Capra, agricultura comunistă și recensământul din februarie 1982

Comuniștii au ajuns la putere cu ajutorul tancurilor sovietice și au instaurat din 6 martie 1945 o cumplită dictatură care a ținut până la prăbușirea regimului în decembrie 1989. Cei promovați de Moscova s-au apucat să facă totul împotriva lumii vechi și au distrus economia de tip capitalist și au înlocuit-o cu un sistem de tip stalinist, cel ce promova uriașele producții standardizate. Trăiau în huzur, mergeau la cure cu ape minerale și cu mult masaj și se distrau la vânătoare. Nu era timp pentru a face ceva în vederea creșterii nivelului de trai.

Nici agricultura n-a scăpat de fanteziile economice ale celor ce se credeau unici deținători ai progresului spre o lume ideală și s-a făcut totul pentru a realiza ferme pe suprafețe vaste și unde să domine mașinile și produsele chimice. Nu mai era nevoie de țărani, cei ce consumau cam multe cereale după gustul noilor stăpâni. Totuși, teoria se izbește de practică și s-a constatat că mai trebuie să fie păstrați sătenii capabili să valorifice micile terenuri puțin interesante pentru fermele de stat.

Autoritățile promovau ideea că trebuie să fie producții imense de mărfuri agricole și se recomanda introducerea de rase superioare prin oferirea de carne și lapte. Nu era lipsită de importanță economică nici oaia cea furnizoare de lână. Vaca, porcul, oaia și păsările erau definite drept fundamentale pentru economie.

Capra, zisă și vaca săracului, n-a fost interesantă pentru regim și la 1 februarie 1982 au fost numărate 459.700 de exemplare în întreaga țară. Datele erau oferite mereu prin rotunjire. Sătenii cu gospodării individuale dețineau 27,2% din efectivele totale și se vede că oamenii ce abia mai găseau vegetație pe unde erau terenuri accidentate reușeau să furnizeze pe piață cantități apreciabile de lapte, brânză sau piei.

Țăranii cooperatori aveau animale în procent de 72,35%, ceea ce înseamnă că în gospodăriile particulare se aflau efective ce însumau 99,56% din șeptel. Prezența simbolică a statului în domeniul creșterii caprelor nici măcar nu exista în multe județe, cele ce dispuneau de mult teren accidentat. Aceasta era situația, de exemplu, în județele Alba, Arad și Argeș.

Era o formă mascată de proprietate privată, dar statul comunist a trebuit să mențină sistemul astfel încât să nu se moară de foame, ceea ce se mai întâmplase în renumiții ani 1932, 1946 și 1947. Caprele au contribuit în mod consistent la hrănirea populației României și sătenii poate ar fi extins efectivele, dar nu mai exista teren, totul fiind luat de către autorități, cele care au dus o permanentă politică de încercuire a așezărilor rurale. Dacă n-ar fi fost livrările din mediul rural, s-ar fi murit de foame și când s-a plătit datoria externă.

Regimurile autoritare sunt întotdeauna organizate de cei care sunt rupți de realitate și care compensează lipsa de pricepere cu duritatea.

_{Foto sus: Arhivă Pixabay}