Mareșalul Jukov și un exemplu de manipulare istorică
Mareșalul lui Iosif Vissarionovici Stalin, renumit pentru brutalitate și cruzime, a scris un foarte detaliat tom de Amintiri și reflecții, cel care a fost tipărit în anul 1969 la Moscova. Informațiile furnizate de un reputat militar, au devenit adevăr științific în spațiul sovietic. Cei ce publicau cărți despre Al Doilea Război Mondial citau masiv din opera celui ce era definit ca un adevărat geniu militar. Un cult a fost dezvoltat în jurul celui ce nu prea avea studii de specialitate, dar a ajuns în cele mai înalte funcții prin slujirea cu fidelitate a membrilor de partid, personal a tovarășului Stalin.
Cartea publicată, prea amănunțită pentru a fi fost scrisă de un singur autor, conține și informații despre producția de tancuri și se spune că au fost asigurate din economie 1.861 de exemplare de KV-1 și T-34. Acestea erau mașini moderne, cu mult peste ceea ce exista în spațiul german și chiar la nivel mondial. Erau revoluționare prin calitatea proiectării și a execuției, chiar dacă istoricii de astăzi găsesc tot felul de puncte slabe.
Mareșalul G. K. Jukov a avut grijă să scrie că 1.861 de exemplare însemna, firește, puțin. Dacă a scris ceva un renumit expert, trebuie să credem, dar un adevărat istoric interpretează orice cuvânt de mai multe ori pentru aflarea adevărului științific. S-ar fi putut forma cu cele 1.861 de exemplare existente nouă divizii de tancuri absolut revoluționare și ar fi fost un raport de 1.861 la zero în favoarea Armatei Roșii.
S=a aflat mai târziu că Wehrmachtul a dispus de mari divizii blindate care aveau un număr ridicol de tancuri. Se poate constata că ar fi fost posibil să fie formate din tancurile moderne 13 divizii, mărite pentru impresionarea inamicului cu mașini din tipurile mai vechi, practică utilizată în mod constant în armata germană. Iosif Stalin a știut prin intermediul spionilor de ce resurse dispunea dușmanul socialist și că forța brută de care dispunea Armata Roșie era absolut copleșitoare. N-a putut să creadă că este posibil ca tancurile ușoare ale Reichului să manevreze și să treacă de pozițiile unităților sovietice. Nici nu se concepea ca adversarul să fie capabil să străpungă frontul aflat în spatele frontierei comune.
Kremlinul, personal tovarășul Stalin, a cerut istoricilor și militarilor să sublinieze cu orice preț slăbiciunea Armatei Roșii în fața Wehrmachtului și orice argument era bun, util și acceptat. Chiar s-a permis scrierea unor texte despre slaba dotare cu armament perimat, cel performant fiind prea puțin, epurarea a slăbit calitatea corpului ofițeresc sau Stalin a avut mare încredere în cuvântul lui Hitler, ca de la dictator la dictator. Mareșalul Jukov s-a înscris pe aceeași linie și a mai scris că abia în a doua jumătate a anului 1940 au ajuns tancurile noi, moderne, la trupele din regiunile de frontieră.
Se poate înțelege imediat că tot centrul de putere de la Moscova a fost vinovat pentru lipsa de dotare cu tehnică nouă. Metoda de manipulare indică o naivitate a autorului. Cum pot fi crezute astfel de afirmații care vor să indice o slabă înzestrare a Armatei Roșii? Iosif Stalin n-a dorit să trimită spre frontiere mașinile noi pentru ca spionii naziști să nu afle despre existența cetăților mobile, serviciile secrete sovietice reușind să păstreze o taină absolută. Militarii germani au fost șocați să vadă ieșind de prin păduri KV-uri și T-34, cele ce transformau în jucării tehnica renumitelor Panzere.
Cuvintele autorului mai acoperă o strategie dragă sovieticilor. Unitățile de tancuri se puteau forma în adâncimea teritoriului lagărului comunist și apoi erau trimise să acționeze împreună cu alte formațiuni militare împotriva dușmanului capitalist. Treptat, pe măsură ce războiul se apropia, au fost trimise blindate moderne și trupelor avansate. Un adevărat zid de oțel se apropia de graniță și unele divizii au fost împinse chiar în zona de frontieră. Stalin a jucat riscant și a mizat totul pe ofensivă. Atacul german a dus la impresia lipsei de pregătire și au fost inventate tot felul de povești astfel încât cititorii să creadă că Uniunea Sovietică a fost o biată victimă dezarmată a Wehrmachtului.
Foto sus: Mareșalul Gheorghi Jukov, în 1941 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
