Marea Criză Economică și ideile lui Iosif Stalin
Se spune prin cărțile de Economie că a existat o perioadă de recesiune cumplită în perioada interbelică și totul a plecat de la prăbușirea bursei din New York în octombrie 1929. A urmat un deceniu de marasm din cauza lipsurilor și a rezultat un nou conflict din cauza prăbușirii nivelului de trai.
Aceasta a fost prezentarea foarte pe scurt a ceea ce s-ar fi întâmplat în trecut și a fost repetată până când a devenit adevăr istoric acceptat universal. Totuși, o repetare insistentă duce repede cu gândul la ideea că există o intenție de ascundere a ceea ce s-a plănuit de către elitele politice ale timpului. A fost o perdea de fum pe care istoricii și economiștii au menținut-o până astăzi. În realitate, politicienii nu erau șomeri și chiar munceau deosebit de mult. Erau chiar istoviți de truda ideilor mărețe pe care le lansau pentru fericirea maselor.
Elitele epocii doreau din ce în ce mai multă putere și s-a reușit să se dezvolte forțele militare la valori ce nu puteau să însemne decât epuizare economică și chiar foamete. Se știe că în URSS a fost un genocid prin lipsirea populației de alimente, cunoscut astăzi sub numele de Holodomor, și care bântuia cu furie în 1933, dar efectivele militare ajungeau la 885.000 de persoane. Aceasta era Armata Roșie declarată, dar statul sovietic avea și alte forțe înarmate, cele ce produceau fix nimic.
Nu se încurca Stalin cu detalii și efectivele au fost sporite la două milioane de oameni în august 1939. Depășirea pragului de un procent din populație pentru domeniul militar este considerată de către specialiști drept o decizie deosebit de gravă și fără cale de întoarcere. Sunt prea multe materii prime consumate pentru edificarea organismului militar.
Prea mulți oameni în putere sunt luați de la producție pentru distrugere. Iosif Stalin a ordonat industrializarea vastului lagăr socialist doar pentru a se putea asigura aprovizionarea Armatei Roșii cu toate cele necesare unei ofensive de amploare și nu avea nici cea mai mică legătură cu fericirea popoarelor din subordine.
Conducerea de la Kremlin putea astfel să aleagă doar calea războiului și se vede de ce erau lipsuri la nivelul vastului lagăr. Conflictul mondial chiar a început în septembrie 1939, dar a fost pregătit de multă vreme, cele mai bune resurse fiind în arme sau în materialele de rezervă din depozite. Industrializarea stalinistă a început în forță în 1927 și avea drept menire să asigure tehnica militară necesară revoluției mondiale sau cuceririi întregului Pământ, ceea ce implica munți de produse speciale.
Trebuie să fie eliminat termenul de Mare Criză Economică sau măcar explicația că a pornit de la crahul bursier din 1929. Politicienii îngropau prea mulți bani în arme încă din 1926 și au ieșit până la urmă la suprafață nenorocirile celor ce se declarau ocrotitorii maselor populare.
Perioada de recesiune a fost una de Mare Creștere Economică, dar mașinile rezultate și mărfurile produse erau orientate, folosite și consumate de către armatele epocii, transformările militare fiind vizibile chiar și în presa timpului.
Foto sus: Șeful de Stat Major al Armatei Roșii notează instrucțiunile lui Iosif Stalin (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
