Un studiu ADN adâncește misterul originii populației Jōmon din Japonia preistorică

Populația Jōmon, care a trăit în Japonia preistorică, avea „foarte puțin sau deloc” ADN denisovan, ceea ce sugerează că strămoșii lor s-ar putea să nu fi avut contact cu acest grup de oameni eurasiatici acum dispărut, potrivit unui nou studiu.

Descoperirea face parte dintr-o investigație ce a analizat sute de genomuri antice și moderne pentru a determina când și unde oamenii moderni (Homo sapiens) s-au împerecheat cu misterioșii lor „veri” denisoveni, informează Live Scienece.

„Surprinzător, am descoperit că indivizii din arhipelagul japonez din perioada preistorică Jōmon (cuprinsă între aproximativ 14.000 și 1.000 î.Hr. - n.r.) aveau cea mai mică proporție de ascendență denisovană dintre toți est-asiaticii antici și actuali”, au scris cercetătorii în studiu, publicat în revista Current Biology.

De asemenea, cercetătorii au constatat că vechii est-asiatici de pe continent - de exemplu, din China și Mongolia - aveau mai mulți gene denisovene decât orice altă populație eurasiatică. Acești est-asiatici timpurii au dobândit cantități mari de ADN denisovan de la mai multe grupuri denisovene înainte de Ultimul Maxim Glaciar (aproximativ între 24.500 și 17.000 î.Hr), cea mai rece perioadă a ultimei ere glaciare.

Între timp, vechii vest-eurasiatici, cum ar fi cei din Iran și Georgia, prezentau cea mai mică proporție de ascendență denisovană, au raportat cercetătorii.

Aceste descoperiri îi ajută pe oamenii de știință să traseze migrațiile timpurii ale omului și modul în care diferitele grupuri s-au amestecat.

„ADN-ul denisovan reprezintă un marker puternic pentru reconstruirea istoriei populațiilor”, a declarat Stéphane Peyrégne, genetician evoluționist la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, coautor al studiului.

Misterioșii denisoveni

Se știu puține lucruri despre denisoveni, care au trăit în Eurasia între aproximativ 200.000 și 30.000 de ani în urmă. Cercetătorii au descoperit doar câteva rămășițe ale acestora și urme ale ADN-ului lor la populațiile actuale din Oceania, Asia de Est, Asia de Sud-Est și la amerindieni.

Pentru a urmări când și unde ADN-ul denisovan a intrat în genomul oamenilor moderni, echipa a analizat compoziția genetică a 115 indivizi de Homo sapiens, ale căror rămășițe antice au fost descoperite în SUA, America de Sud, Eurasia de Vest, Siberia și Asia de Est. Cele mai vechi rămășițe proveneau de la un individ care a trăit în urmă cu aproximativ 45.000 de ani în ceea ce este acum Bulgaria, iar cele mai recente - de la o persoană care a trăit acum 766 de ani în Siberia. Cercetătorii au analizat, de asemenea, genomurile a 279 de indivizi actuali din baza de date a Simons Genome Diversity Project.

Cercetătorii au găsit cea mai mare proporție de ascendență denisovană în rămășițele umane de aproximativ 40.000 de ani din China, cunoscute sub numele de Tianyuan, aproximativ 0,25% din genomul acestora provenind de la denisoveni. Analizele au arătat că ADN-ul lui Tianyuan provenea din mai multe grupuri denisovene distincte.

O surpriză pentru cercetători a fost faptul că oamenii din perioada Jōmon aveau foarte puțin ADN denisovan — un individ care a trăit în urmă cu 3.755 de ani avea doar o șesime până la o optime din cantitatea de ADN denisovan prezentă la est-asiaticii actuali. (Oamenii moderni din Asia de Est au în jur de 0,1% ADN denisovan.)

Totuși, genele denisovene au ajuns în cele din urmă și în Japonia. Persoanele din perioada Kofun (aproximativ între anii 300 și 710 d.Hr.) aveau mai mult ADN denisovan decât indivizii Jōmon, aceste gene putând fi introduse în populație în urma migrațiilor masive ale est-asiaticilor în Japonia din acea perioadă.

Deocamdată, nu este clar de ce Jōmon aveau atât de puțină ascendență denisovană, dar echipa are câteva ipoteze.

S-ar putea ca „anumite grupuri de oameni moderni să fi urmat rute diferite în timpul dispersiei timpurii în Asia de Est. Sau, poate că denisovenii erau atât de rar întâlniți, încât interacțiunile cu ei au fost extrem de rare”, a explicat Jiaqi Yang, autorul principal al studiului și doctorand în genetică evolutivă la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă.

Cercetătorii nu pot fi siguri de scenariul exact, deoarece datele disponibile sunt limitate. În prezent, cel mai vechi genom Jōmon analizat are aproximativ 9.000 de ani, dar există dovezi că oameni moderni trăiau în arhipelagul japonez încă de acum 32.000 de ani.

_{Foto sus:}_{Reconstrucția chipului unei femei
aparținând populației Jomon (© Flickr
/ inazakira)}