O așezare completă din a Doua Perioadă Intermediară a Egiptului, descoperită în estul Deltei Nilului
Misiunea egipteană care desfășoară cercetări în zona Tell el-Ku'a, în Wadi Tumilat, din provincia Ismailia, a scos la iveală un ansamblu de morminte, o zonă rezidențială și diverse instalații de producție datând din a Doua Perioadă Intermediară a Egiptului (1782-1550 î.Hr.).
Descoperirea, rezultat al săpăturilor efectuate de echipa arheologică egipteană în acest sit din estul Deltei Nilului, oferă o perspectivă fără precedent asupra organizării sociale și economice a așezărilor umane din una dintre cele mai complexe etape ale istoriei Egiptului faraonic, relatează La Brujula Verde.
Cercetările au permis documentarea unei rețele urbane care îmbină spații de locuit, depozite, zone de producție și necropole, conturând ceea ce cercetătorii descriu drept o comunitate autosuficientă și foarte bine organizată.
Sherif Fathy, ministrul Turismului și Antichităților din Egipt, a subliniat importanța acestor cercetări, afirmând că ele oferă o imagine mai clară asupra naturii așezărilor din estul Deltei în această perioadă. Totodată, el a apreciat eforturile misiunilor arheologice egiptene și străine de a dezvălui misterele încă păstrate de civilizația Egiptului Antic.
Ministrul a evidențiat faptul că descoperirea permite înțelegerea sitului ca pe un complex integrat, în care coexistau zone rezidențiale, depozite, instalații de producție și spații funerare.
La rândul său, Hisham El-Leithy, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, a declarat că această intervenție confirmă importanța strategică a sitului Tell el-Ku'a, unul dintre principalele puncte de pe axa Wadi Tumilat, care reprezenta una dintre cele mai importante rute de comunicație dintre estul Deltei și frontiera estică a Egiptului.
Descoperirea contribuie, de asemenea, la înțelegerea tranziției dintre a Doua Perioadă Intermediară și începuturile Regatului Nou, prin studiul continuității populației, al schimburilor comerciale și al transformărilor sociale care au avut loc în acel interval.
Echipa condusă de arheologul Mostafa Hassan, șeful sectorului Antichităților din Ismailia și directorul săpăturilor, a documentat o serie de structuri care demonstrează că așezarea a continuat să fie locuită până la mijlocul Dinastiei a XVIII-a (circa 1550–1292 î.Hr.), reflectând continuitatea locuirii în perioada de tranziție dintre dominația hicsoșilor și instaurarea Regatului Nou.
Prezența unor mărci de producție și a unor sigilii pe anumite vase ceramice indică existența unor rețele comerciale extinse, ceea ce ar putea indica faptul că situl funcționa fie ca centru de distribuție, fie ca punct de legătură în cadrul rutelor comerciale ale vremii.
Săpăturile au scos la iveală zece morminte construite din cărămizi de lut, de dimensiuni și orientări diferite. Printre acestea se numără morminte cu plan rectangular, asemănătoare mastabelor, precum și altele prevăzute cu fațade și elemente arhitecturale decorative.
Potrivit lui Mohamed Abdel-Badei, șeful sectorului Antichităților Egiptene din cadrul Consiliului Suprem al Antichităților, toate aceste structuri funerare au fost atribuite Dinastiei a XV-a (1674-1535 î.Hr.), din perioada celei de-a Doua Perioade Intermediare.
Înmormântări umane amplasate în afara mormintelor din cărămidă de lut
Un aspect care a atras în mod deosebit atenția specialiștilor este descoperirea, pentru prima dată în acest sit, a unor înmormântări umane amplasate în afara mormintelor din cărămidă de lut. Unele dintre schelete au fost depuse în poziție chircită, o practică neobișnuită care va necesita analize suplimentare pentru a-i determina semnificația și relația cu obiceiurile funerare ale epocii.
Zona rezidențială documentată acoperă aproximativ 30 × 60 de metri și este înconjurată de un zid din cărămizi de lut cu o grosime de aproximativ un metru și jumătate. În interior se află unități arhitecturale organizate într-un mod ordonat, incluzând săli și încăperi de dimensiuni variate.
La est de complexul rezidențial au fost descoperite mai multe cuptoare și silozuri destinate depozitării, dovadă a activităților productive și a capacității comunității de a conserva surplusul de bunuri.
Săpăturile au furnizat, de asemenea, un număr important de artefacte mobile, printre care scarabei, ustensile din bronz, vase ceramice, tuburi din alabastru pentru produse cosmetice și mici recipiente decorate în stilul caracteristic Tell el-Yahudiyeh, specific celei de-a Doua Perioade Intermediare.
Studiile preliminare ale resturilor osteologice indică o diversitate a pozițiilor de înmormântare și a grupelor de vârstă, indivizii având între 25 și 40 de ani la momentul decesului. Alături de aceștia au fost recuperate numeroase resturi de animale, asociate atât consumului cotidian, cât și ofrandelor depuse în contexte funerare.
Mai multe pentru tine...
