Hoarda mongol─â de la gurile Dun─ârii jpeg

Hoarda mongol─â de la gurile Dun─ârii

Pu╚Ťini ╚Ötiu c─â micul or─â╚Öel Isaccea din jude╚Ťul Tulcea a fost capitala unui stat mongol care domina politic ├«ntreg spa╚Ťiul balcanic la sf├ór╚Öitul secolului al XIII-lea. Este vorba de hanatul lui Nogai Khan, a c─ârui poveste pare demn─â de Urzeala Tronurilor.

├Än prima jum─âtate a secolului al-XIII-lea, c├ónd Europa credea c─â invaziile asiatice sunt de domeniul trecutului, un nou val de teroare vine din stepele reci ale Estului. Mongolii, urma╚Öii lui Ginghis Han, cu armata lor enorm─â, au f─âcut s─â se cutremure din r─âsputeri regatele Ungariei ╚Öi Poloniei medievale, au sl─âbit domina╚Ťia Imperiului Bizantin ├«n Marea Neagr─â ╚Öi a eliminat micul stat rus din jurul Kievului, stop├ónd pentru sute de ani orice tendin╚Ť─â de coagulare a unui stat cre╚Ötin puternic ├«n stepele Rusiei.

Hoarda de Aur și ascensiunea lui Nogai

Dup─â f─âr├ómi╚Ťarea uria╚Öului imperiu mongol, unul dintre statele mo╚Ötenitoare ale acestuia, Hoarda de Aur, urma s─â ├«nfloreasc─â ├«n vestul teritoriului, pe o por╚Ťiune care se ├«ntindea de la Marea Caspic─â la mun╚Ťii Carpa╚Ťi. Din punct de vedere al ideologiei sale politice, Hoarda nu a fost de la ├«nceput un stat independent, liderii s─âi fiind tributari marelui han al imperiului mongol. Dar ├«ncep├ónd cu domnia lui Berke (1257-1266), primul lider al Hoardei de Aur trecut la Islam, mongolii de la nordul M─ârii Negre se bucur─â de independen╚Ť─â.

Hanul era ├«n mod normal puterea suprem─â care se supunea numai lui ÔÇ×yasaÔÇŁ, sau legea lui Ginghis Han ╚Öi, mai t├órziu, Shariei. ├Än practic─â ├«ns─â, aceast─â putere depindea de marii vasali, cunoscu╚Ťi drept ÔÇ×emiriÔÇŁ, ╚Öi ei membrii ai casei lui Ginghis Han, dar de origine mai pu╚Ťin nobil─â. Ace╚Ötia erau de obicei c─âpetenii ai unor diviziuni teritoriale mai mici din cadrul hoardei puteau accede la o putere mai mare. ├Än teritoriul marilor lor fiefuri, ace╚Öti vasali sau emiri erau complet independen╚Ťi. A╚Öa a fost posibil─â ascensiunea unuia dintre cei mai ambi╚Ťio╚Öi emiri ai hoardei de Aur, Nogai (d.1299).

Numit ╚Öi Kara Nogai, sau Nogai Isa, era un militar des─âv├ór╚Öit, un strateg inteligent ╚Öi, nu ├«n ultimul r├ónd, un diplomat deosebit de abil. Urma╚Ö al marelui Ginghis Khan dintr-o ramur─â considerat─â ilegitim─â a acestei familii, el a intrat pe scena politic─â dup─â ce s-a afirmat la curtea lui Berke, primul han musulman al hoardei. S-a remarcat prin vitejie ╚Öi inteligen╚Ť─â ├«n luptele din Caucaz din 1262-1266 ├«mpotriva statului mongol inamic, Ilkhanat. Nogai ╚Öi-a pierdut astfel un ochi, dar s-a acoperit de glorie, ├«n timp ce hanul Berke a decedat ├«n lupt─â. Categoric, la aceast─â dat─â influen╚Ťa lui Nogai era deja notabil─â, mai ales c─â hanul ├«i d─âduse ├«n administra╚Ťie o por╚Ťiune ├«nsemnat─â de la grani╚Ťa imperiului, ├«n Dobrogea de ast─âzi.


