Dovezi ale legăturilor cu zona Asiei Centrale în Evul Mediu, descoperite de arheologi la Costești-Gârlea
Arheologii din Republica Moldova au realizat noi descoperiri în așezarea urbană din secolul al XIV-lea de la Costești-Gârlea, care scot la iveală legăturile comerciale și culturale ale acestui spațiu cu zona Asiei Centrale în Evul Mediu.
„Fragmente de ulcior descoperite astăzi (joi, 7 mai 2026 – n.r.) în așezarea urbană medievală de la Costești-Gârlea ilustrează legăturile comerciale și culturale din secolul al XIV-lea cu zona Horesmului din Asia Centrală. Vasele de culoare cenușie, realizate din pastă fină prin tehnica turnării, se remarcă prin eleganța execuției și decorul obținut prin ștampilare. Astfel de descoperiri confirmă circulația mărfurilor și influențelor culturale pe marile rute comerciale medievale”, notează Agenția Națională Arheologică din Republica Moldova, pe pagina de Facebook a instituției.
Conform Agenției Naționale Arheologice din Republica Moldova, noile descoperiri realizate în așezarea urbană din secolul al XIV-lea de la Costești-Gârlea, în urma cercetărilor arheologice de salvare, oferă informații interesante despre viata cotidiană medievală și despre activitățile economice desfășurate aici acum șase sute de ani.
Situl Costești-Gârlea reprezintă o așezare urbană de mari proporții (peste 4 km2) din perioada stăpânirii tătaro-mongole (sec. XIV), de valoare deosebită pentru arheologia medievală și pentru patrimoniul cultural al Moldovei. Este alcătuit din mai multe sectoare, veritabile cartiere ale orașului, cuprinzând case din piatră și cărămidă, unele prevăzute cu sistem de aducțiune a apei prin tuburi din ceramică, dar și locuințe adâncite și diferite ateliere meșteșugărești. La periferiile de nord și de sud-vest ale orașului medieval există cimitire cu morminte de înhumație.
Tot în acest sit s-au mai semnalat resturi de locuire aparținând unor așezări din epoca geto-dacică (sec. IV-III î.Hr.), perioada romană (sec. IV d.Hr.) și evul mediu timpuriu și dezvoltat (sec. XI-XIII și XV-XVII). Obiectivul arheologic a fost cercetat parțial prin săpături arheologice în anii 1934 (T. Porucic), 1954 (Em. Rikman), 1957 și 1959 (L. Polevoi), 1993 (N. Telnov) și 1999 (A. Gorodenco).
Referitor la cetate, potrivit estimărilor lui Em. Rikman, aceasta era de formă trapezoidală, mărginită de un val cu înălțimea păstrată de 2, 4 m și un șanț adiacent adânc de 0, 9 m și lat de 9 m, suprafața fortificației fiind de circa 6,6 ha. În partea de nord și vest valul și șanțul nu s-au păstrat. Urmele intrării (porților) în cetate, cu lățimea de 12 m, au fost surprinse în colțul nord-vestic al fortificației.
Mai multe pentru tine...
