea tablou, Basarabia, de╚Öi considerat─â la r├óndul ei nu mai pu╚Ťin important─â, tindea s─â fie privit─â ca un obiectiv de atins ulterior, de genera╚Ťiile viitorului. Desigur ├«ns─â ca la nivel individual, astfel de viziuni erau sau nu ├«mp─ârt─â╚Öite, exist├ónd sus╚Ťin─âtori, mai mult sau mai pu╚Ťin vocali pentru ambele abord─âri, inclusiv ├«n mediul literar ╚Öi cel universitar rom├ónesc. 

NOTE:  

1. ANIC, Fond Casa Regala, Dosarul nr. 16/1914, Telegrama cifrata nr. 103, din 19 martie 1914, fila 99.

2. ANIC, Fond Directia Politiei si Sigurantei Generale, Dosar nr. 159/1914, filele 3-4.

3. Ibidem, fila 4.

4. Ibidem, f. 35. Ulterior, au existat reactii similare la filialele din alte orase din tara, precum Galati si Bacau.

5. Vezi integral discursul lui Nicolae Filipescu la ├«ntrunirea Federatiei Unioniste din 3 iulie 1916, ├«n articolul intitulat ÔÇ×├Äntrunirea Federatiei Unioniste la Dacia, aparut ├«n ziarul ÔÇ×UniversulÔÇŁ, editia din 5 iulie 1916.

6. Ibidem. Discursul rostit de Take Ionescu cu prilejul aceleiasi întruniri de la sala Dacia, din Capitala.

7. Ibidem.

8. Vezi articolul intitulat ÔÇ×├Äntrunirea Federatiei Unioniste. Cuv├óntarile domnilor N. Filipescu si Take IonescuÔÇŁ, ├«n ziarul ÔÇ×DimineataÔÇŁ, editia din 5 iulie 1916.

9. Articolul ÔÇ×├Äntrunirea Federatiei Unioniste la DaciaÔÇŁ, nesemnat, aparut ├«n ziarul ÔÇ×Universul,ÔÇŁ editia din 21 iunie 1916.

10. În articol se facea referire la primul ministru al Portugaliei din perioada 1906-1908, João Franco Ferreira Pinto Castelo-Branco, cel al carui regim capata trasaturi autoritare, începând cu 1907.

11. ├Än context, cu referire la omul politic elen Stephanos Skouloudis (╬ú¤ä╬ş¤ć╬▒╬Ż╬┐¤é ╬ú╬║╬┐¤ů╬╗╬┐¤Ź╬┤╬̤é), prim-ministru al Greciei ├«n perioada noiembrie 1915-iunie 1916, cunoscut pentru orientarea sa pro-germana, sustinator al angajarii Greciei ├«n razboi de partea Puterilor Centrale. ├Än materialul aparut ├«n ÔÇ×AdevarulÔÇŁ, acestuia i se imputau ÔÇ×ura contra marelui VenizelosÔÇŁ, desconsiderarea idealului national elen si dorinta de a parveni.

12. ÔÇ×Datoria opozitiei ÔÇô sa rastoarne imediat guvernulÔÇŁ, articol nesemnat, aparut ├«n ziarul ÔÇ×AdevarulÔÇŁ, editia din 18 iunie 1916. Dincolo de hibele legate de guvernarea ├«n sine, rechizitoriul reprezentat de ├«ntregul text al articolului ├«ndreptat ├«mpotriva guvernului liberal se fundamenta pe teama ca si ultimele momente favorabile (pentru angajarea Rom├óniei ├«n razboi ÔÇô n.n.) ar fi putut fi irosite de ÔÇ×capul regimului de contrabandistiÔÇŁ.

13. Vezi, ├«n acest sens, articolul ÔÇ×Presa nationala si presa v├óndutaÔÇŁ, nesemnat, aparut ├«n ziarul ÔÇ×ViitorulÔÇŁ, editia din 18 iulie 1916. Este evident efortul depus pentru diminuarea climatului de agitatie politica, insist├óndu-se tot mai mult pe faptul ca presa straina de interesele nationale rastalmacea sau mistifica actiunile guvernului, primejdiind, de facto, ÔÇ×interesele curat rom├ónestiÔÇŁ ce se aflau sub un continuu atac av├ónd drept scop ÔÇ×opera negativa de ratacire a opiniei publiceÔÇŁ.

14. Vezi materialul intitulat ÔÇ×├Än valurile slavismuluiÔÇŁ, nesemnat, aparut ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ, editia din 12 iulie 1916.