Mongol jpg jpeg

Crearea unei m─ârci de frontier─â ├«n extremitatea sud-vestic─â a Hoardei de Aur avea ca scop nu doar securizarea zonei, dar ╚Öi stabilirea unor noi rela╚Ťii ├«ntre hanat ╚Öi statele cre╚Ötine din peninsula Balcanic─â. Nogai ╚Öi-a asumat c├ót se poate mai bine acest rol, mai ales c─â ascensiunea sa s-a produs ├«n perioada imediat urm─âtoare recuceririi Constantinopolului de c─âtre bizantini dup─â ce fusese r─âpit de crucia╚Ťi. Bizan╚Ťul dorea s─â ├«╚Öi restabileasc─â domina╚Ťia ├«n Balcani ╚Öi ├«ncerca s─â se foloseasc─â de conflictele dintre mongoli. Astfel, Nogai devine un executant al politicii cur╚Ťii din Sarai ├«n ceea ce prive╚Öte rela╚Ťiile cu Bizan╚Ťul.

Nogai a f─âcut pasul decisiv ├«n politic─â ├«n timpul domniei hanului Tuda Mongke (1280-1287). Atunci ar fi avut loc ├«mp─âr╚Ťirea puterii ├«ntre mai multe fac╚Ťiuni din statul t─âtar, mai ales pentru c─â noul han nu p─ârea a fi chiar o m├ón─â de fier, fiind mult mai atras de misticismul islamic ╚Öi devenind o persoan─â foarte pioas─â. A╚Öadar, ├«n 1284 ├«l vedem pe Nogai conduc├ónd armatele mongole ╚Öi ├«ncep├ónd raiduri asupra centrului Europei. ├Än 1285, ├«mpreun─â cu nepotul hanului,Talabugha, atac─â Ungaria. Creeaz─â mari daune cet─â╚Ťilor din Transilvania, mai ales Bra╚Öov, Bistri╚Ťa ╚Öi Reghin, cu toate c─â au fost puternic ├«ncetini╚Ťi de noile fortifica╚Ťii construite de c─âtre regii ungari ├«n ora╚Öele de grani╚Ť─â ale regatului lor.

Ca urmare a succeselor militare, influen╚Ťa lui Nogai asupra hanului ╚Öi asupra statului t─âtar ├«n general a crescut foarte mult. ├Äns─â Tuda Mongke decide s─â se retrag─â ├«n credin╚Ť─â ╚Öi ├«i cedeaz─â titlul de han nepotului s─âu Tolebugha (1287-1291), despre care Nogai credea c─â este favorabil intereselor proprii. Dar acesta ├«╚Öi d─â seama c─â emirul ├«n cauz─â ├«ncepe s─â ├«i submineze puterea, iar imaginea sa de han atotputernic are de suferit. Dup─â alte raiduri ├«n centrul Europei conduse ├«n for╚Ť─â de Nogai, au ap─ârut disensiuni ├«ntre han ╚Öi puternicul s─âu subaltern cu care era deja nevoit s─â ├«mpart─â prerogativele domniei. ├Äns─â Tolebugha nu poate face nimic ╚Öi este asasinat ca urmare a unui complot al lui Nogai ├«n 1291, iar ├«n locul s─âu este numit han nepotul lui Nogai, Tokta (1291-1312).

Acest act decisiv a f─âcut ca negustorii vene╚Ťieni ╚Öi genovezi care f─âceau comer╚Ť ├«n nordul M─ârii Negre s─â ├«l considere pe Nogai liderul de drept al Hoardei de Aur. O dovad─â este hot─âr├órea senatului vene╚Ťian datat─â ├«n 10 aprilie 1291 de a trimite un sol ├«n scopuri diplomatice, nu la hanul Tokta, ci ÔÇ×ad imperatorem NoqaÔÇŁ adic─â la ÔÇ×├«mp─âratul NogaiÔÇŁ.

Hanul Tokta a fost crea╚Ťia personal─â a lui Nogai, prin care acesta din urm─â devenise for╚Ťa suprem─â ├«n stat. O dovad─â relevant─â a acestei domina╚Ťii este o scrisoare pe care so╚Ťia lui Nogai i-o trimite lui Tokta, redat─â de cronicarul arab al-Nuwari:

Tat─âl t─âu ├«╚Ťi trimite salut─âri ╚Öi ├«╚Ťi spune c─â pe drumul s─âu au mai r─âmas c├ó╚Ťiva m─âr─âcini pe care trebuie s─â-i sco╚Ťi.

Era vorba despre o list─â ├«ntreag─â de emiri ╚Öi nobili care se pronun╚Ťaser─â ├«mpotriva lui Nogai la numirea lui Tokta ca han. Drept urmare, Tokta i-a adunat pe to╚Ťi ╚Öi i-a masacrat imediat, conform ordinelor protectorului s─âu.

