Marea Cisternă Romană care putea stoca peste 2 milioane de litri de apă

O echipă de cercetători de la Universitatea din Cádiz a reușit să reconstruiască digital cu mare precizie Marea Cisternă de la Sierra Aznar, situată în Arcos de la Frontera, oferind noi informații despre unul dintre cele mai impresionante sisteme hidraulice ale Hispaniei romane.

Studiul, publicat în revista Heritage, combină metode moderne precum fotogrammetria, scanarea laser terestră și măsurătorile topografice pentru a crea un model tridimensional complet al complexului, relatează La Brujula Verde.

Construită în secolul I d.Hr., cisterna avea o capacitate de aproximativ 2.180 m³ de apă, echivalentul a peste 2 milioane de litri. Cercetarea a arătat că în prezent aproape 40% din volumul său este ocupat de sedimente acumulate de-a lungul secolelor. Modelul digital a permis nu doar estimarea capacității inițiale și a volumului de umplere, ci și înțelegerea relației dintre cisternă și alte structuri asociate.

Situl Sierra Aznar, amplasat pe o înălțime de 405 metri deasupra nivelului mării, a generat numeroase dezbateri privind funcția sa. Deși ipotezele variază de la utilizări agricole și miniere până la un posibil sanctuar dedicat divinităților apei, cercetătorii sunt de acord că apa reprezenta elementul central al așezării.

Realizarea modelului 3D a fost dificilă din cauza dimensiunilor mari ale cisternei, a pereților neregulați, a vegetației și a condițiilor de iluminare variabile. Totuși, datele colectate au permis obținerea unei reprezentări precise a întregului complex.

Analizele au confirmat că aproximativ o treime din capacitatea cisternei este ocupată de sedimente, a căror grosime variază între 1,3 și 2,3 metri. Aceste depuneri oferă informații importante despre evoluția monumentului după abandonare și despre procesele de eroziune din regiune.

Studiul a inclus și două structuri auxiliare: bazine de decantare (piscinae lamariae) și o fântână, acestea formând împreună un sistem hidraulic integrat. Cisterna principală se află la altitudinea de 368,4 m, bazinele la 348,6 m, iar fântâna la 303,7 m. Diferența totală de nivel de aproximativ 30 m permitea circulația apei datorită gravitației. Apa era stocată în cisternă, trecea prin bazine pentru eliminarea impurităților și ajungea apoi la fântână pentru utilizare.

Capacitățile diferite ale structurilor confirmă această funcționare: cisterna avea rol de rezervor principal, bazinele serveau la clarificarea apei, iar fântâna funcționa ca rezervor secundar sau element de distribuție. Deși nu au fost descoperite conductele care le conectau, poziționarea și caracteristicile lor indică existența unui sistem proiectat unitar.

Cercetarea demonstrează valoarea fotogrammetriei (tehnologia care extrage informații spațiale precise din fotografii sau înregistrări video suprapuse – n.r.) moderne, care poate rivaliza cu scanarea laser în ceea ce privește precizia și oferă informații suplimentare despre culoare și textură.

Totodată, studiul oferă un model metodologic pentru investigarea altor structuri istorice complexe și contribuie la conservarea patrimoniului arheologic. Marea Cisternă de la Sierra Aznar apare astfel ca elementul central al unui sistem roman sofisticat și sustenabil de gestionare a apei.

_{Foto
sus: Fotografie
aeriană a Marii Cisterne (© Calvillo-Ardila, J. A.,
Lagóstena-Barrios, L. G., & Galindo, P. L. (2026),
Three-Dimensional
Analysis of a Large Roman Cistern: Hydraulic Study of the Sierra
Aznar Water Management System, Heritage, 9(6), 212)}