
Cum au reușit cercetătorii să afle când a căzut Babilonul? Secretele trecutului, dezvăluite de inelele copacilor
Despre Mesopotamia antică știm destul de multe, de pildă cine a condus și în ce ordine s-au succedat regii. Regiunea istorică se întinde pe teritoriul Irakului de astăzi și în părți din Siria și Turcia. Însă stabilirea unor date calendaristice exacte pentru evenimentele istorice s-a dovedit mai dificilă.
Acum, cercetătorii au găsit o metodă prin care pot reduce aceste incertitudini. Tehnica presupune analiza inelelor anuale ale arborilor antici și corelarea lor cu urmele erupțiilor vulcanice conservate în carotele de gheață. Astfel, sunt completate lacune istorice importante, inclusiv data căderii Babilonului, informează Phys.org.
Datarea trecutului îndepărtat
O echipă de cercetători condusă de Charlotte Pearson, de la Universitatea din Arizona, a început prin a examina modelele inelelor anuale din lemnul antic recuperat din situri arheologice din actuala Turcie.
Cercetătorii au măsurat nivelurile de carbon radioactiv din fiecare inel în parte și au comparat modelele cu cele găsite în arbori cu vârste exacte deja cunoscute. Așa au obținut date precise pentru lemnul antic.
Dar cum îi ajută asta să atribuie un an evenimentelor istorice? O parte din lemn provenea din palate antice unde arheologii descoperiseră și documente scrise legate de ani specifici dintr-un calendar asirian antic.
Inelele de creștere exterioare au ajutat la stabilirea momentului în care fuseseră tăiați arborii. Astfel, cercetătorii au putut restrânge perioada în care au fost construite palatele și au corelat aceste date cu înregistrările istorice. Mai rămâneau însă și alte lucruri de făcut.
Cercetătorii au apelat apoi la o altă sursă de dovezi: însemnările babiloniene antice privind observațiile planetei Venus. Acestea indicau faptul că planeta fusese neobișnuit de greu de observat în anumite perioade, posibil din cauza pulberii vulcanice din atmosferă.
Cercetătorii au comparat aceste observații cu urmele erupțiilor vulcanice conservate în carotele de gheață polare. Cea mai puternică potrivire a fost cu o erupție masivă a vulcanului Aniakchak din Alaska, produsă în jurul anilor 1628–1627 î.Hr.
Rezultatele combinate i-au ajutat pe cercetători să determine care dintre mai multele cronologii concurente pentru Mesopotamia antică era cel mai probabil corectă. Concluziile au fost publicate într-un articol în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
O cronologie mai clară
Studiul aduce noi lămuriri într-o dezbatere de lungă durată privind data căderii Babilonului, plasată acum în jurul anului 1587 î.Hr.
„Incertitudinile de datare rămase susțin puternic cronologia medie-târzie”, au scris autorii studiului.
De asemenea, cercetătorii au completat câteva lacune în calendarul istoric. De exemplu, a datat construcția inițială a două palate antice de pe teritoriul actual al Turciei în jurul anilor 1837–1836 î.Hr., respectiv 1778 î.Hr.
Inelele anuale au scos la iveală și condiții neobișnuit de secetoase între 1228 și 1188 î.Hr., inclusiv o secetă severă între 1194 și 1192 î.Hr. Aceasta s-a produs cu doar doi ani înainte ca capitala hitită Hattusa să fie jefuită și incendiată, ceea ce indică faptul că seceta ar fi putut contribui la prăbușirea Imperiului Hitit.
Cercetătorii cred că abordarea lor ar putea ajuta la stabilirea unor date mai precise pentru alte perioade istorice.
Foto sus: Întinderea Imperiului Babilonian la începutul domniei lui Hammurabi, circa 1792 î.Hr., până la moartea sa, circa 1750 î.Hr. (© MapMaster, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...

















