În comunism, muzica putea dăuna grav libertății
Muzica se numără printre modalitățile preferate de petrecere a timpului liber de către adolescenții de pretutindeni. Însă, în România comunistă oferta muzicală era destul de redusă. În ciuda ușoarei deschideri a regimului de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, muzica occidentală, îndeosebi cea de sorginte anglo-americană, era rareori prezentă în cadrul emisiunilor de la radio și televiziune.
Pentru mulți tineri, accesul la trupele „capitaliste” însemna audierea în secret a posturilor de radio occidentale, cea mai prizată fiind emisiunea „Metronom” realizată de Cornel Chiriac la postul „Europa Liberă”. Audierea stațiilor de radio occidentale, în special a celor declarat anticomuniste, precum „Europa Liberă” era interzisă. Cu toate acestea, numeroși tineri români urmăreau constant „Metronom”, iar unii chiar încercau să corespondeze, trimițând scrisori în care solicitau anumite piese și își exprimau opinii „ostile” la adresa sistemului comunist, scrie Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe pagina de Facebook a instituției..
Desigur, toate trimiterile externe erau verificate de securitate, iar o scrisoare, care avea trecută la destinatar adresa din Munchen a postului, avea toate șansele de a fi oprită din circulație și analizată, pentru a fi identificat expeditorul și tras la răspundere. Acest lucru era știut, motiv pentru care autorii se semnau doar cu numele mic, ori cu un pseudonim. De multe ori însă, în mod naiv, strecurau în scrisori indicii, care îi ajutau pe securiști. Cum ar fi, de exemplu, să spui că locuiești în Transilvania, dar ești originar din Pitești, că ești elev la liceu și ai o prietenă pe nume Mariana, iar vechea ta poreclă era „Oaie”.
În ianuarie 1970 a fost depistată o astfel de scrisoare expediată de un licean din Sighișoara. Identificarea autorului a fost destul de ușoară. Existau numai 2 licee în oraș și au fost luate probe de scris ale tuturor elevilor. Însă aparatul de represiune nu s-a mulțumit cu atât. Un exemplu trebuia dat, pentru „a băga mințile” în capetele înfierbântate ale tinerilor. Ca urmare, a fost declanșată o acțiune majoră de verificare a anturajului acestuia. În urma acțiunilor întreprinse „prin metode specifice” de securiști, au fost descoperiți alți adolescenți, care purtau corespondență cu persoane, ori posturi de radio din străinătate și aveau manifestări „dușmănoase”. Toți au fost anchetați, apoi au fost puși în discuție publică, unde au fost avertizați, obligați să-și facă mea culpa și sancționați cu scăderea notei la purtare.
Aviz tinerilor de azi, care consideră că regimul comunist a fost un lucru bun, în timp ce se bucură de avantajele democrației. Pe vremea aceea nu puteai să spui sau să faci tot ce-ți trecea prin cap.
„Dragă Cornele,
Sînt un vechi ascultător al „Metronomului în libertate” și ți-am trimes pînă acum trei scrisori, cea mai veche prin luna august, dar, după cum se vede, tu nu le-ai primit. După toate probabilitățile „greșiții” ăia de la cenzură le-au oprit. Da’ ce să-i faci, vorba românului: „omul dacă se naște prost, tot prost moare” așa că trebuie lăsați în pace oamenii „greșiți de natură” și incapabili să judece normal. Aceștia fiind constructorii socialismului, care parcă seamănă cu „acei calfe și zidari” ai lui Manole ce tot construiesc, dar nimic nu se înalță. Nu știu cît o să-i mai suporte societatea că unul mie mi-e greață numai că trebuie să mă gîndesc la ei. Dar cred că nu va mai trece mult timp pînă „îi voi părăsi” și-i voi băga în aia mă-sii pe toți.
Și acum despre mine. Sunt de pe meleaguri argeșene dar acum locuiesc în Transilvania. După cîte am auzit, și tu ești piteștean. Nu știu asta însă precis.
Sînt elev la liceu, de n-aș mai fi! Poate ai aflat că acum se fac medii cu sutimi, adică aritmetic, cît iese iese, ne-au luat și dreptul la cele 50 de sutimi de care ne mai bucuram. Profesorii tot șperțari sunt: „dacă nu curge, pică”. Ședințe de UTC despre comportare și despre recunoștința noastră față de Partid. Nu înțeleg de ce pot fi atât de falși și de perverși oamenii.Dar frumusețea este economia politică pe care o facem. Tot o minciună, o falsitate și o contrazicere de idei. Eu unul am început să mă amuz pe baza acestei cărți „sfinte”. Nu știu de ce, dar pe mine societatea asta evoluată a comuniștilor a făcut să-mi urăsc semenii. Aș mai avea multe de povestit, dar cred că tu cunoști la fel de bine ca și mine aceste lucruri. Te rog scuză-mi scrisul în toate direcțiile și urît, dar am făcut-o intenționat pentru deruta „adversului”.
Te rog, transmite-mi 3 cîntece:
Primele două pentru colegii mei de clasă:
1) Reflections of My Life (The Marmalade)
2) Delanie and Bonnie and Friends – Comin’ Home
și a treia pentru prietena mea din Pitești
Mariana: Je t’aime.
Urîndu-ți „la mulți ani” (adevărat că e cam tîrziu pentru aceasta) închei această scrisoare.
Dacă se poate, te rog transmite cîntecele pe data de 5 februarie 1970.
Te salută „BELFEGOR” și ca să știe cei din Pitești cine a îndrăznit să-ți scrie „OAIE” (o veche poreclă).
Dacă oprești această scrisoare,
comunist urît și bruiat (nebun), incult
și criminal, te blestem să-ți
moară nevasta și copiii.
Sticlete prost.”
Vezi scrisoarea pe pagina de Facebook a CNSAS!