Planul Valev, Raionul Vidra și dezvoltarea agriculturii în România populară

S-a scris mult despre problema existenței unui plan redactat de către Emil Borisovici Valev în legătură cu dezvoltarea României populare ca un stat agrar și unii autori români chiar au plusat că specialistul sovietic dorea chiar desființarea statului comunist. Au apărut tot felul de fabulații pe tema dezindustrializării pe care însă Gheorghe Gheorghiu-Dej a combătut-o vehement prin contribuția științifică a economistului de partid Costin Murgescu.

Realitatea a fost cu totul alta. Specialistul sovietic ce provenea din fostul Cadrilater a scris un articol de geografie economică în care susținea și avantajele dezvoltării agriculturii intensive pe bază de irigații în regiunile fertile din sudul României, cele chemate să asigure aprovizionarea locuitorilor și produse alimentare bune de export spre alte regiuni ale lagărului socialist și nu numai. Agricultura era privită în comunism ca un izvor permanent de mărfuri necesare obținerii de valută forte pentru realizarea de investiții.

Raionul Vidra se afla în apropierea orașului București și avea astfel o imensă piață de desfacere, populația fiind mereu în căutare de trufandale și alimente cât mai bune și cât mai ieftine. Datele disponibile în perioada comunistă amintesc că erau livrate anual câte 1.215 vagoane de roșii și 545 vagoane de cartofi. Se adăugau 432 vagoane de păstăi pentru hrană proaspătă sau conservare și 500 vagoane de ardei. Astfel de livrări erau prea mici în raport cu cererea capitalei.

Localnicii și fermele de stat au făcut investiții în săparea de puțuri pentru găsirea unor izvoare bogate și tot terenul de pe lângă comune precum Vidra și Sintești erau împânzite de dispozitive care să asigure stropirea din belșug a recoltelor. Au fost contabilizate în regiune 1.800 de motoare termice ce asigurau pomparea cantităților de apă, dar mașinile erau de putere mică și nu asigurau acoperirea întregii regiuni fertile. Ar fi fost nevoie de sisteme mai performante pe care industria să le ofere satului românesc. În plus, era consumat combustibil prețios și Emil Borisovici Valev scrie în anul 1964 că este necesară realizarea de hidrocentrale care să livreze energie electrică pompelor din ce în ce mai mari și care să fie capabile să acopere suprafețe cât mai întinse. Specialistul Ion Iordan a scris în anul 1957 că pompele din raion puteau să acopere peste jumătate din suprafață, dar folosirea a peste 3.000 de motoare cu combustibil fosil era o problemă logistică deosebită din cauza uzurii rapide și piesele de schimb nu se găseau ușor în economia socialistă. Extinderea irigației pe întreaga suprafață a raionului ar fi dus și la probleme legate de aprovizionarea cu carburant și ulei de motor.

Ion Iordan considera că investițiile statului în domeniul agriculturii și eforturile țăranilor, colectivizați sau încă individuali, puteau să asigure cantități mai mari de produse agricole pe piața bucureșteană. Terenurile irigate și îngrășate natural și chimic ar fi putut să asigure chiar câte trei recolte pe an în funcție de condițiile meteo. Erau zone care ofereau spanac, urmat de cartofi timpurii și apoi urmau culturile de zarzavaturi de toamnă, cel mai apreciat produs fiind ardeiul gogoșar.

Articolul lui Ion Iordan a apărut în anul 1957 și specialistul sublinia că se pot face eforturi în vederea creșterii producției agricole din raionul Vidra, cel ce avea o suprafață totală de 76.057 hectare. Populația Bucureștiului putea să livreze mărfuri industriale cu valoare adăugată mare dacă agricultura oferea hrană din belșug. Afirmațiile lui Valev despre dezvoltarea agriculturii erau absolut corecte și erau chiar susținute de specialiștii români adevărați. Nu era cazul cu cei ce doreau să se afirme prin minciunea servită la cererea organelor de partid și de stat. Oare de ce n-a fost pedepsit specialistul sovietic de către vigilentele organe ale securității statului comunist? Explicația este simplă și mereu nu este amintită de către cei ce scriu pe tema analizată. Cadrul universitar a avut grijă să scrie în cel mai clar mod că trebuie să fie realizată industrializarea în jurul combinatului metalurgic de la Galați și agricultura era amintită undeva la final, absolut în mod secundar. Nici nu se punea în discuție vreo modificare teritorială sau de statut și doar s-a scris despre colaborarea economică în regiunea dunăreană.

_{Foto
sus: Gheorghe Gheorgiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează
stațiunea agricolă experimentală Ştefăneşti-Argeş, în
octombrie 1963 (© „Fototeca online a comunismului românesc”,
cota: 20/1963)}