Oamenii au adus semințe de avocado în America Centrală, în urmă cu 5.000 de ani
În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, populații umane care migrau din nordul Americii de Sud către Nicaragua au transportat semințe de avocado și le-au cultivat în zonele umede din America Centrală. Aici, plantele introduse s-au încrucișat cu soiurile locale, dând naștere unor varietăți de avocado mari, cu coajă netedă, cultivate și în prezent.
Deși seamănă cu avocado obișnuit, aceste fructe aparțin unei linii genetice distincte, fapt demonstrat de un studiu publicat în revista Plants, People, Planet. Cercetarea evidențiază diversitatea genetică remarcabilă a acestor varietăți tradiționale și importanța lor pentru viitorul agriculturii, informează Popular Science.
Avocado (Persea americana) este cultivat de peste 10.000 de ani, iar astăzi reprezintă una dintre cele mai importante culturi alimentare la nivel mondial. Totuși, peste 80% din producția globală provine dintr-un singur soi, Hass, obținut prin altoire. Această metodă facilitează cultivarea plantelor și comercializarea fructelor, dar reduce considerabil diversitatea genetică. Din această cauză, întreaga cultură devine vulnerabilă la boli, dăunători și schimbările climatice, un singur factor nefavorabil putând afecta recolte întregi.
Pentru a identifica surse de diversitate genetică, cercetătorii s-au concentrat asupra varietăților tradiționale cultivate în Nicaragua și Honduras, cunoscute sub numele de „landraces”. Acestea au fost modelate de-a lungul mileniilor prin practici agricole locale și reprezintă o resursă valoroasă, insuficient studiată până în prezent. Autorii subliniază că cercetările privind domesticirea plantelor s-au concentrat excesiv asupra soiurilor comerciale, ignorând contribuția varietăților tradiționale la diversitatea genetică.
În cadrul studiului, cercetătorii a colectat probe de frunze din sudul Mexicului, Nicaragua și Honduras și a discutat cu agricultori locali pentru a înțelege modul în care sunt cultivate aceste varietăți. Munca de teren a fost dificilă, fiind marcată de condiții grele, inclusiv episoade de toxiinfecție alimentară și înțepături de insecte.
În același timp, interviurile cu fermierii au oferit informații esențiale despre rezistența arborilor locali. Aceștia au relatat că varietățile tradiționale nu sunt afectate de putregaiul rădăcinilor, una dintre cele mai grave boli ale avocado-ului comercial. De asemenea, unii agricultori altoiesc ramuri din soiurile comerciale pe arborii autohtoni, deoarece rădăcinile acestora sunt mai bine adaptate condițiilor climatice locale.
O istorie complexă a migrației plantei
Analiza ADN-ului provenit de la 47 de varietăți tradiționale, comparată cu date genetice din peste 200 de alte linii de avocado, a confirmat existența unei istorii complexe a migrației plantei. Soiurile din sudul Mexicului sunt înrudite cu populațiile ancestrale din regiunile înalte ale Mexicului și cu avocado comerciali, în timp ce varietățile din zonele joase din Nicaragua sunt apropiate genetic de plantele din nordul Americii de Sud, inclusiv de pe coasta Columbiei.
Aceste rezultate indică faptul că migrațiile umane au contribuit la răspândirea avocado-ului între America de Sud și America Centrală în urmă cu aproximativ 4.000–5.000 de ani, perioadă în care și alte culturi agricole, precum cacao și anumite varietăți de porumb, s-au extins în regiune.
Autorii consideră că această diversitate genetică păstrată în varietățile tradiționale poate juca un rol esențial în protejarea culturilor moderne. Exemple precum dispariția aproape completă a bananelor Gros Michel din cauza unei boli fungice demonstrează riscurile dependenței de un singur tip genetic. În plus, varietățile din America Centrală sunt adaptate la condiții mai calde și mai umede, ceea ce le poate conferi o valoare deosebită în contextul schimbărilor climatice. Conservarea acestor resurse genetice reprezintă, potrivit cercetătorilor, una dintre cele mai eficiente strategii pentru asigurarea viitorului producției mondiale de avocado.
Mai multe pentru tine...
