Cum a folosit SS-ul o descoperire arheologică pentru a fabrica un mit național
Un studiu publicat recent aduce noi indicii că SS-ul nazist ar fi identificat greșit rămășițele unei femei medievale, prezentându-le drept osemintele regelui Henric I. Scopul acestei atribuiri pare să fi fost consolidarea campaniei ideologice promovate de regimul nazist în anii 1930.
Cercetarea, apărută în Jahresschrift für Mitteldeutsche Vorgeschichte — Anuarul pentru Preistoria Germaniei Centrale — analizează documente de arhivă trecute până acum cu vederea, legate de săpăturile ordonate de Heinrich Himmler, liderul SS, la Biserica Sfântul Servatius din Quedlinburg, Germania.
Istoricii știau de multă vreme că Himmler a încercat să transforme biserica într-un sanctuar național dedicat lui Henric I, conducător din secolul al X-lea, pe care propaganda nazistă îl prezenta drept un fel de precursor simbolic al celui de-al Treilea Reich. Regimul urmărea să folosească moștenirea acestui rege pentru a-și întări ideologia naționalistă și rasială, prezentându-l drept întemeietor al unui imperiu german și model pentru ambițiile expansioniste naziste.
În 1937, după săpăturile efectuate sub biserică, SS-ul a anunțat că ar fi descoperit rămășițele lui Henric I. Raportul arheologic al intervenției a fost însă considerat pierdut, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să se întrebe dacă săpătura avusese într-adevăr loc așa cum fusese descrisă oficial.
Noul studiu arată că în Arhivele Federale Germane se păstrează manuscrise și variante preliminare de rapoarte, până acum neglijate, redactate de arheologul Rolf Höhne, cel care a condus cercetarea la ordinul lui Himmler, împreună cu apropiatul său Karl Schirwitz. Aceste documente oferă prima descriere detaliată a săpăturilor și a modului în care au fost tratate ulterior rămășițele descoperite.
Un craniu fragmentar și o interpretare convenabilă
În centrul investigației se afla un craniu fragmentar, recuperat dintr-un mormânt aflat în partea nordică a criptei bisericii. Craniul a fost examinat de anatomistul August Hirt, devenit ulterior cunoscut pentru implicarea sa în crimele medicale naziste.
Hirt a realizat mulaje și măsurători ale craniului, prezentându-și analiza drept dovadă științifică în sprijinul teoriilor rasiale naziste. El a concluzionat că acest craniu avea o origine „predominant nordică” și aparținea unei persoane în vârstă, deși nu a putut stabili cu certitudine sexul biologic.
Pe baza acestei interpretări, dar și a descoperirii unui ac și a unor fragmente considerate inițial parte dintr-o podoabă de cap, Höhne a declarat că rămășițele îi aparțineau regelui Henric I.
Noua cercetare contestă însă aceste concluzii.
O femeie medievală, nu un rege germanic?
Reanalizarea rapoartelor de săpătură și a fotografiilor păstrate a arătat că textilele, fragmentele de piele și micile capse metalice identificate lângă craniu formau, de fapt, o bonetă funerară. Acul descoperit nu era un artefact regal, ci un ac de cusut.
În plus, o scândură de lemn găsită în mormânt se potrivește mai bine practicilor funerare din Evul Mediu târziu sau din epoca modernă timpurie, nu unei înmormântări regale din secolul al X-lea.
Studiul arată și că trăsăturile scheletice vizibile sunt mai degrabă asociate cu o femeie decât cu un bărbat. Cercetătorii sugerează că rămășițele ar putea aparține Annei von Tautenburg, o canonică moartă în 1533, a cărei piatră funerară a acoperit locul respectiv până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Identificarea nu poate fi confirmată definitiv fără o nouă săpătură și fără analize ADN antic. Totuși, dovezile disponibile susțin puternic această ipoteză.
Dacă interpretarea este corectă, atunci SS-ul a transformat rămășițele unei femei religioase medievale în piesa centrală a unei campanii menite să mitologizeze figura lui Henric I și să ofere legitimitate ideologiei naziste.