Dar tutela, din ce ├«n ce mai ap─âs─âtoare, nu putea fi suportat─â la nesf├ó╚Öiat. Hanul de pe Volga a renun╚Ťat, pe la 1298 s─â mai recunoasc─â raportul de subordonare fa╚Ť─â de emirul de la Dun─âre. Astfel, cel supranumit ÔÇ×f─âc─âtorul de haniÔÇŁ trebuia s─â ╚Ťin─â piept propriei sale crea╚Ťii care se r─âzvr─âtea. Dup─â lupte cr├óncene petrecute pe malul Nistrului, grani╚Ťa dintre teritoriul lui Nogai ╚Öi cel al lui Tokta, b─âtr├ónul emir este capturat ╚Öi ucis, iar fiii s─âi reu╚Öesc s─â fug─â.

Hanatul de la Isaccea ╚Öi domina╚Ťia asupra Balcanilor

De╚Öi a dep─â╚Öit ├«n mod incontestabil puterea hanilor sub care s-a aflat, Nogai nu ╚Öi-a permis niciodat─â s─â se autointituleze ÔÇ×hanÔÇŁ al ├«ntregului ╚Ťinut, nici m─âcar ├«n timpul r─âzboiului s─âu personal cu hanul Tokta. Motivul a fost faptul c─â principiul legitimit─â╚Ťii era prea puternic ancorat ├«n con╚Ötiin╚Ťa mongolilor pentru a fi ├«nc─âlcat, orice abatere de la regul─â put├ónd sf├ór╚Öi doar prin uciderea hanului autoproclamat. El s-a str─âduit doar s─â se impun─â hanului de pe Volga ca ÔÇ×tat─âÔÇŁ ╚Öi astfel a g─âsit solu╚Ťia pentru marele s─âu interes: p─âstr├ónd aparen╚Ťa legalit─â╚Ťii, el a fost for╚Ťa suprem─â ├«n statul mongol, hanul de facto al marii Hoarde de Aur.

├Än schimb, spre finalul vie╚Ťii sale ╚Öi apogeul puterii lui, Nogai a avut curajul s─â se proclame han al spa╚Ťiului pe care el ├«nsu╚Öi ╚Öi l-a cucerit ╚Öi l-a sporit. Giorgios Pachimeres afirm─â c─â este vorba de spa╚Ťiul ÔÇ×Euxinului de SusÔÇŁ pe care a pus m├óna ├«n chip suveran, m─ârindu-l treptat. Grani╚Ťa de Est se pare c─â a fost Nistrul, acolo fiind g─âsite monede cu stema sa la Cetatea Alb─â. Cronicarul al-Nuwairi afirm─â c─â re╚Öedin╚Ťele sale se aflau la ÔÇ×Isaccea pe fluviul Dun─âre p├ón─â ├«n p─âr╚Ťile ce se numesc Por╚Ťile de FierÔÇŁ. ├Ämpreun─â cu prelungirile sale din Nord p├ón─â ├«n Rutenia ╚Öi cu Banatul de Severin, teritoriul pe care Nogai l-a de╚Ťinut timp de c├óteva zeci de ani se ├«ntindea de la Carpa╚Ťi p├ón─â la Nistru ╚Öi Dun─âre, fiind echivalent aproximativ cu teritoriul vechiului Regat al Rom├óniei. Centrul de comand─â al acestui teritoriu, optim ales pentru a dirija cele dou─â aripi, a fost Isaccea, loc unde Nogai a avut chiar monet─ârie proprie timp de c├ó╚Ťiva ani.

├Äntre cei mai importan╚Ťi auxiliari militari ai lui Nogai s-au num─ârat selgiucizii din Dobrogea ╚Öi alanii, care erau a╚Öeza╚Ťi ├«n partea de nord a Moldovei ╚Öi ├«n Rutenia. ├Än Bugeac dispunea de trupe de c─âl─âre╚Ťi t─âtari, iar printre al╚Ťi supu╚Öi sunt men╚Ťiona╚Ťi ru╚Öii (probabil ruteni) ╚Öi ulakh-i, adic─â rom├ónii.

For╚Ťa economic─â ╚Öi militar─â a lui Nogai i-a permis nu numai s─â fie un factor suprem de influen╚Ť─â ├«n statul t─âtar, ci s─â aib─â ╚Öi o politic─â extern─â proprie. Se bucura de mult─â considera╚Ťie pe plan extern, acest lucru rezult├ónd din rela╚Ťiile de prietenie stabilite ├«n 1270 cu sultanul mameluc Baibars, c─âruia ├«i d─âdea frecvente asigur─âri c─â urmeaz─â calea cea dreapt─â, adic─â islamic─â, dictat─â de ÔÇ×tat─âlÔÇŁ s─âu spiritual, hanul Berke. Tocmai pentru c─â hanul Tuda Mongke p─ârea mai pu╚Ťin dispus dec├ót Nogai s─â se lupte ├«mpotriva du╚Ömanilor comuni, ilkhanizii, sultanul mameluc a apelat mereu la Nogai ├«n coresponden╚Ťa sa cu hanii de pe Volga.