15. Ibidem.

16. Ibidem. Pentru autor devenise evident ca momentul ÔÇ×actului cel mare, al conlucrarii militare cu rusii, era aproapeÔÇŁ. Implicit si orientarea Rom├óniei fata de razboiul aflat ├«n desfasurare.

17. Afirmatia respectiva, apartin├óndu-i lui Octavian Goga: ÔÇ×Orice om cu dreapta judecata si cinstit va spune cum spun: cred ├«n unul Dumnezeu. Cred ├«n nimicirea AustrieiÔÇŁ.

18. Vezi articolul cu titlul ÔÇ×Scrisoare domnului Octavian GogaÔÇŁ, semnat de V. Sion, aparut ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ, editia din 28 iunie 1916.

19. Vezi articolul cu titlul ÔÇ×Politica externa a domnului Take IonescuÔÇŁ, nesemnat, aparut ├«n ziarul ÔÇ×SteagulÔÇŁ, editia din 17 iunie 1916.

20. Ibidem.

21. Ibidem.

22. Articolul ÔÇ×├Äntrunirea studentilor de la UniversitateÔÇŁ, aparut ├«n ziarul ÔÇ×UniversulÔÇŁ, editia din 20 iunie 1916.

23. Ibidem.

24. Ibidem. Vorbitorul a evocat, cu acelasi prilej, o discutie avuta cu ├«nsusi Regele, ├«n care ├«i ├«mpartasise suveranului convingerea sa, aceea ca ÔÇ×studentul trebuie sa lumineze pe cei de jos si sa opreasca lasitatea celor de susÔÇŁ.

25. Ibidem. Dupa alte discursuri, apartinând unor fruntasi ai studentilor, a fost votata o motiune în sensul celor discutate, iar apoi studentii au manifestat pe mai multe strazi din Capitala, în acelasi spirit.

26. ANIC, Fond Directia Politiei si Sigurantei Generale, Dosar nr. 50/1914, Nota elaborata la 4 septembrie 1914, fila 247.

27. Un astfel de punct de vedere era sustinut de profesorul I. Cantacuzino. ├Än acelasi timp, prof. Tanoviceanu facea apel la studenti ÔÇ×sa nu manifesteze ci sa dea ragaz guvernului ca sa lucreze si opera ├«nceputa sa o duca la bun sf├órsitÔÇŁ. Vezi ANIC, Fond Directia Politiei si Sigurantei Generale, Dosar nr. 50/1914, Nota din 4 septembrie 1914, fila 310.

28. Vezi descrierea Congresului amintit, precum si a evenimentelor ce au urmat ├«n ziarul ÔÇ×AdevarulÔÇť, (1916), XXIX, No. 10550 si 10551, din 24 si 25 iulie 1916.

29. Vezi, ├«n acest sens, referirile apartin├óndu-i lui Ion Bulei, ├«n Arcul asteptarii, Editura Eminescu, Bucuresti, 1981, p. 76. Este amintit, bunaoara, episodul ├«n care este reprezentat salutul lui Poincar├ę ├«n fata trupelor franceze la 14 iulie, care st├órneste aplauze ├«n r├óndul multimii ridicate deja ├«n picioare, ├«n sala de cinematograf.

30. Ibidem, p. 29.

31. Potrivit evaluarii apartinând lui Constantin Bacalbasa, în Capitala sub ocupatia dusmanului 1916-1918, Editura Ancora, Braila, 1921, pp. 7-8.

32. Ibidem, p. 8. Bacalbasa ├«l considera pe Nicolae Filipescu drept ÔÇ×cea mai simpatica si cea mai rom├óneasca figura politica a momentuluiÔÇŁ.

33. Episoadele în care automobilul în care circula generalul Averescu era înconjurat de zeci de locuitori ai Bucurestilor, care îl aclamau pe general, cerându-i sa scape tara de dusmani, erau tot mai numeroase.

34. La r├óndul sau, Bratianu era preocupat de actiunile derulate de ÔÇ×interventionistiÔÇŁ, dorind sa menajeze susceptibilitatile diriguitorilor de la Berlin si Viena ├«n legatura cu o potentiala interventie a Rom├óniei ├«n conflict de partea puterilor Antantei.

35. Petre P. Carp, Rom├ónia si razboiul european, Bucuresti, Atelierele Societatii Anonime ÔÇ×PoporulÔÇŁ, 1915, p. 6.

36. Ibidem, p. 9.

37. Ibidem.

38. Ibidem, p. 10.

39. Ibidem. Ipoteza unei neutralitati definitive, at├ót de blamate de Carp, nu putea conduce dec├ót la ÔÇ×lipsa de amici ├«n afara, lipsa de mijloace ├«n launtru si stagnatiune completa ├«n ├«nzestrarea tarei cu mijloacele de productiuneÔÇŁ.

