
Mormântul unui martor al revoluției neolitice, descoperit de arheologi
Datarea cu radiocarbon și analiza izotopică a unui schelet excepțional de bine conservat datând din perioada mezolitică, descoperit în Danemarca, indică faptul că individul a trăit în epoca de tranziție către agricultură și și-a adaptat treptat alimentația la noile condiții.
Descoperirea oferă o perspectivă unică, un adevărat „relat de martor ocular” asupra uneia dintre cele mai importante revoluții tehnologice din istoria omenirii, informează revista Antiquity.
În urmă cu aproximativ 6.000 de ani, un bărbat a murit și a fost înmormântat într-un depozit de cochilii de moluște de pe insula Sejerø, din Danemarca. Supranumit „Omul de la Rødhals”, acesta făcea parte din comunitatea locală de vânători-culegători, care își asigura existența prin pescuit, vânătoarea mamiferelor marine și recoltarea resurselor din mare, precum scoicile.
Modul lor tradițional de viață avea însă să fie pus la încercare de o schimbare ireversibilă: sosirea, din sud, a primelor comunități de agricultori neolitici.
„Se pare că vânătorii-culegători au dispărut brusc din vestigiile arheologice chiar în momentul în care au apărut primii agricultori”, explică dr. Anders Fischer, de la Universitatea din Göteborg, autorul principal al studiului publicat în revista Antiquity.
„Cum era să trăiești într-o perioadă a unei asemenea transformări, profunde și ireversibile? Să vezi cum arhipelagul în care strămoșii tăi trăiseră timp de secole din pescuit se schimbă odată cu sosirea unui nou grup de oameni?”, se întreabă cercetătorul.
„Era o amenințare sau o oportunitate? Ce riscuri presupunea apropierea de noii veniți și la ce oportunități renunțai dacă alegeai să nu interacționezi cu ei? Mai exista vreo alternativă realistă?”, se întreabă coautorul studiului, dr. John Meadows, de la Centrul Leibniz pentru Arheologie.
Pentru a înțelege cum a fost afectată viața vânătorilor-culegători de pe insula Sejerø de apariția agricultorilor neolitici, echipa de cercetători a combinat datarea cu radiocarbon, analiza ADN-ului antic și studiile izotopice. Astfel, specialiștii au putut reconstitui schimbările intervenite de-a lungul celor aproximativ 40 de ani de viață ai Omului de la Rødhals.
Datarea cu radiocarbon arată că acesta a trăit la mult timp după apariția agriculturii pe insula Zealand, în jurul anului 3900 î.Hr. Analiza ADN-ului antic a scos însă la iveală faptul că avea origini exclusiv locale, aparținând populației europene indigene de vânători-culegători din vestul continentului.
Analiza izotopică a arătat că alimentația sa a inclus o proporție considerabil mai mare de resurse terestre decât cea a altor vânători-culegători. În plus, ritualul său funerar prezintă mai multe asemănări cu practicile de înmormântare ale primilor agricultori neolitici decât cu cele ale comunităților de vânători-culegători din mezoliticul târziu.
Toate aceste indicii arată că Omul de la Rødhals a intrat în contact în mod regulat cu comunitățile de agricultori.
Un detaliu deosebit de important este că, în copilărie, acesta depindea într-o măsură mult mai mare de resursele marine pentru a se hrăni. Deși nu a renunțat niciodată la alimentele provenite din mare, în adolescență și la maturitate a început să consume semnificativ mai multe resurse de origine terestră. Acest lucru indică faptul că a făcut parte din prima generație de vânători-culegători care a trăit în paralel cu agricultorii nou-veniți.
Prin urmare, Omul de la Rødhals ar putea fi considerat un martor direct și, posibil, chiar un participant la revoluția neolitică, privită din perspectiva comunităților mezolitice de vânători-culegători.
„Este povestea unui singur om, aparținând unei singure generații. Dar informațiile despre comportamentul său, pe care le putem obține acum prin combinarea analizei ADN-ului antic cu prelevarea de probe de înaltă rezoluție și studiul ecologiei izotopice, ne dau speranța că vom putea înțelege, în cele din urmă, ce alegeri au făcut sau ce soartă au avut copiii și nepoții săi”, subliniază Fischer.
Descoperirea oferă o perspectivă rară asupra răspândirii agriculturii, surprinsă prin experiența directă a unui om care a trăit chiar în perioada dispariției treptate a modului de viață mezolitic.
„Omul de la Rødhals reprezintă o descoperire extraordinar de rară: scheletul complet al unei persoane care a fost martoră la una dintre cele mai importante transformări din preistorie, trecerea de la vânătoare și cules la agricultură. Nu a adoptat în totalitate stilul de viață al agricultorilor, dar nici nu s-a îndepărtat de ei. A preluat anumite elemente ale culturii acestora, păstrând în același timp modul de viață moștenit de la strămoșii săi”, concluzionează Meadows.
Foto sus: Omul de la Rødhals in situ (stânga). Fotografie publicată de ziarul local Kalundborg Folkeblad, la 22 octombrie 1956 (fotograf necunoscut). Dreapta înmormântarea de la Rødhals, redesenată de Rich Potter după schița originală de teren realizată de Ole Klindt-Jensen, Muzeul Național al Danemarcei (© Antiquity (2026). DOI: 10.15184/aqy.2026.10476)
Mai multe informații:
Anders Fischer et al., Rødhals Man: a life at the end of the Mesolithic world, în Antiquity (2026). DOI: 10.15184/aqy.2026.10476
Mai multe pentru tine...

















