Cronica unei democraţii amânate: Iliescu apare, soarele răsare!
Primele alegeri libere după regimul Ceauşescu au avut loc pe 20 mai 1990. Oricine vorbeşte despre ziua aceea de 20 mai vorbeşte înflăcărat:cozile de la secţiile de votare, Ion Iliescu preşedinte, adunările, sloganurile scandate, Piaţa Universităţii. Politicienii acestor zile şi-au amintit şi ei de votul „orb” al acelei duminici care nu a schimbat nimic.
20 mai 1990 a picat în Duminica Orbului, care se sărbătoreşte în a şasea duminică după Sfintele Paşti. Duminica Orbului, ziua unui miracol, a devenit pentru români ziua în care viitorul ţării a fost decis orbeşte. Deşi la primele alegeri generale libere care au urmat Revoluţiei din 1989 au concurat 72 de formaţiuni politice, Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, a obţinut 66% din voturile românilor. Partidele istorice, atât PNL, cât şi PNŢCD, au fost zdrobite la urnele de vot, cu un rezultat de 6, 41%, respectiv 2, 56%. În chip surprinzător, UDMR s-a situat pe locul al doilea în topul preferinţei românilor, cu un scor de peste 7%.
Analistul politic Cristian Pârvulescu spune că Parlamentul este cu atât mai reprezentativ pentru români, cu cât mai mulţi dintre aceştia îşi exprimă opţiunea la urnele de vot, părere împărtăşită şi de senatorul Radu F. Alexandru:„Neprezentarea la vot înseamnă un Parlament cu o reprezentare redusă”. În această logică, prezenţa la vot din mai 1990 (peste 17 milioane de români şi-au exprimat preferinţa politică) demonstrează că Parlamentul format atunci era reprezentativ pentru societatea românească la începutul democraţiei, în pofida faptului că foştii membri de partid s-au regrupat în interiorul FSN.
Şi oamenii politici de astăzi resimt primele alegeri ca pe un eşec al schimbării. Dacă senatorul Varujan Vosganian (PNL) atribuie o parte din vină şi opoziţiei de atunci, senatorul Radu F. Alexandru consideră că o societate în zorii democraţiei n-ar fi putut alege altfel.
De ce au fost alegerile parlamentare din 1990 un eşec
„Românii nu au văzut corect viitorul. A da foştilor comunişti peste 60% din voturi a fost o greşeală”, spune senatorul Varujan Vosganian cu obidă, apăsând consoanele. „Dar poate a fost şi vina noastră, a celor din opoziţie, că am fost mai mult anticomunişti decât modernişti”.
În opinia senatorului Gabriel Berca, motivul pentru care schimbarea pe care o aşteptau românii de la alegerile din 1990 nu s-a produs pentru că vechea structură „s-a descurcat”. „Au reuşit cumva să păstreze conducerea”.
Radu F. Alexandru (PDL) vorbeşte cu voce egală, dar cu repetiţii menite să te facă să înţelegi, chiar prin telefon, tragedia primului pas spre libertate al românilor. „Acel strigăt «Păcat, păcat, de sângele vărsat»”, spune el, „este percepţia emoţională a unei realităţi care curgea altfel decât ne imaginam”. Însă, raţional, senatorul recunoaşte că nu ar fi putut fi altfel:„Ne-am dorit schimbarea în 1990, dar, din punct de vedere practic, primele alegeri nu ar fi putut aduce nicio schimbare. Din moment ce abia ieşisem din temniţa partidului–stat era imposibil ca la primele alegeri, unde un om cu papion era subiect de băşcălie, unde un om cum era Corneliu Coposu era subiect de batjocură, să existe un altfel de scor. Oamenii erau nepregătiţi să aleagă. Aşteptările pentru alegerile din 1990 erau de aceeaşi anvergură ca şi minunea care s-a produs la Revoluţie. Din păcate, minunile nu se întâmplă atât de des”, conchide Radu F. Alexandru.
Şi senatorul Ion Ariton (PDL) consideră că în acea Duminică a Orbului, schimbarea nu s-a produs. „Atunci ar fi trebuit create condiţiile legale pentru despărţirea reală de comunism, prin instaurarea statului de drept şi schimbarea mentalităţii paternalist-populiste (de tipul «statul să ne dea»)”, observă Ariton.
„Din păcate nici astăzi nu a dispărut pericolul compromiterii acestor deziderate, tocmai din cauza îndepărtării de calea optimă a realizării lor depline, încă de la acel vot acordat «orbeşte», în 1990, regimului de atunci”, concluzionează Ariton.
