Refuzul totalitarismului. Corneliu Coposu între comunism, neocomunism şi creştin-democraţie
Marţi, 20 noiembrie 2012, ora 17.00, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memora Exilului Românesc organizează conferinţa Refuzul totalitarismului. Corneliu Coposu între comunism, neocomunism şi creştin-democraţie, la Librăria Bastilia (Piaţa Romană nr. 5), cu ocazia comemorării a 17 ani de la dispariţia omului politic. Conferinţa, moderată de Dinu Zamfirescu, preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER, îi va reuni pe Ion Caramitru (actor, fost ministru al Culturii), Virgil Ţârău (membru al CNSAS), Tudor Călin Zarojanu (jurnalist) şi Vartan Arachelian (jurnalist şi scriitor). La eveniment vor participa şi doamnele Rodica şi Flavia Coposu, surorile regretatului om politic.
Corneliu Coposu s-a născut la data de 20 mai 1914, în comuna Bobota, jud. Sălaj, şi a decedat la 11 noiembrie 1995, în Bucureşti. Absolvent de Drept al Universităţii din Cluj, Corneliu Coposu şi-a început ascensiunea politică la sfârşitul anilor ’30, când avea să devină secretar al liderului PNŢ, Iuliu Maniu. În primul guvern Sănătescu (23 august-6 noimbrie 1944), Corneliu Coposu a fost director de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, iar anul următor a devenit preşedinte al filialei PNŢ Sălaj. Arestat în 1947 a fost deţinut până în 1955 fără a primi vreo condamnare. Abia în 1955, autorităţile comuniste îi vor intenta un proces, fiind condamnat prin sentinţa nr. 876/1955 a Tribunalului Militar Bucureşti la 15 închisoare pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”. A trecut prin închisorile militare Malmaison şi Uranus, prin penitenciarele Văcăreşti, Piteşti, Craiova, Jilava, Gherla, Aiud, Sighet şi Râmnicu Sărat, şi prin lagărele Ghencea, Canal şi Popeşti-Leordeni. A fost eliberat la 9 iulie 1962 şi i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, lângă Brăila.
Viaţa şi activitatea sa au stat sub semnul respingerii tentaţiei totalitariste a secolului trecut. În întreaga sa carieră, Corneliu Coposu a refuzat comunismul, alegând drept crez politic valorile democraţiei liberale.
