Personalitatea lui Avram Iancu dezvăluită în scrisorile „Crăișorului munților”
Cinci scrisori semnate de Avram Iancu, din care una adresată împăratului Franz Iosif, dar neexpediată, precum şi cea considerată a fi ultima scrisă de „Crăişorul munţilor”, pot fi văzute în premieră, pe durata lunii august, în cadrul unei mini-expoziţii găzduite de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
Cultivarea amintirii eroului Avram Iancu, în contextul recuperării istoriei revoluției pașoptiste, a fost o datorie memorială de prim rang a elitei culturale ardelene din ultimul pătrar al veacului al XIX-lea, în prim planul demersurilor de recuperare documentară a trecutului fiind ASTRA. Acest efort s-a materializat, într-o primă fază, prin realizarea în 1924 a casei memoriale și a muzeului Avram Iancu din Vidra, unde a fost depusă arhiva documentară dedicată crăișorului munților. În 1929, cu ocazia Serbărilor Unirii, ASTRA ia decizia transferării acestei arhive către noul muzeu albaiulian, care cunoștea o dezvoltare instituțională, patrimoniul antic, al vechii instituții muzeale bălgrădene, fiind dublat de cel modern, dedicat revoluției pașoptiste și unirii de la 1918, informează Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
Astfel, documentele (scrisori, obiecte, acte ș.a.) aparținând lui Avram Iancu ajung la Alba Iulia și intră astfel în circuitul științific și muzeal al cercetătorilor dedicați istoriei revoluției pașoptiste din Transilvania.
Cele cinci scrisori expuse, ce-l au ca „expeditor” pe Avram Iancu, ne oferă șansa să-l privim pe crăișorul munților în diferitele perspective care-i compun personalitatea. Astfel, scrisoarea din 21 Decembrie 1848 ne oferă imaginea unui lider revoluționar responsabil față de prizonieri, pentru care dă instrucțiuni să fie tratați cu omenie, și intransigent față de corupție; Scrisoarea din 24 aprilie 1849, adresată comandantului militar austriac din Zarand, ni-l prezintă pe Avram Iancu îngrijorat de soarta armatei sale, care încearcă să-i facă conștienți pe austrieci că fără sprijinul lor nu poate face față presiunii revoluționarilor maghiari. Depeșa a fost redactată chiar a doua zi după întâlnirea cu Ioan Dragoș, trimis de Kossuth Lajos să negocieze, în fapt să impună condiții grele, cu revoluționarii români; A treia scrisoare, din 27 Mai 1849, trimisă tribunului Boer în toiul luptelor cu maiorul Hatvani, ne dezvăluie modul de conducere militară al eroului: lapidar, concis, realist; Ultimele două scrisori ne descoperă tragismului destinului post-revoluționar al lui Avram Iancu; Cea din 24 Martie 1867, adresată împăratului Franz Iosif, dar neexpediată, ni-l prezintă pe Iancu în perioada dramatică a peregrinării sărace, amplificate după moartea tatălui său din 1856; Cea din 23 iunie 1871, adresată lui Iacob Mureșanu, redactorul Gazetei Transilvaniei și considerat ultima scrisoare a lui Avram Iancu, ne oferă o imagine contradictorie a crăișorului munților: deși redactat ușor confuz, semn al epuizării din ultimii ani de viață, textul ni-l arată pe Avram Iancu preocupat pe soarta națiunii române, pe care o visează reînviată.
