Descoperirea unor fragmente de craniu extinde frontierele ritualului iberic al „capetelor tăiate”
Studiul fragmentelor de craniu descoperte în siturile Olèrdola și Molí d'Espígol din Spania a furnizat noi dovezi care ar permite localizarea, pentru prima dată, a ritualului „capetelor tăiate” din nord-estul Peninsulei Iberice printre grupurile iberice ale Cessetanilor și Ilergeților, două populații care ocupau nord-estul peninsulei Iberice înainte de cucerirea romană.
Capetele tăiate erau cranii tratate pentru expunere publică. Era o practică între popoarele iberice care locuiau în nord-estul Peninsulei Iberice între secolele al VI-lea și al II-lea î.Hr., și de asemenea printre grupuri celtice din Europa centrală și de sud. Până acum, dovezi ale acestui ritual fuseseră găsite în nord-estul Peninsulei Iberice în rândul grupurilor de Indigeți și în rândul grupurilor de Laietani, informează un comunicat al Universitat Autònoma de Barcelona.
Cele cinci rămășițe craniene din Olèrdola au fost primele identificate într-un sit Cessetan. Cele 10 fragmente găsite în situl Molí d'Espígol, al Ilergeților, au fost colectate în campanii anterioare, dar nu fuseseră studiate până acum.
„Analizele bioantropologice și ale deșeurilor ne-au permis să identificăm leziuni produse cu obiecte tăioase într-un moment apropiat de moarte. Datorită așezării, adâncimii și localizării, acestea sunt compatibile cu ritualul capetelor tăiate. Am putut verifica, de asemenea, în rămășițele de la Olèrdola prezența unor substanțe vegetale care ar fi putut fi utilizate în tratarea sau expunerea lor”, explică Rubén de la Fuente, cercetător UAB și coordonator al cercetării.
„Acestea sunt rezultate care ne obligă să regândim cadrul cultural al ritualului, care până acum era considerat specific doar popoarelor de la nord de râul Llobregat, și indică o răspândire teritorială mai largă decât credeam”, spune Eulàlia Subirà, coordonatoarea studiului și cercetătoare la Institutul Catalan de Arheologie Clasică în perioada cercetării.
Olèrdola, urme rare și rășină de pin utilizată ca tratament
Fragmentele de la Olèrdola, toate din partea frontală a craniului și a feței, aparțineau aceluiași individ masculin tânăr (în vârstă de 8 până la 15 ani), în timp ce fragmentele de la Molí d'Espígol proveneau de la trei indivizi diferiți, dintre care unul era și el tânăr. Cercetătorii nu au putut identifica urme de decapitare, având în vedere că partea inferioară a craniilor lipsea, dar a putut determina tipul și orientarea loviturilor, precum și, în cazul de la Olèrdola, urme care ar fi fost făcute pe maxilare cu o unealtă foarte subțire, de dimensiunea acelor găsite în alte situri iberice .
„Aceste urme au fost făcute pentru a îndepărta carnea de pe craniu și indică faptul că, pe lângă scalp, pielea feței individului a fost și ea îndepărtată. Este o practică neobișnuit, dar este documentată în cadrul ritualului pe situri europene din Franța și Marea Britanie”, explică Eulàlia Subirà.
Descoperite în construcții unice
Rămășițele craniene de pe ambele situri au fost localizate în spații semnificative, comune și care ar fi putut avea un caracter simbolic. La Olèrdola, acestea au fost găsite la parterul uneia dintre cele două turnuri ale zidului care flancau intrarea în așezare, așadar „este probabil că a fost expus în același turn sau la intrarea în oraș”, notează De la Fuente.
Rămășițele găsite la Molí d'Espígol au fost recuperate dintr-un „spațiu de utilizare nedeterminată, dar arhitectural unic, suficient pentru a fi un loc proeminent sau emblematic al așezării”.
Aceste ritualuri, prezente în multe culturi, sunt în mare parte legate de inamicii de război și de manifestarea puterii și prestigiului. Capetele tăiate nu aparțineau exclusiv bărbaților, întrucât au fost identificate și cranii de femei, precum și unii indivizi care probabil se remarcau în comunitate.
„În Peninsula Iberică nu avem surse clasice care să vorbească pe larg despre asta, spre deosebire de ceea ce se întâmplă, de exemplu, cu grupurile galice care locuiau în Franța actuală. Dovezile arheologice ne ajută să înțelegem mai bine această practică în rândul iberilor și relația pe care ar fi putut să o aibă cu lumea celtică sau galică”, subliniază cercetătorii.
Studiul publicat în revista Trabajos de Prehistoria a fost condus de cercetători din Unitatea de Antropologie Biologică și Departamentul de Preistorie al UAB (Universitat Autònoma de Barcelona) și a inclus participarea experților de la Muzeul de Arheologie al Cataluniei și Muzeul de Istorie al Cataluniei, precum și de la Institutul Catalan de Arheologie Clasică.
Foto sus: Urmele descoperite de cercetători pe fragmentele de craniu (© Marta Riba-Vidal / Trabajos de Prehistoria (2025). DOI: 10.3989/tp.2025.1049)
Mai multe pentru tine...
