Bijuteriile importate de România Mare din Germania în timpul Marii Crize Economice
Se spune de către specialiști că în perioada 1929 – 1939 a fost o scădere a producției industriale și o prăbușire economică deosebit de gravă, ceea ce a dus în final la o nouă conflagrație mondială. Masele nemulțumite au favorizat ascensiunea la putere a grupărilor extremiste și astfel s-a ajuns la o nouă nenorocire chiar întinsă pe toate continentele, concentrarea fiind însă pe Europa și Asia. Era un rău universal care pornea din viciile sistemului de producție de tip capitalist și cam așa a rămas în istoriografia universală.
Datele statistice publicate în România în anul 1940 arată o altă situație și se dovedea că economia funcționa deosebit de interesant. Chiar dacă era o lipsă de fonduri pe piață, populația din spațiul carpato – danubiano – pontic era deosebit de interesată de bijuterii și lucrări fine în metale prețioase, importurile din perioada de criză profundă, adică 1931 – 1933 ajungând la un total de 102 t numai din surse germane. Doar în 1931 au intrat în țară 195 de tone de obiecte prețioase. Se zice că era recesiune, dar bijutierii munceau intens.
Tulburările produse de naziști au dus la o diminuare până la 17 tone în anul 1935, dar apoi cererea a fost în creștere și au fost aduse în 1938, cel mai bun an din punct de vedere economic al perioadei interbelice, 39 de tone de bijuterii și lucrări fine de metal.
România nu era cel mai mare client al Germaniei în domeniul bijuteriilor, dar a cumpărat permanent produse scumpe ale puterii industriale. Economia funcționa, dar mereu patronii și muncitorii nu erau mulțumiți cu ceea ce aveau.
Patronii români cumpărau și din alte surse în funcție de legea cererii și numai în anul 1931 au fost oferite clienților 68 de tone de produse din import. Au fost aduse atunci când se spune că a fost recesiune adâncă, adică perioada 1931 – 1933, 208 t de lucrări în metale prețioase. Luxul rămânea generator de afaceri frumoase și când se plângea lumea de lipsuri.
Patronii din epocă desfășurau un subtil război economic în numele creșterii veniturilor și se făcea totul pentru acumularea de capital. Tacticile utilizate duceau la căderea unor firme și la șomaj, ceea ce putea să dea impresia de criză, dar era vorba de o extindere fără milă a afacerilor. Livrările de bijuterii au continuat până la 23 august 1944 și apoi a început prăpădul.
România interbelică începea să strălucească prea mult și au avut grijă liderii marilor puteri să distrugă ceea ce putea să fie o lume fericită. Bombele au spulberat clădirile și trupele sovietice au avut grijă să jefuiască bijuteriile și banii de prin casele locuitorilor. Comunismul însemna numai sărăcie.
Istoria a fost scrisă după șabloane și trebuie să se schimbe modul de gândire al savanților din lumea întreagă. Mentalitățile sunt dominate de conservatorism și sunt dificil de transformat prin reguli științifice. Trebuie să treacă timp îndelungat pentru a se înregistra schimbări, teoriile lansate de aparatele de propagandă pătrunzând adânc în creierul social.
Foto sus: București. Calea Victoriei și Palatul Telefoanelor, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
