Un mare complex de băi publice, descoperit într-un oraș aflat la marginea Imperiului Roman

Săpăturile arheologice efectuate în Nijmegen, cel mai vechi oraș din Țările de Jos, au scos la lumină porțiuni importante ale unei băi romane. Este cel mai mare complex de băi din perioada romană descoperit în această țară.

„Noile descoperiri arată că romanii nu considerau acest oraș o periferie. Clădirile erau chiar mai mari și mai impresionante decât credeam anterior”, a declarat cercetătorul Stephan Mols de la Universitatea Radboud, într-un comunicat al instituției.

Săpăturile au început în septembrie anul trecut și vor continua până la sfârșitul lunii iulie a acestui an. Descoperirile au fost făcute pe un teren destinat unui nou proiect imobiliar. Pe lângă baia romană, arheologii au descoperit blocuri de locuințe adiacente, cu străzi între ele, case urbane luxoase și un turn. De asemenea, au găsit numeroase obiecte remarcabile, precum ace de păr, bijuterii, monede și un bust din bronz al lui Bacchus, zeul roman al vinului.

Un complex balnear istoric

„O baie publică era o parte esențială a unui oraș roman. În timpul săpăturilor vedem doar părțile inferioare ale clădirilor, adesea fundațiile sau, uneori, doar locul unde acestea au existat. Dar pe baza acestora putem deduce cât de mare și impresionant trebuie să fi fost acest complex balnear în realitate, în trei dimensiuni. Acest lucru arată că Nijmegenul roman a fost un oraș important, până târziu în secolul al III-lea”, a spus Mols, în comunicatul citat.

Cu o suprafață de cel puțin 4.900 de metri pătrați, întregul complex balnear din Ulpia Noviomagus era de cel puțin două ori mai mare decât băile publice cercetate anterior în orașele romane Forum Hadriani (2.200 m², la Voorburg, lângă Haga) și Coriovallum (2.500 m², la Heerlen).

O parte a băii fusese deja descoperită în 1992. La acea vreme, doar o secțiune relativ mică a putut fi investigată. Se crede că așezarea romană de pe râul Waal, aflată în actualul Nijmegen, a primit drepturi de oraș din partea împăratului Traian în jurul anului 100 d.Hr., iar la scurt timp după aceea au fost construite mai multe clădiri publice mari din piatră naturală. Una dintre acestea era baia publică.

Săpăturile arată că au fost folosite materiale de construcție costisitoare, precum marmura, calcarul și gresia. Complexul a fost utilizat ca sursă de piatră în Evul Mediu și după aceea, ceea ce a dus la demolarea multor ziduri. Cu toate acestea, porțiuni extinse ale canalelor de drenaj și ale podelelor au rămas intacte, inclusiv o podea de beton susținută de mici piloni din cărămidă ai unui hipocaust, sistemul roman de încălzire prin pardoseală.

Tehnologie de ultimă generație

„Dacă te-ai fi plimbat pe aici în acea perioadă, nu ai fi avut impresia că te afli la marginea Imperiului Roman, atât de mare era luxul și amploarea clădirilor. Romanii nu considerau acest oraș o periferie. Aici se aflau mulți soldați. Când nu luptau, aveau nevoie de activități care să-i țină ocupați, așa că au construit complexe precum acesta”, a spus Mols.

Mols și colegii săi doresc să studieze tehnologia folosită în baie, de exemplu sistemele de încălzire prin pardoseală și prin pereți.

„Și astăzi mai avem câte ceva de învățat de la aceste tehnologii. Același lucru este valabil și pentru mortarul roman (betonul roman) care avea proprietăți de autoreparare: dacă se fisura, se putea reface singur. Cunoașterea acestui fenomen este foarte utilă și pentru cercetarea științifică a materialelor autoregeneratoare”, a explicat Mols.

_{Foto sus: O
mare baie romană, descoperită în orașul Nijmegen
din Țările de Jos (© Radboud
University)}