«Preludiu la Blitzkrieg». Cum s-a desfășurat campania austro-germană în România, în 1916
Istoricii occidentali, în special cei din lumea de limbă engleză, au minimalizat sau ignorat în general campania din România din Primul Război Mondial, considerând-o doar un interludiu aproape comic dintr-un război serios, rezultatul fiind o victorie categorică.
Această imagine este incorectă, spune istoricul american Michael B. Barrett, în cartea ”Preludiu la Blitzkrieg. Campania austro-germană în România – 1916”, apărută recent în traducere românească la Editura Militară.
Deși pierderile suferite de Puterile Centrale nu au fost mari pentru standardele din Primul Război Mondial, numărul victimelor contrazice opinia că această campanie ar fi fost o simplă formalitate. Efectivele pe care Puterile Centrale au fost nevoite să le trimită pentru a-și zdrobi adversarii contestă și ele imaginea unei victorii ușoare.
Impresia că bătăliile au fost câștigate cu ușurință de armatele inferioare numeric, dar mai bine conduse, ale Puterilor Centrale provine din primele lovituri ale lui von Mackensen în Dobrogea și din succesul lui von Falkenhayn în a-i respinge pe români din Transilvania după doar trei săptămâni de la debutul operațiilor.
În acele regiuni, românii au beneficiat inițial de superioritate numerică, dar experiența generalilor germani și austrieci le-a oferit acestora un avantaj. Pe de altă parte, respingerea românilor din pasurile montane și din Valahia a necesitat un număr mult mai mare de soldați și, până la sfârșitul campaniei, Puterile Centrale au angajat 35 de divizii de infanterie și șase de cavalerie pentru a înfrânge cele 23 de infanterie și 2 de cavalerie de care dispunea România. Masiva intervenție rusă după căderea Bucureștiului a salvat România, ceea ce nu trebuie să umbrească impresionantul succes austro-german. Cu toate acestea, victoria Puterilor Centrale nu a fost nici ieftină, nici ușoară, scrie Michael B. Barrett.
Destituit în mod rușinos, von Falkenhayn a căutat cu disperare să-și salveze reputația în România, dovedind că era un lider, un comandant de front, un Feldherr. Situația din România cerea acțiuni îndrăznețe și imediate;reacția lentă a austriecilor nu ducea nicăieri. Von Falkenhayn a planificat și a executat operații curajoase, utilizând inconștient tehnici care au format baza stilului de operații rapide și mobile denumit blitzkrieg. Drept rezultat, armata lui, adunată în grabă, a izgonit o forță de invazie superioară numeric dintr-o provincie, a traversat un lanț muntos înalt, a zdrobit trei armate adverse, a capturat capitala inamicului și a distrus 17 din cele 23 de divizii de infanterie ale acestuia – totul în timpul unei campanii care a acoperit peste 580 de kilometri și a durat doar 135 de zile. România era un preludiu la ceea ce avea să descopere întreaga lume în anii 1939-1941, scrie istoricul american.
Citește și:
Armata română şi Primul Război Mondial
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL. Jurnalul de front al sublocotenentului Nicolae Pietraru CAMPANIA DIN DOBROGEA
