Povestea poetului „Ovidiu, la el acasă, la Tomis”

Povestea poetului Ovidiu și a nemuririi sale este prezentată în expoziția „Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, realizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Consiliul Județean Constanța, în parteneriat cu Primăria Municipiului Constanța.

Poetul Publius Ovidius Naso a fost exilat de împăratul Romei la Tomis. Venit din luxoasa capitală a Imperiului Roman, lui Ovidius nu i-a plăcut noua sa viață la Pontul Euxin. Ne-a lăsat mărturie Tristele și Ponticele, surse de informații despre realitățile și locuitorii Tomisului. Și, totuși, autohtonii l-au iubit și, de-a lungul timpului, i-au cinstit memoria, precizează Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe pagina de Facebook a instituției.

Deschisă joi, 31 august 2023, în sala „Ovidiană” a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, expoziția „Ovidiu, la el acasă, la Tomis” poate fi vizitată până pe 14 septembrie 2023.

De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis?

Anul 8 al erei noastre reprezintă un moment crucial din viaţa lui Publius Ovidius Naso. El marchează, pe de o parte, ultima etapă dintr-un drum lung, dar strălucit, pe care l-a parcurs poetul timp de trei decenii pentru a atinge apogeul gloriei sale literare, iar pe de alta, prăbuşirea fulgerătoare şi începutul unui noian de suferinţe fizice şi morale cărora numai moartea avea să le pună capăt.

Într-adevăr, spre sfârşitul acestui an, în luna decembrie, Ovidiu este smuls din mijlocul familiei, al prietenilor şi admiratorilor şi silit să plece în surghiun la Tomis (Constanţa de azi), pe coasta de apus a Mării Negre. Pedeapsa dată poetului nu era nici urmarea unei condamnări din partea vreunei instanţe judecătoreşti, nici a unei dezbateri publice din senat. Se pare că împăratul Augustus – căci de la el venea această pedeapsă – avea tot interesul ca discreţia cea mai riguroasă să domnească în jurul unei măsuri atât de drastice luate împotriva lui Ovidiu.

De aceea, el a preferat să-l pedepsească – cum spune poetul – după o scurtă întrevedere între patru ochi, printr-un laconic edict, cu exilul. Este adevărat că i-a fost aplicată forma cea mai uşoară de exil – relegarea-, poetul păstrându-şi drepturile cetăţeneşti şi averea;dar pentru el pedeapsa era, totuşi, foarte grea, căci, prin fixarea locului unde trebuia să plece, poetul se vedea izgonit tocmai la extremitatea nord-estică a imperiului, într-un teritoriu unde stăpânirea romană nu era încă pe deplin consolidată.

Asupra cauzelor reale ale exilului domneşte până astăzi un nepătruns mister. Începând cu scurtele menţiuni ale unor autori din antichitatea târzie, continuând cu biografiile medievale sau din epoca Renaşterii şi până în zilele noastre, cercetători din toate ţările se străduiesc să dezlege această enigmă.

Principala dificultate întâmpinată de toţi cei care s-au ocupat cu cauzele exilului constă în lipsa de mărturii contemporane. Nici unul din documentele vremii, ajunse până la noi, nu pomeneşte niciun cuvânt despre acest lucru. Tot aşa, istoricii din perioada imediat următoare, Tacit şi Suetoniu, care au cercetat toate arhivele oficiale pentru prezentarea cât mai veridică a evenimentelor sau personalităţilor acestei epoci, pătrunzând până în cele mai inaccesibile tainiţe ale curţii imperiale, nu ne dau nicio ştire despre cauzele unui pedepse atât de severe. Unicul izvor care ne-a rămas este opera din exil a lui Ovidiu.