Cine zace în cele cinci gropi comune ale Bătăliei de la Mohács din 1526?
Bătălia de la Mohács din 29 august 1526 reprezintă unul dintre momentele decisive ale istoriei Ungariei și Europei Centrale, cu consecințe politice și culturale de lungă durată. Înainte de împlinirea a 500 de ani de la confruntare, cele cinci gropi comune de la situl memorial Sátorhely au fost supuse unor noi investigații arheologice, antropologice și istorice.
Un studiu publicat în revista International Journal of Historical Archaeology reexaminează identitatea celor îngropați aici prin confruntarea surselor istorice cu datele arheologice, antropologice și cu informațiile privind armamentul și practicile militare din secolul al XVI-lea.
Concluzia principală a studiului este că gropile conțin în primul rând soldați multietnici morți în luptă, inclusiv mercenari germani de tip Landsknecht, și nu prizonieri executați la 31 august 1526, așa cum susține interpretarea recentă.
Natura traumatismelor descoperite pe schelete contrazice ipoteza unei execuții sistematice și are implicații importante pentru modul în care situl va fi interpretat și comemorat, precizează cercetătorii.
Contextul istoric al Bătăliei de la Mohács
La 29 august 1526, armata creștină condusă de regele Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei a fost înfrântă decisiv de armata otomană condusă de sultanul Suleyman I Magnificul. Confruntarea a durat aproximativ două ore și s-a încheiat cu distrugerea forțelor creștine. Regele Ludovic al II-lea a murit înecându-se în timpul retragerii.
În urma înfrângerii, Ungaria a intrat într-o perioadă de instabilitate politică, doi pretendenți, Ioan Zápolya și Ferdinand de Habsburg, revendicând tronul. Conflictul intern și presiunea otomană au dus în cele din urmă la împărțirea regatului în trei părți, iar o mare parte a teritoriului ungar a rămas sub dominație otomană timp de peste 150 de ani.
În memoria istorică ungară, Mohács a devenit simbolul sfârșitului epocii medievale și al pierderii independenței. Ulterior, în memoria națională, evenimentul a fost asociat și cu declinul demografic și etnic al Ungariei. Începând din secolul al XIX-lea, comemorarea morților de la Sátorhely s-a concentrat mai ales asupra eroilor creștini și ungari, fiind însoțită de ritualuri și simboluri catolice.
Descoperirea și interpretarea gropilor comune
Locurile gropilor comune au fost uitate treptat după secolul al XVIII-lea și au fost redescoperite accidental în anii 1950, în timpul ridicării unor fortificații desfășurate pe fondul tensiunilor dintre Ungaria și Iugoslavia. În anii 1960 și 1970 au fost cercetate cinci gropi, iar o parte a osemintelor a fost examinată și apoi reînhumată. Pentru aniversarea de 450 de ani, în 1976, zona a fost amenajată ca sit memorial național.
Interpretările inițiale considerau că gropile conțineau soldați ungari și străini căzuți în timpul bătăliei sau în retragere. Cercetările efectuate de László Papp și Zsuzsanna K. Zoffmann au identificat în special răni produse de săbii, inclusiv lovituri puternice în zona craniului și gâtului, considerate caracteristice atacurilor cavaleriei otomane. Arheologul Borbála Maráz a propus ulterior ideea că unele dintre victime ar fi provenit din tabăra regală.
În perioada 2020–2024 au fost redeschise gropile III și IV. Noua echipă de cercetare, condusă de Gábor Bertók, a propus o interpretare diferită: cele cinci gropi ar conține aproximativ 1.500–2.000 de prizonieri creștini executați de otomani la 31 august 1526, la două zile după bătălie. Această ipoteză a stat la baza noului concept memorial pregătit pentru anul 2026.
Execuție sau moarte în luptă?
Sursele contemporane descriu într-adevăr o execuție demonstrativă la 31 august 1526. Aproximativ 1.500–2.000 de prizonieri ar fi fost decapitați în fața cortului sultanului, iar capetele lor ar fi fost expuse în mod public. Totuși, autorii studiului arată că acest episod nu corespunde profilului traumatismelor descoperite în gropile de la Sátorhely.
Dacă victimele ar fi fost executate sistematic prin decapitare, ar trebui să existe o predominanță clară a separării capului de corp. În schimb, majoritatea scheletelor păstrează capul, iar rănile sunt variate.
