Rămășițele mumificate ale șmanei UsSergue1 (© Patrice Gérard / CNRS)

Secretul ultimei șamane din Siberia, descoperit de un studiu ADN

Rămășițele mumificate, vechi de secole, ale unor indigeni din Siberia dezvăluie secrete despre genetica lor pe o perioadă vastă de timp, înainte, în timpul și după cucerirea pământurilor lor de către Rusia, inclusiv faptul că o șamană îngropată într-o rochie roșie de lână avea părinți care erau rude apropiate, potrivit unui nou studiu.

Arheologii au recuperat rămășițele mumificate în mod natural ale peste 100 de indigeni iacuți, îngropați în Siberia între secolele al XIV-lea și al XIX-lea. Analiza ADN-ului acestor corpuri arată că iacuții au rezistat tentativelor Rusiei de cucerire și creștinare într-un mod care, de obicei, nu este întâlnit în rândul populațiilor indigene, informează Live Science.

Cercetătorii și-au prezentat investigațiile arheogenetice în Iacutia (numită și Republica Saha), partea de nord-est a Siberiei și una dintre cele mai reci regiuni de pe planetă, într-un studiu publicat în revista Nature. După aproape 16 ani de săpături arheologice, cercetătorii au descoperit 122 de indivizi din patru regiuni ale Iacutiei, care au trăit înainte și după momentul în care Imperiul Rus a început cucerirea Siberiei, în 1632. Echipa de cercetare a analizat apoi ADN-ul iacuților indigeni pentru a testa dacă structura lor genetică a fost modificată de cucerirea rusă.

Ei au descoperit că originile genetice ale iacuților moderni datează din secolele al XII-lea–al XIII-lea, fapt care confirmă tradițiile orale ale acestui popor. Însă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în alte cuceriri coloniale - precum cucerirea hispanică a Americilor - cercetătorii nu au găsit dovezi solide ale unui declin populațional sau ale unui amestec genetic semnificativ între ruși și iacuți.

„Analizele arată că patrimoniul genetic al iacuților a rămas stabil din secolul al XVI-lea până în prezent”, a declarat coautoarea studiului, Perle Guarino-Vignon, cercetător postdoctoral la Centrul de Cercetare Saint-Antoine din Paris, într-un comunicat.

„Prin urmare, nu a existat o cucerire prin înlocuire demografică, posibil din cauza dificultăților logistice ale colonizării într-un mediu atât de extrem”, a precizat Guarino-Vignon.

Cercetătorii au investigat și microbiomul oral al iacuților - microorganismele care trăiesc în cavitatea bucală - analizând dinții și placa dentară ale mumiilor. Deși oamenii de știință au emis ipoteza că microbiomul s-ar fi modificat în timp din cauza introducerii de către coloniștii ruși a unor alimente precum orzul, secara și tutunul, analiza a arătat că microbiomul iacuților a fost remarcabil de stabil, în ciuda cuceririi rusești.

Șamanismul în Siberia

Mormintele iacuților au mai arătat că șamanismul tradițional a fost practicat până târziu, în secolul al XVIII-lea, mult după ce Rusia încercase să-i creștineze pe iacuți. Ultima șamană iacută, o femeie care avea în jur de 30 de ani când a murit acum peste 250 de ani, a oferit și o surpriză genetică: părinții ei erau rude de gradul al doilea, ceea ce ar putea însemna că erau frați vitregi, unchi și nepoată sau mătușă și nepot, ori bunic și nepoată, i-a spus pentru Live Science coautorul studiului, Ludovic Orlando, genetician molecular la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), într-un e-mail.

Arheologii deschid sicriul de lemn al lui UsSergue1 (© Patrice Gérard / CNRS)
Arheologii deschid sicriul de lemn al lui UsSergue1 (© Patrice Gérard / CNRS)

Ultima șamană iacută a fost descoperită în centrul Iacutiei, într-un sit numit Us Sergue, iar cercetătorii o numesc UsSergue1. Ea a fost îngropată într-un sicriu din trunchi de copac și purta mai multe straturi de haine, inclusiv o căciulă tradițională de tip uşancă și protecții din piele care ajungeau până la coapse. Deși purta o rochie roșie de lână confecționată din pături importate, avea și caracteristici ale șamanilor indigeni, inclusiv un accesoriu numit „cureaua miresei”. În apropiere, arheologii au găsit o groapă cu scheletele a trei cai, dintre care unul avea accesorii cu modele care se potriveau cu cele de pe rochia femeii.

În perioada în care UsSergue1 a fost îngropată, creștinismul era în ascensiune, dar „unele clanuri iacute ar fi putut rezista și s-au agățat de tradițiile lor, inclusiv de șamanism”, a precizat Orlando.

Nivelul ridicat de consangvinizare al lui UsSergue1 a fost însă o surpriză. Analiza ADN a relațiilor de rudenie dintre schelete a dezvăluit numeroși indivizi înrudiți îngropați unii lângă alții, dar UsSergue1 a fost cea mai consangvinizată dintre iacuți, au scris cercetătorii în studiu. Ea provenea, de asemenea, din cel mai puternic clan și a fost ultima șamană de acest fel.

Rămășițele mumificate ale șmanei UsSergue1 (© Patrice Gérard / CNRS)
Rămășițele mumificate ale șmanei UsSergue1 (© Patrice Gérard / CNRS)

Totuși, cercetătorii nu știu exact cum erau înrudiți părinții ei sau dacă această uniune era considerată neobișnuită.

„Putem spune doar că părinții ei erau rude de gradul al doilea”, a spus Orlando.

Iar, din moment ce au fost descoperite mai multe morminte de șamani, niciunul dintre aceștia neavând părinți consangvinizați, „nu credem că era necesar ca cineva să fie foarte consangvinizat pentru a deveni șaman”, a adăugat el.

Înmormântările istorice iacute le-au oferit cercetătorilor o adevărată comoară de informații despre viața indigenă din secolele trecute.

„Conservarea în acest mediu este fără egal”, a declarat într-un comunicat coautorul studiului, Éric Crubézy, antropolog biolog la CNRS, iar „corpurile erau atât de bine păstrate încât am putut efectua autopsii”. Dincolo de corpuri, „îmbrăcămintea și bijuteriile lor s-au păstrat, de asemenea, intacte, oferind o oportunitate rară de a compara datele biologice cu cele culturale”, a spus Crubézy.

Mai multe pentru tine...