Balanța comercială favorabilă României socialiste în relațiile comerciale cu Germania capitalistă

Poporul român mai trăiește cu impresia că a avut parte de un conducător priceput în persoana lui Nicolae Ceaușescu și acesta făcea totul pentru fericirea oamenilor. Realitatea a fost complet diferită de ceea ce cred mulțimile, cele ce mereu trăiesc în conformitate cu principiile teoretizate de renumitul psiholog Gustave Le Bon. Sunt dominate de iluzii ce par adevăruri științifice.

Liderul comunist susținea mereu că sistemul capitalist nu este pozitiv și trebuie distrus cu orice preț. Erau astfel repetate ideile lui Stalin. Datele statistice publicate în anul 1986 demolează toate miturile despre cel ce teoretic avea studii de Economie.

Germania occidentală a importat din România socialistă bunuri prețuite la 14,439 miliarde de lei și a trimis către București mărfuri în valoare de 5,046 miliarde de lei. Italia era aproape la egalitate la capitolul importuri, dar a trimis în 1985 aproape jumătate din valoarea produselor germane.

Ambele state capitaliste erau apreciate pentru raportul calitate – preț. Chiar dacă erau făcute economii în vederea acumulării de valută forte pentru plata datoriei externe, conducerea de la București n-a putut să renunțe la importurile germane pentru a menține cât de cât o dotare tehnică superioară. Partenerul capitalist rămânea un important cumpărător de bunuri românești și astfel asigura valuta necesară achitării datoriei externe în ritm forțat.

Și înainte de începerea nebuniei politice privind achitarea forțată a datoriilor către diferiți creditori au fost relații bune cu afaceriștii din vest și în anul 1980 au fost trimise la export bunuri cu o valoare de 4,343 miliarde de lei valută și au fost realizate importuri de 3,782 miliarde de lei valută. Balanța comercială a fost favorabilă României socialiste și au fost strânse ceva rezerve de monedă de valoare pentru a se putea întreține activitatea din economia planificată.

România socialistă putea să cumpere tot ce dorea de pe piața germană, excepție făcând înalta tehnologie ce era interzisă din motive militare. SUA cerea să nu fie trecute dincolo de Cortina de Fier aparatură care să poată fi utilizată în cazul unui război ideologic. Nicolae Ceaușescu a permis dezvoltarea schimburilor cu statul german, dar a menținut drept principal colaborator economic Uniunea Sovietică și astfel România a devenit un muzeu în aer liber.

Ar fi fost ideal ca liderii comuniști să intensifice schimburile comerciale cu statul occidental în vederea strângerii de mărci, dar s-a dat ordin să fie menținute schimburi comerciale cu țări din Lumea a Treia și astfel mărfuri bune erau trimise spre clienți ce nu prea dispuneau de valută forte și autoritățile de la București ofereau credite celor ce erau definiți drept prieteni.

Chiar dacă erau lipsuri mari în țară și alimentele erau oferite pe cartelă, Nicolae Ceaușescu se dovedea darnic cu străinii ce urmau să fie atrași spre lagărul socialist sau care erau ostili lumii capitaliste. Datele statistice demonstrează clar de ce n-a mers economia socialistă, cea care a fost dezvoltată în mod artificial pentru a satisface unele idei politice ce proveneau de peste Prut.

_{Foto sus: Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în Republica Federală Germană, în iunie 1973 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 26/1973)}