mongoli jpg jpeg

Pe l├óng─â calit─â╚Ťile sale de militar des─âv├ór╚Öit, ac╚Ťiunile lui Nogai dovedesc c─â a avut o viziune strategic─â coerent─â fa╚Ť─â de vecinii s─âi nordici ╚Öi apuseni. El a fost principalul autor al transform─ârii Ruteniei ├«n baz─â de atac ├«mpotriva Lituaniei, Poloniei ╚Öi Ungariei. Mai intens─â ├«nc─â a fost activitatea sa ├«n zona Por╚Ťilor de Fier. Se pare c─â dispari╚Ťia ├«ncep├ónd cu 1291 a banilor de Severin din ierarhia func╚Ťiilor regatului maghiar a marcat trecerea ├«n st─âp├ónire a acestui teritoriu ├«n m├óinile hanului de la Isaccea.

Cu toate c─â acest spa╚Ťiu a suscitat interesul emirului de la Dun─âre ├«n ultimele sale decenii, ├«n centrul politicii sale externe s-au aflat mereu Balcanii, axa sa trec├ónd, ├«ncep├ónd din 1261, dinainte de venirea sa la Dun─âre, prin T├órnovo ╚Öi Constantinopol. De╚Öi la ├«nceput a fost doar un simplu agent al politicii Saraiului ├«n reglementarea raporturilor t─âtaro-bizantine, Nogai a devenit un factor de decizie autonom c├óndva p├ón─â ├«n 1272, c├ónd ├«mp─âratul bizantin a ajuns s─â ├«l considere demn de a-i fi ginere. C├ónd bulgarii au f─âcut o alian╚Ť─â antibizantin─â cu Carol de Anjou, ├«mp─âratul Mihail l-a chemat pe emirul Nogai pentru a-l c─âs─âtori cu fiica sa nelegitim─â. C─âs─âtoria sa cu Eufrosina Palaiologina, fiica ilegitim─â a ├«mp─âratului bizantin Mihai al VIII-lea a avut ca scop mai ales eliminarea posibilit─â╚Ťii ca hoarda de Aur s─â atace teritoriul bizantin, dar ╚Öi limitarea ac╚Ťiunilor bulgarilor. Astfel a fost posibil─â o interesant─â alian╚Ť─â matrimonial─â ├«ntre familia imperial─â bizantin─â ╚Öi un clan mongol musulman.

Tratatul de prietenie cu ÔÇ×marele scitÔÇŁ de la Dun─âre stabilit de Mihail al VIII-lea Paleologul (foto dreapta) a dat rezultate deosebit de bune. Prin ÔÇ×groaznica amenin╚Ťare t─âtar─â din nordul peninsuleiÔÇŁ, ├«mp─âratul bizantin a ╚Ťinut ├«n fr├óu preten╚Ťiile teritoriale ale bulgarilor ╚Öi l-a constr├óns pe Constantin Tih, ╚Ťarul bulgar s─â ├«ntrerup─â orice preg─âtire de r─âzboi ├«mpotriva Bizan╚Ťului ├«n 1272. ╚Üarul a pierdut din aceast─â cauz─â ├«ncrederea poporului s─âu ╚Öi a fost mazilit de la tron, urm├ónd astfel o perioad─â de instabilitate politic─â ├«n ╚Ťaratul balcanic arbitrat─â ├«n mare m─âsur─â de Bizan╚Ť ╚Öi hanatul dun─ârean. Faptul c─â doi pretenden╚Ťi la titlul de ╚Ťar, Ioan Asan al III-lea ╚Öi Ivailo i s-au adresat simultan lui Nogai ├«n c─âutarea ajutorului militar, demonstreaz─â c─â hanul de la Dun─âre devenise instan╚Ťa suprem─â ├«n politica intern─â bulg─âreasc─â.

Mihail al VIII lea Paleologul jpg jpeg

Surse:

Virgil Cioc├«ltan ÔÇô Mongolii ╚Öi Marea Neagr─â ├«n secolele XIII-XIV, editura Enciclopedic─â, Bucure╚Öti, 1998;
The New Cambridge History, vol. V., c. 1198 ÔÇô c. 1300, ed. David Abulafia, Cambridge University Press, pp. 708-710;
The Cambridge History of Islam, vol. I, The Central Islamic Lands, Cambridge University Press, 1970, pp. 498-503;
Zofia Stone - Genghis Khan: A Biography, Alph Editions, 2017.