Proiectul restaurării monumentului lui Franz Ferdinand din Sarajevo stârnește controverse în Bosnia
Unul dintre cele mai titrate evenimente legate de Primul Război Mondial a fost, Atentatul de la Sarajevo. La 28 iunie, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei și soția sa Sophie, au fost uciși la Sarajevo de către Gavrilo Princip, membru al grupării „Tânăra Bosnie”. Atentatul comis în apropierea Podului Latin a declanșat o criză care a condus la izbucnirea Primului Război Mondial.
Procesul organizatorilor din 1914 din Sarajevo a avut un puternic caracter politic, mai ales pe fondul dorinței reprezentanților guvernului austro-ungar de a căuta elaborarea unei vinovății extinse a Serbiei. Deși acestea nu au susținut această teză, războiul a fost inevitabil, gloanțele lui Princip declanșând prima mare conflagrație mondială. Trebuie spus însă că atentatul nu a fost o cauză a conflictului, războiul între cele două blocuri militare Antanta și Puterile Centrale ar fi fost oricum inevitabil, rolul lui Princip fiind mai degrabă unul de scânteie ce a declanșat „butoiul cu pulbere” al Balcanilor și a perpetuat mai departe extinderea conflictului în Europa.
Memoria evenimentului a devenit însă de-a lungul decadelor un eveniment profund disputat în funcție de regim și orientare politică până în zilele noastre
Inițiativa primăriei Sarajevo privind monumentul
Recent, Consiliul Municipal al orașului Sarajevo a adoptat o inițiativă pentru a restaura Monumentul Asasinatului, inițial ridicat în 1917 lângă Podul Latin din centrul vechi al orașului.
Monumentul înfățișându-i pe Franz Ferdinand și soția sa Sofia a fost distrus după formarea Iugoslaviei în 1918, apoi componentele sale fiind dispersate.
Partidul pentru Bosnia și Herțegovina a susținut că este inacceptabil ca în oraș să existe simboluri dedicate lui Gavrilo Princip (în partea de est a orașului populată de sârbi), în timp ce victimele atentatului nu au un memorial autentic: „Nu putem schimba trecutul, dar putem arăta cine suntem astăzi”.[1] Această revendicare a deschis un nou capitol al dezbaterilor politice și istorice despre memoria atentatului- nu doar ca eveniment, ci ca un simbol cultural și identitar.
Reacția sârbilor și memoria lui Gavrilo Princip
Pentru comunitatea sârbă locuitoare în Sarajevo de Est, parte a entității Republica Srpska, memoria evenimentului este un subiect sensibil și încărcat de semnificații istorice și politice. În multe medii sârbe, Princip este considerat un luptător pentru eliberare al slavilor de sud de sub dominația imperială, fiind celebrat atât în medii din Bosnia cât și din Serbia ca simbol al rezistenței și libertății prin sacrificiul suprem. Menționăm că, pe lângă o statuie în Sarajevo, o stradă ce îi poartă numele și o altă statuie se află și la Belgrad.
În trecut unii critici au argumentat că orice comemorare a lui Princip este problematică în Bosnia, deoarece simbolurile sale au fost instrumentate de diverse regimuri politice de-a lungul secolului XX pentru a servi unor agende ideologice diferite, iar memoria sa revine acum în centrul unei dispute identitare acutizate.[2]
De partea cealaltă istoricul Aleksandar Kostović a criticat restaurarea monumentului dedicat lui Franz Ferdinand, afirmând că decizia autorităților din Sarajevo reprezintă o renunțare la idealurile strămoșilor și o concesie față de învinșii istoriei. În opinia sa, Franz Ferdinand nu a fost un simplu vizitator al orașului, ci un reprezentant al unei regim opresiv iar „Tânăra Bosnie” nu era o organizație monoetnică, ci una dedicată eliberării tuturor popoarelor sud-slave. Kostović a subliniat că poporul sârb a plătit un preț enorm în două războaie mondiale și că identitatea politică a acestuia este adesea subestimată sau neînțeleasă de ceilalți. [3]
Un alt simbol al memoriei istorice a fost chiar placa comemorativă dedicată lui Princip în oraș în perioada interbelică. După ce a fost instalată în 1930, cu inscripția „În acest loc, Gavrilo Princip ne-a adus libertatea”, a fost îndepărtată în timpul ocupației germane din 1941 și trimisă ca „trofeu de război” de către autoritățile Statului Fascist Croat lui Adolf Hitler, pentru ziua sa de naștere, fiind apoi expusă într-un muzeu din Berlin înainte de a dispărea în vremurile tulburi ale anului 1945.[4]
Astăzi, pe locul atentatului aflat în centrul istoric al orașului o placă comemorativă, redactată în limbile engleză și limba locală precum și o replică a automobilului în care se afla moștenitorul tronului, alături de marcarea simbolică a pașilor lui Princip.
