⬆

Burnoutul nu este o boală modernă. Evul Mediu îl cunoștea foarte bine

Burnoutul pare o boală a secolului XXI, dar stările de epuizare, lipsă de sens, confuzie mintală și dorință de retragere erau descrise încă din Evul Mediu. Gânditori precum Ioan Cassian, William Peraldus sau Bernard de Clairvaux au vorbit despre acedia, o formă de paralizie spirituală care seamănă surprinzător de mult cu epuizarea contemporană.

Stresul și epuizarea mintală nu sunt lucruri noi. Ele erau prezente și în Evul Mediu. Iar înțelepciunea medievală despre felul în care putem face față burnoutului rămâne surprinzător de actuală și astăzi.

Simptomele, observa Ioan Cassian, erau mereu aceleași: oboseală și deznădejde, dorința de a fi oriunde altundeva decât la lucru și ceață mentală — „un fel de confuzie irațională a minții” — care îi făcea pe confrații săi să se simtă inactivi, inutili și dornici de „mângâierea somnului”.

Dacă ai trecut vreodată prin burnout, epuizare sau depresie, s-ar putea să recunoști cel puțin o parte dintre aceste trăiri. Poate ai presupune că asemenea suferințe sunt specifice presiunilor secolului XXI. Numai că Ioan Cassian scria în secolul al V-lea d.Hr., iar publicul său nu era format din directori moderni, ci din primii creștini ajunși la epuizare din cauza muncilor lor spirituale.

Ar putea asemenea mărturii să arunce lumină asupra răului nostru contemporan și chiar să sugereze un remediu? Aceasta este ideea istoricului Peter Jones în noua sa carte, Self-Help from the Middle Ages: A Journey into the Medieval Mind, care oferă o privire fascinantă asupra felului în care „preoții-terapeuți” — expresia îi aparține lui Jones — își îndrumau credincioșii să iasă din suferința spirituală.

În secolul al V-lea, Ioan Cassian s-a numărat printre gânditorii creștini timpurii cunoscuti ca „preoți-terapeuți”.

Cercetarea lui arată cât de comune au fost, de-a lungul istoriei, sentimentele de epuizare. Iar simpla recunoaștere a acestui fapt poate aduce alinare oricui trece printr-o noapte întunecată a sufletului.

„Există atât de multă înțelepciune în Evul Mediu”, spune Jones. Am asistat deja la o proliferare a cărților de „filozofie a stilului de viață” care valorifică scrierile stoicilor antici. Poate că a venit momentul să luăm o lecție și din manuscrisele medievale.

Pierdut în Siberia

Jones a fost inspirat să scrie cartea după propria criză — „cea mai rece iarnă din viața mea”. Din motive pe care încă îi este greu să le înțeleagă, acceptase funcția de șef al Departamentului de Istorie la Universitatea din Tiumen, în Siberia.

Temperaturile erau atât de scăzute încât își pierdea complet senzația din picioare după doar 20 de minute petrecute afară. Avea dificultăți cu limba și îi lipsea enorm familia rămasă la Dublin.

„Ar fi trebuit să cercetez, să-mi pregătesc cursurile, să-mi văd de viață”, scrie el. „Dar nu puteam să mă apuc de absolut nimic.”

Astăzi, am putea asocia cuvântul „lene” cu indolența voită sau cu comoditatea. Dar autorii medievali recunoșteau vidul emoțional aflat în centrul acestei suferințe.

Continuarea pe turismistoric.ro