În viziunea senatorului Ioan Ghişe, motivul înfrângerii partidelor cu tradiţie a fost timpul scurt de campanie. „Este cunoscut faptul că partidele istorice au avut puţin timp pentru a se pregăti, a se organiza şi a deveni cunoscuţi în mediul rural. Mulţimea de partide de atunci a făcut să fie avantajat continuatorul PCR”, spune, cu obidă, senatorul Ioan Ghişe.
Cum îşi amintesc politicienii primele alegeri libere din România post-decembristă
„La alegerile din 1990 nu exista nimic democratic. Acum, spre exemplu, USL are o poziţie covârşitoare în colegiul în care candidez (n.r colegiul 1 judeţul Iaşi), însă contracandidaţii au tot dreptul să îşi pună bannere şi să îţi desfăşoare campania. Totul e mult mai corect acum. În '90 am găsit oameni care puneau urne de vot la ora 21.00.”(Varujan Vosganian, senator)
„Eram încă student în 1990. Îmi amintesc că pentru mine alegerile parlamentare din 1990 au fost momentul în care puteam să mă delimitez de tot ceea ce însemna Ion Iliescu. Am fost foarte dezamăgiţi că el a câştigat alegerile. Într-adevăr o mare dezamăgire. Eu am votat atunci cu Raţiu, dar a pierdut cu un scor zdrobitor.”(Gabriel Berca, senator)
„Alegerile din 1990 mi le amintesc sub lozinca «Când Iliescu apare, soarele răsare». Îmi amintesc alegerile din 1990 ca fiind momentul de furie când o lume întreagă a aflat că Frontul Salvării Naţionale, care promisese că nu participă la alegeri, a anunţat că participă. Îmi amintesc de mitingurile firave ale opoziţiei şi de adunările lor, organizate în stilul inconfundabil fesenist. Îmi amintesc chipuri, parcă le văd şi acum, Corneliu Coposu, Sergiu Cunescu, Radu Câmpeanu, Ticu Dumitrescu, toţi încercau să însămânţeze în beton ceea ce ar fi trebuit să însemne libertatea şi democraţia autentică.”(Radu F. Alexandru, senator)
„Ca mulţi alţii, am două amintiri despre alegerile din 20 mai 1990. Prima este că s-au desfăşurat în «Duminica orbului», ceea ce a devenit, în timp, un fel de amprentă electorală a perioadei de început a democraţiei postcomuniste. În anii ’90, se spunea că «la primele alegeri libere, după comunism, românii au votat orbeşte», sub influenţa propagandei noii puteri. Era o explicaţie a scorurilor electorale foarte ridicate, atât pentru Ion Iliescu, ca preşedinte, cât şi pentru FSN, formaţiunea în numele căreia a candidat. După douăzeci de ani, consider că a fost scrutinul copilăriei democraţiei noastre.”(Ion Ariton, senator)
„Alegerile din 1990 s-au desfăşurat sub dominaţia totală a Frontului Salvării Naţionale care era Partid Stat. Evident că cetăţenii erau prea puţin pregătiţi pentru pluralism politic. Exista atunci mai multă speranţă, mai multe iluzii, au fost alegeri corespunzătoare vremurilor.”(Ioan Ghişe, senator)
„Pe 20 mai au avut loc primele alegeri libere. Ele au dat un Parlament care a avut o singură misiune: aceea de a redacta o Constituţie nouă. A fost de fapt nu un Parlament, ci o adunare constituantă, care s-a achitat perfect de sarcină, reuşind să adopte o constituţie modernă şi democrată într-un timp relativ scurt.”(Toni Greblă, senator)
Atmosfera alegerilor generale din 1990 pentru oamenii simpli
Scena politică, la începutul democraţiei româneşti, era scindată, însă opţiunea de a alege între vechi şi nou era motiv de ceartă şi pentru simpli alegători.
„În '90 mi-am cumpărat apartamentul în care locuiesc şi azi şi, desigur, trebuia să fac o petrecere de casă nouă. Ei bine, pentru că printre prietenii mei se numărau şi susţinători ai Frontului Salvării Naţionale şi susţinătorii opozanţilor, am fost nevoită să organizez două petreceri”, povesteşte Nina Varga (60 de ani).
„În mai 1990, nu am făcut altceva decât să mă cert. Mă certam cu toată familia, cu soţul meu, explicându-le tuturor şi fiecăruia în parte că trebuie să votăm cu oricine, doar cu cei din FSN nu. Eu voiam schimbare”, povesteşte Mihaela Drăghici (45 de ani).
Sursa:www.adevarul.ro
