În Siberia câinii erau îngropaţi alături de oameni

Schimbul de priviri pline de recunoştinţă dintre oameni şi câini sunt rezultatul a mii de ani de evoluţie. Faptul că este vorba de o legătură programată se observă şi în reacţiile chimice din organism:anul trecut o echipă de cercetători japonezi a descoperit că atunci când se privesc în ochi, ambele specii eliberează hormonul numit oxitocină.

Pe lângă observaţia biochimică ce arată că animalele ne împărtăşesc impulsul de a crea legături cu ele, explicaţiile pentru aceste legături ţin şi de istoria culturală a relaţiei dintre om şi câine, o simbioză unică ce a implicat până şi schimbul de paraziţi, după cum sugerează antropologul Robert Losey de la Universitatea din Alberta.

Unul din proiectele sale cuprinde excavarea rămăşiţelor canine de acum 5000-8000 de ani din zona lacului Baikal, Siberia, cel mai adânc lac cu apă dulce din lume. Cu adevărat impresionantă a fost descoperirea unor cimitire în care oamenii erau îngropaţi alături de câini, lucru ce atestă nu doar domesticirea timpurie, ci şi aprecierea de care se bucurau animalele. Câinii erau poziţionaţi cu grijă în morminte, unii dintre ei purtau o zgardă decorativă şi chiar aveau obiecte alături, sugerând existenţa credinţei că ar fi fost însufleţiţi.

Analizele chimice au mai relevat faptul că aceştia beneficiau de aceeaşi dietă ca şi oamenii. sunt cele mai timpurii dovezi despre afecţiunea şi grija faţă de animalele implicate în tot felul de treburi zilnice. Acum câteva mii de ani existau şi animale de companie, la romani de pildă, iar ulterior omul a început să creeze rase conform propriilor scopuri. Se presupune că toţi câinii moderni au evoluat din lupul cenuşiu eurasiatic, o subspecie care a început să interacţioneze cu oamenii cel mai probabil din proprie iniţiativă. Lupii stăteau pe lângă taberele oamenilor şi treptat nu s-au mai speriat de ei. Odată recunoscut potenţialul lor ca animale de companie, au fost domesticiţi şi înmulţiti selectiv.

Acum aproape 10.000 de ani lupul a evoluat într-un animal identic genetic cu câinii moderni. Deşi sunt mai apropiaţi acum de strămoşi decât de lupii moderni, multe rase au rădăcini vechi de numai 200 de ani. În necropolele din Siberia există cea mai mare colecţie arheologică de oase canine din regiunea arctică. S-au găsit pentru prima dată dovezi (harnaşamente) ale folosirii câinilor la trasul săniilor, alături de reni, indicând naşterea unei comunităti complexe. Tabloul este şi mai complicat pentru că in vreme ce oamenii au domesticit câinii pentru a-i ajuta la treburi şi pescuiau pentru a-i hrăni, se pare totuşi că îi şi consumau, după cum s-a întâmplat de multe ori în decursul istoriei.

Să sperăm că în viitor arheologia ne va ajuta şi mai mult să întelegem evoluţia uneia dintre cele mai longevive relaţii interspecifice precum şi statutul său în modernitate.

sursa:University of Alberta