Misterele Cetăţii Maglič
Pe teritoriul Serbiei, la douăzeci de kilometri de Kraljevo, se află o magnifică cetate medievală din secolul al XIII-lea. Situată pe un deal, cetatea se poate observa la doar 100 de metri de defileul râului Ibar, ce face o meandră ascuțită în jurul înălțimii.
Privită din văzduh, această cetate pare de neatins, asemănându-se cu o coroană de piatră uriașă pe un vârf ascuțit. Numele i se trage de la termenul sârbesc “magla” care desemnează ceața, element ce o înconjoară adeseori în zilele tulburi. Doar mulțumită inaccesibilității a reușit să supraviețuiască numeroaselor războaie, răscoale și revolte.
Cetatea se poate observa pe drumul dintre Kraljevo și Raška, amplasată pe o pantă a muntelui Stolovi, la o altitudine de peste 150 de metri față de nivelul râului. Această fortăreață nu este fermecătoare doar prin aspect și natura ce o înconjoară, ci chiar apariția sa se află sub vălul misterului. Poezia populară sârbă afirmă că numele vechi al cetății ar fi fost “Orașul Irinei”, pe fondul unei legende, potrivit căreia aceasta ar fi fost ridicată de Prokleta Jerina (Irina cea Blestemată), soția despotului sârb Gheorghe Brancovici. Având în vedere originea ei greacă și implicarea în lupta pentru putere în secolul al XV-lea, i s-a construit o imagine de ființă malefică ce își arunca amanții în puțul adânc din interiorul cetății.
Istoria cetății este însă mult mai veche decât legenda, cercetările arătând existența ei din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, pe fundațiile unei și mai vechi fortificații bizantine. Inițial, rolul acesteia era de a proteja centrele religioase de la Sopoćani și Studenica, date fiind temerile legate de ultima invazie mongolă din 1241. În timpul Țaratului lui Ștefan Dușan (Stefan Dušan), cetatea a fost sediul episcopului Danilo al II-lea, unul dintre cei mai mari cronicari sârbi ai Evului Mediu, autor al mai multor biografii ai membrilor dinastiei Nemanjić. După cea de-a doua bătălie de la Kosovopolje (1448), cetatea a fost ocupată de forțe otomane ce s-au stabilit în regiune până la Prima Răscoală Sârbă (1804-1813). În timpul acesteia, căpetenia Radoslav Jelačin a organizat aici o ambuscadă, oprind înaintarea otomană dinspre Novi Pazar.
Cetatea a fost restaurată în mai multe rânduri: după Primul Război Mondial, în anii ’80, demarându-se de puțin timp un nou proces de amenajare. Ea rămâne însă deschisă vizitatorilor. Accesul se face pe un fragil pod suspendat, situat deasupra râului Ibar. Urmează apoi o cărare șerpuită până în vârful dealului. Fortăreața cuprinde șapte turnuri de apărare și un turn cu rol de temniță. Turnurile sunt specifice fortărețelor din Peninsula Balcanică, având trei laturi solide și un drum de rond pe partea interioară. În interiorul zidurilor se află ruinele unui palat, clădiri ce serveau apărătorilor cetății, dar și ruinele unei biserici ce avea hramul Sfântului Gheorghe. În același timp, în cazul unor asedii îndelungate, exista un rezervor de apă și o fântână. Pe lângă aceste obiective, urcușul până la cetate îi răsplătește pe vizitatori cu o frumoasă panoramă asupra văii râului Ibar.
Printre atracțiile zonei se numără și organizarea, la începutul lunii iulie, a festivalului numit Veseli Spust (Bucuria Coborârii). Peste 3000 de ambarcațiuni, începând de la bărci gonflabile și ajungând până la diverse ambarcațiuni artizanale (realizate din scânduri și anvelope), participă la o călătorie de 20 de kilometri în aval pe râul Ibar, până în orașul Kraljevo. Sărbătoarea dorește să amintească începutul sezonului de plutărit, activitate practicată pe acest râu în vechime.