Într-un eșantion de 45 de indivizi, aproape două treimi prezentau leziuni mortale în partea posterioară a gâtului și a vertebrelor cervicale, în timp ce aproximativ o treime prezentau răni în partea frontală a gâtului sau a feței. Pe lângă loviturile de sabie, au fost identificate răni produse de săgeți și topoare de luptă, precum și leziuni defensive ale membrelor. Unele schelete nu prezintă nici măcar răni osoase mortale.
Autorii subliniază că decapitarea nu era exclusiv o metodă de execuție. Cavaleria otomană, în special spahiii, era renumită pentru folosirea săbiilor și pentru loviturile îndreptate spre gâtul adversarului. Sursele descriu numeroase capete tăiate în timpul Bătăliei de la Mohács. În plus, soldații otomani primeau recompense pentru capetele dușmanilor aduse după luptă. Prin urmare, unele decapitări puteau avea loc pe câmpul de luptă sau post-mortem, în scopul obținerii unei recompense.
Faptul că în gropi există aproximativ o treime mai puține cranii decât schelete și că unele mandibule prezintă urme specifice de tăiere susține existența unor decapitări după moarte. Totuși, caracterul neuniform al traumatismelor arată că acestea nu pot fi explicate printr-o singură serie de execuții.
Localizarea gropilor și a câmpului de luptă
Un argument central al noii interpretări era că bătălia din 1526 s-ar fi desfășurat în apropierea localității Majs, la câțiva kilometri de gropile comune. Autorii studiului contestă însă această ipoteză și susțin că bătălia a avut loc în zona Sátorhely, în apropierea luncii Dunării și a mlaștinii Vizslak.
Gloanțele descoperite în zona Majs nu aparțin bătăliei din 1526, ci unei confruntări din 1687, desfășurată între trupele otomane și cele ale Ligii Sfinte. Prin urmare, asocierea dintre proiectilele de la Majs și bătălia de la Mohács este considerată eronată. Poziția gropilor comune se potrivește mai bine cu dispunerea forțelor creștine în timpul bătăliei din 1526.
Nici ipoteza că gropile ar conține exclusiv personalul taberei regale nu este susținută de dovezi. Prezența unor adolescenți în rândul victimelor nu dovedește că aceștia erau slujitori sau personal auxiliar. În secolul al XVI-lea, vârsta la care un tânăr putea participa la lupte era mult mai mică decât în epoca modernă. În armatele europene puteau exista combatanți de 14–16 ani, iar în lumea otomană chiar băieți de 10–12 ani puteau fi implicați în activități militare. Prin urmare, tinerii descoperiți la Sátorhely puteau fi soldați.
Caracterul multietnic al victimelor
Armata lui Ludovic al II-lea era profund multietnică. Pe lângă unguri, aceasta includea slovaci, croați, sârbi, cehi, moravi, polonezi, germani și italieni. Aproximativ o treime din armată era formată, potrivit unor estimări, din combatanți străini.
Un indiciu important îl constituie prezența unor mici proiectile de armă de foc în gropi. Cele cinci gloanțe au calibre de aproximativ 10–14 mm și nu corespund standardelor armelor otomane. În schimb, dimensiunile lor sunt compatibile cu armele de foc occidentale folosite de Landsknecht, mercenarii germani ai epocii. O sursă contemporană menționează aproximativ 300 de Landsknecht ajunși la Mohács chiar înaintea bătăliei și repartizați la artilerie.
Monedele descoperite în gropi, dintre care unele provin din regiunea Bavariei, precum și un element de armură, susțin ipoteza prezenței mercenarilor germani. Victimele ar putea include, de asemenea, germani și italieni din unitățile de artilerie, precum și cehi, moravi, polonezi și slovaci din unitățile de infanterie.
Din punct de vedere religios, victimele erau probabil în majoritate creștine, în principal catolice, dar printre germani și cehi puteau exista și adepți ai Reformei sau ai tradiției husite. Nu există dovezi convingătoare privind prezența soldaților otomani în aceste gropi, deoarece musulmanii căzuți în luptă erau îngropați conform unor reguli religioase specifice, într-o manieră ordonată și orientată spre Mecca.
Sursa:
Norbert Pap, Pál Fodor, Péter Gyenizse, Erika Hancz & Máté Kitanics, Who Lies in the Five Mass Graves of the 1526 Battle of Mohács?, International Journal of Historical Archaeology, Volume 30, pages 603–626 (2026)
Foto sus: Descoperirea trupului regelui Ludovic al II-lea, după Bătălia de la Mohács. Pictură de Bertalan Székely (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
