Cum arăta orașul Balcic după intrarea Cadrilaterului componența Regatului României

La 20 septembrie 1913, funcționarul Oscar Pârvulescu transmitea superiorilor săi un raport conținând informații detaliate despre realitățile din Balcic.

„Populațiunea. După o statistică bulgară din 1909 orașul avea atunci 6588 locuitori, din care 3012 bulgari, 2063 turci, 679 tătari, 298 greci, 158 armeni, 158 țigani, 80 ovrei etc. Astăzi cred că populația s-a urcat aproximativ la 9000 locuitori și dat fiind interesul bulgarilor de a-și mări într-adins numărul lor în statistici – presupun că numărul turcilor este cel puțin egal cu al lor, dacă nu-l întrece. Români sunt vreo 10 familii (unii din Transilvania) în mahalaua Ghimigi și în stare economică înapoiată.

Starea sanitară. Acest oraș fiind așezat chiar lângă mare și adăpostit contra vânturilor de Nord, are o climă foarte temperată și un aer excelent (superior celui de la Constanța). Din această cauză epidemiile aci sunt o raritate și în prezent nu există nici una.

Salubritate. Orașul este canalizat numai în parte. În cartierul turcesc și tătăresc, cum și în port, salubritatea lasă de dorit, murdăria fiind ceva obișnuit. De asemenea strada de-a lungul portului este nepavată, murdară și în timpurile ploioase plină de un noroi infect și deci nepracticabilă.

Școale. În localitate este un gimnaziu bulgar cu 3 clase, cum și 3 școli primare mixte cu câte 4 clase și o școală profesională de fete cu 2 clase: toate bulgare. De asemenea turcii au un fel de școală superioară cu 3 clase și 3 școli primare. Din informațiunile culese, numărul știutorilor de carte întrece cu mult numărul analfabeților.

Biserici, Bulgarii au 2 biserici (cu 2 preoți), iar turcii au 5 geamii. De aci se poate deduce iar că populațiunea musulmană întrece în număr pe cea bulgară. Grecii de asemenea au o biserică, întreținută de neguțătorii eleni”, nota funcționarul Oscar Pârvulescu, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.

Cadrilaterul (Dobrogea de Sud) a intrat în componența Regatului României în 1913, după al Doilea Război Balcanic, și a făcut parte din România Mare până în 1940, când a fost returnat Bulgariei, în urma Tratatului de la Craiova.

Sursa:

_{Arhivele Naționale ale României, Fond Ministerul de Interne, Inv. 330, dosar 20/1913}