Un alt monument controversat de pe teritoriul Bosniei a fost și casa memorială a personajului distrusă în două rânduri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și apoi în timpul conflictului sângeros din anii 1990.
Aceste evoluții demonstrează și modul în care memoria istorică nu este neutră, ci modelată de putere, ideologie și conflicte politice.
Piese din vechiul monument aflate în posesia muzeului atentatului din Sarajevo
Monumentul dedicat lui Franz Ferdinand și Sophie a fost realizat în 1916 la Budapesta după proiectul sculptorului Eugen Bory, având 12 metri și fiind alcătuit dintr-un postament masiv din piatră de Silezia cu o Pieta din bronz, un medalion cu portretele celor doi, două coloane din piatră de Bihać decorate cu coroane din bronz. După demolarea din 1919, aceste părți au fost ascunse sau mutate. Muzeul din Sarajevo a reunit o parte dintre acestea în colecția sa, însă unele părți continuă să fie pierdute. Există numeroase discuții în privința restaurării cu elemente din monumentul original sau o refacere completă a acestuia. [5]
Divizarea politică ce încă separă cele două comunități
Disputele în privința monumentelor nu reflectă doar dispute istorice, ci o diviziune profundă ce se menține între comunitățile etnice și politice din Bosnia Herțegovina. Comemorarea atentatului continuă să fie un punct de tensiune între perspectivele croaților și bosniacilor musulmani (unde Princip este adesea văzut ca un criminal terorist) și cele ale sârbilor (unde poate fi văzut ca un simbol al luptei pentru eliberare).
Această ruptură se extinde și în cazul unor alte simboluri, mai ales în ceea ce privește trecutul recent. Disputa privind memoria secolului XX ilustrează dificultatea reconcilierii unei istorii comune și perpetuarea unui context post-conflictual și la 30 de ani de la sângeroasa destrămare a Iugoslaviei.
Cu toate acestea, dincolo de disputele politice istoria a oferit și un alt timp de imagine. În data de 11 noiembrie 2018, o dată cu comemorarea centenarului războiului, la Graz în Austria, Anita Hohenberg, strănepoata lui Franz Ferdinand și Branislav Princip, rudă a lui Gavrilo și-au strâns mâna într-un gest de reconciliere, evidențiind astfel că istoria poate fi și un spațiu al împăcării nu doar al confruntării. [6]
[1] https://en.vijesti.me/amp/797892/Controversy-in-Bosnia-and-Herzegovina-over-the-return-of-the-monument-to-Franz-Ferdinand--the-mayor-of-the-old-town-said-that-it-will-not-happen?utm_ Accesat la data de 28.02.2026
[2] https://www.scirp.org/journal/paperinformation?paperid=68124&utm_ Accesat la data de 28.02.2026
[3] https://srpskanational.com/republika-srpska/sarajevo-authorities-decision-on-restoring-monument-to-franz-ferdinand-shameful/5726?utm_ Accesat la data de 28.02.2026
[4] https://www.dhm.de/blog/2023/06/28/whats-that-for-memorial-plaque-for-gavrilo-princip Accesat la data de 28.02.2026
[5] https://www.facebook.com/photo?fbid=122128169379074387&set=a.122097729921074387 Accesat la data de 28.02.2026
[6] https://balkans.aljazeera.net/news/world/2018/11/11/rukovanje-potomaka-nadvojvode-ferdinanda-i-gavrila-principa?utm_source Accesat la data de 1.03.2026
