Sbornicul slavonesc, tipărit de Diaconul Coresi la Brașov, exponatul lunii iulie la MNIR

Începând de joi, 2 iulie, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) prezintă publicului o carte veche de o raritate excepțională: Sbornicul slavonesc, partea a II-a, tipărit de Diaconul Coresi la Brașov, în anul 1568.

Personalitate marcantă a secolului al XVI-lea, Diaconul Coresi este considerat una dintre cele mai importante figuri ale culturii române.Prin tipăriturile sale, realizate în mare parte în Șcheii Brașovului, el a contribuit decisiv la introducerea limbii române în biserică și la formarea limbii române literare și liturgice, precizează un comunicat al MNIR.

Coresi a deprins meșteșugul tiparului în Tipografia domnească din Târgoviște, condusă de Dimitrije Ljubavić, unde se tipăreau cărți în limba slavonă, conform tradiției ortodoxe. După stabilirea sa definitivă la Brașov, în jurul anului 1558, a desfășurat o intensă activitate tipografică, răspunzând comenzilor venite atât din partea autorităților și ierarhilor transilvăneni, cât și a domnitorilor și ierarhilor din Țara Românească.

Sbornicul slavonesc – o lucrare fundamentală

Originar din Târgoviște, Diaconul Coresi a tipărit în anul 1568, împreună cu cinci ucenici, Sbornicul slavonesc, o carte de cult fundamentală pentru cunoașterea vieții sfinților. Lucrarea a fost realizată din porunca și cu sprijinul financiar al voievodului Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577), cu aprobarea Mitropoliei, cel mai probabil în tipografia românească din Șcheii Brașovului.

Fiind o comandă cu caracter politic și religios, cartea a fost tipărită în limba slavonă, limba de cult tradițională a epocii.

Un exemplar de o raritate excepțională

Cunoscut și sub denumirea de Mineiul de praznice, Sbornicul slavonesc a fost tipărit în două volume. În literatura de specialitate românească este cunoscut doar volumul al II-lea, aflat și în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, tipărit în luna decembrie a anului bizantin 7077 (1568).

Volumul cuprinde serviciul divin al sărbătorilor cu dată fixă dedicate Mântuitorului, Maicii Domnului și unor sfinți din calendarul ortodox, pentru perioada februarie–august. Din primul volum al lucrării se mai păstrează doar două exemplare, aflate în prezent în Bulgaria și la Mănăstirea Hilandar, de pe Muntele Athos.

Caracteristicile tipăriturii

Exemplarul deținut de muzeu este tipărit pe hârtie manuală, cu cerneală tipografică, și cuprinde 217 file. Legătura restaurată este alcătuită din scoarțe de lemn îmbrăcate în piele maro, iar cotorul prezintă trei nervuri profilate.

Volumul, de format in-folio și cu semnături chirilice, este tipărit în două culori: negru pentru textul principal și roșu pentru titluri, indicații și inițiale ornamentate. Fiecare pagină este alcătuită din 31 de rânduri de text dispuse într-o singură coloană.

Un volum recuperat din Tezaurul României

Cartea a făcut parte din Tezaurul cultural al României trimis în Rusia în anul 1917 și s-a întors în țară în perioada comunistă, împreună cu alte bunuri de patrimoniu.

Conservare și restaurare

Din cauza stării precare de conservare, provocată de trecerea timpului, exemplarul a fost supus, în cursul anului trecut, unor ample investigații fizico-chimice și unor intervenții de restaurare realizate în laboratoarele de specialitate ale Muzeului Național de Istorie a României.

Curator și program de vizitare

Curatorul microexpoziției este dr. Ginel Lazăr, cercetător în cadrul Secției Istorie a Muzeului Național de Istorie a României.

Exponatul lunii poate fi văzut în perioada 2 iulie – 2 august 2026, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10.00–18.00.