Jaguarul, animalul sacru al amerindienilor
În America Centrală, vechile populaţii dar şi o bună parte din localnicii contemporani îşi imaginează că în orice sat există patru drumuri care duc către vatră. Toate patru ar fi păzit de abilii şi neînfricaţii jaguari.
Credinţa aceasta o regăsim adânc în timp, în civilizaţia mayaşilor, care credeau că jaguarii mitici ar fi păzit de la creaţia lumii toate câmpurile de porumb. În faza de dezvoltare civilizaţională în care horticultura era principala ocupaţie, şi deci pe plan spiritual predominau cultele lunare, jaguarul ajunge să o reprezinte pe zeiţa lună-pământ. Prin multe manuscrise mexicane, zeiţa pământului şi a lunii apare cu gheare de jaguar. Şi asta nu e tot. Chiar şi vrăjitoarele din cultura mayaşă, care simbolizau uneori fazele lunii, puteau dobândi înfăţişarea unui jaguar.
În arta clasică mezzo-americană, cerul era reprezentat de botul jaguarului. În ornamentaţia monumentelor din epoca istorică, jaguarul şi vulturul simbolizau armata terestră care avea datoria de a hrăni soarele cu sângele celor căzuţi în luptă. Totuşi, jaguarul este în primul rând o divinitate chtoniană, o forţă a pământului. Fiind stăpân peste lumea subterană, uneori are o funcţie psihopompă. Amurgul era uneori reprezentat drept un bot de jaguar care se năpustea asupra soarelui, simbolizând pământul care acoperă astrul.abia atunci devenea jaguarul şi o divnitate solară, dar doar într-o anume ipostază. Tot ca divinitate chtoniană, el mai este asociat şi cu munţii, ecoul, animalele sălbatice, apele. În simbolism doar vulturul îl mai egalează. De altfel, aztecii întreţineau două ordine de cavalerie, jaguarii şi vulturii.
Şi jaguarul, şi vulturul, reprezentau marile puteri terestre şi cereşti, iar lucrul acesta se întrevede la mai toate populaţiile amerindiene. Împăratul aztecilor de pildă primea omagii rezemat de o piele de jaguar şi aşezat pe un tron aflat pe un covor din pene de vultur. În unele triburi indiene, copii primeau la naştere gheare de jaguar. Unele tradiţii pomeneau însă mai mult aspectele cereşti ale felinei:uneori era imaginat cu două capete pentru a devora soarele şi luna, alteori se spunea că la sfârşitul lumii va coborî din ceruri. Un mit al tribului yurucare povestea despre ultimul membru al unei familii de jaguari, care cere ajutorul astrelor, dar luna îi răspunde mai întâi. Pentru alte triburi joacă rolul eroului civilizator care dăruieşte oamenilor focul, dar şi primele meşteşuguri.
Faptul că are semnificaţii atât lunare, cât şi solare, poate că reprezintă două fatete ale aceleiaşi monede, forţa primordială, folosită atât creativ, cât şi distructiv.