40. Vezi, ├«n acest sens, articolul lui P. P. Carp, intitulat ÔÇ×Idealul NationalÔÇŁ, aparut ├«n ziarul ÔÇ×MoldovaÔÇŁ, editia din 1 martie 1915.

41. Ibidem. Era astfel dezvaluita convingerea lui Carp într-o viitoare/ potentiala alipire a Ardealului, într-un context ulterior, care sa nu implice conflictul deschis cu dubla monarhie.

42. Vezi consideratii in extenso, în acest caz, la Ioan Stanomir, Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, pp. 71-73.

43. Titu Maiorescu, România si razboiul mondial. Însemnari zilnice inedite. Editura Machiavelli, Bucuresti, 1999, p. 103. Însemnare datând din ziua de duminica, 6/19 decembrie 1915.

44. Ibidem.

45. Alexandru Marghiloman, Note politice, Vol. I., România si razboaiele balcanice (1912-1913). România si primul razboi mondial (1914-1916), Editura Scripta, Bucuresti, 1993, p. 161.

46. Ibidem, p. 162. Având la baza, din punct de vedere al educatiei, mai degraba influenta franceza, germanofilul Marghiloman si-a redactat de altfel mare parte din cunoscutele sale memorii (Note politice) în limba româna, folosind deseori însa si limba franceza, nicidecum limba germana, de care era complet strain.

47. Articolul respectiv, intitulat Politica externa a Rom├óniei, care fusese publicat ├«n doua numere consecutive din ÔÇ×Noua revista rom├ónaÔÇŁ (Nr. 24- Vol. XV si Nr. 1-Vol. XVI (1914), avea sa fie inclus ulterior ├«ntr-o lucrare care grupa mare parte din activitatea sa publicistica, intitulata Politica externa a Rom├óniei si atitudinea ei ├«n conflictul european, Bucuresti, 1915, pp. 19-20.

48. Ibidem.

49. Ibidem, pp. 68-69.

50. Ibidem.

51. Articolul intitulat Cu cine trebuie sa mergem, semnat Al. Serban, aparut ├«n ÔÇ×FlacaraÔÇŁ, Anul III, Nr. 42-42, editia din 9 august 1914, pp. 1-2. Pe umerii decidentilor politici, ai monarhiei ├«n special, este asezata responsabilitatea alegerii taberei si a momentului propice: ÔÇ×[ÔÇŽ] deocamdata ei (c├órmuirea - n.n.) au judecat si au hotar├ót: expectativa, cum s-a zis la ├«nceput; neutralitatea, cum s-a zis mai pe urma, neutralitatea leala, cum s-a precizat de uniiÔÇŽdatoria noastra este nu sa asteptam, ci sa veghem, sa dam acelora care ne conduc sprijinul unanimitatii constiintelor, sa fim ├«ncredintati ca nu exista dec├ót o singura politica rom├óneasca posibila, anume aceea care concorda cu aspiratiunile ├«ntregului nostru poporÔÇŁ.

52. Arhivele Nationale Istorice Centrale (ANIC), Fond Casa Regala, Dosar nr. 57/1914, Telegrama din 4 septembrie 1914, Sinaia, nenumerotata, fila 1.

53. Ibidem.

54. ANIC, Fond Casa Regala, Personale ÔÇô Carol I, Note ÔÇô Discursuri, Dosar 10 bis (septembrie-octombrie 1914), text olograf elaborat cu creionul, nedatat, 1 fila.

55. Edm. Beldiman, Schite si impresiuni din grele vremuri, Tipografia I. Branisteanu, Bucuresti, 1918, p. 25.

56. Ibidem, p. 26. ├Äntre lozincile ÔÇ×LigiiÔÇŁ, care ├«i repugnau lui E. Beldiman, cea mai blamata era: ÔÇ×Mai bine ├«nvinsi cu Quadrupla, dec├ót biruitori alaturi de Puterile CentraleÔÇŁ.

57. Ibidem. ├Änsusi prestigiul ÔÇ×Ligii FederatieiÔÇŁ era pus ├«n discutie, prin minimalizarea conducerii acesteia, fiind recunoscute doar ÔÇ×c├óteva personalitati cu o onorabilitate incontestataÔÇŁ, restul fiind compus din politicieni de r├ónd, cei mai multi corupti.