Vânătorii din Meseta: primii oameni moderni din peninsula Iberică centrală erau maeștri ai adaptării
O nouă descoperire arheologică schimbă radical imaginea pe care o aveam despre începuturile locuirii umane în inima Peninsulei Iberice. Studiul realizat de Edgar Téllez (CENIEH) asupra resturilor faunistice de la adăpostul sub stâncă Abrigo de la Malia (Tamajón, provincia Guadalajara) demonstrează că Homo sapiens a pătruns în Meseta Centrală mult mai devreme decât se credea și a reușit să supraviețuiască într-un mediu ostil, adaptându-se cu o ingeniozitate remarcabilă.
O regiune considerată de nelocuit
Până de curând, specialiștii erau convinși că, după dispariția neandertalienilor, interiorul Iberiei a rămas pustiu până spre finalul ultimei glaciațiuni, în jur de acum 20.000 de ani. Cercetările se concentraseră mai ales pe zonele de coastă, unde s-au găsit numeroase situri din Paleoliticul superior, pline de informații despre hrană și cultură. În contrast, Meseta era privită drept un teritoriu sărac în resurse, nepotrivit pentru viață umană.
Descoperirile de la Abrigo de la Malia contrazic această viziune. Analiza oaselor de animale arată că oamenii moderni au ocupat periodic adăpostul între 36.200 și 26.260 de ani în urmă, adică pe durata culturilor aurignaciene și gravettiene. Și nu e vorba de o prezență efemeră: situl a fost folosit de-a lungul a cel puțin 10.000 de ani, chiar dacă climatul trecea prin variații dramatice.
Vânători organizați și eficienți
Locuitorii temporari ai adăpostului nu erau simpli supraviețuitori, ci vânători pricepuți de cerbi, cai sălbatici, bizoni și capre negre. Urmele de tăieturi de pe oase indică măcelării organizate, iar absența prădătorilor sugerează un control clar al teritoriului. Abrigo de la Malia era, de fapt, un campament de vânătoare sezonier, folosit strategic în funcție de migrațiile animalelor.
Selecția vânatului – în special cerbi maturi – arată o bună cunoaștere a mediului. Vânatul de cai și bizoni presupunea cooperare și planificare, în timp ce prezența oaselor de capre negre dovedește abilități în teren montan. În spatele acestor practici se ascund tradiții culturale transmise din generație în generație.
Continuitate culturală în mijlocul schimbării
Poate cea mai surprinzătoare concluzie este stabilitatea comportamentală a acestor comunități. Timp de milenii, uneltele și strategiile de vânătoare au rămas aceleași, chiar și atunci când clima s-a schimbat radical. Această continuitate arată o adaptare reușită, fără a fi nevoie de mari transformări culturale.
O nouă hartă a preistoriei iberice
Studiul arată că lipsa dovezilor arheologice din Meseta nu se explică prin absența populațiilor, ci printr-un bias de cercetare: atenția s-a concentrat prea mult asupra coastelor. Abrigo de la Malia deschide, astfel, un nou capitol în înțelegerea vieții paleolitice din Iberia centrală.
Viitoarele săpături planificate în sistemul carstic din Tamajón ar putea aduce dovezi suplimentare despre strategiile de adaptare ale primilor Homo sapiens, rescriind harta preistoriei nu doar pentru centrul Iberiei, ci pentru întreaga Europă de Sud-Vest.
