Avram Iancu ┼či (contra)revolu┼úia rom├óneasc─â din Transilvania ├«n 1848 1849 jpeg

Avram Iancu ┼či (contra)revolu┼úia rom├óneasc─â din Transilvania ├«n 1848-1849

Avram Iancu este un simbol pentru rom├ónii din Transilvania. Al─âturi de Horea ┼či de episcopul unit Ioan Inochentie Micu Klein, Avram Iancu ├«nseamn─â jertf─â pentru libert─â┼úile politice ale rom├ónilor ardeleni. Devenit erou printre mo┼úi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, considerat un simbol al luptei rom├ónilor pentru drepturi politice ├«nc─â din timpul vie┼úii, amintirea lui Avram Iancu treze┼čte ┼či azi sentimente ┼či emo┼úii puternice pentru orice rom├ón din Transilvania. Sentimentele nu trebuie totu┼či s─â umbreasc─â adev─ârul istoric. Iar ├«n leg─âtur─â cu Avram Iancu ┼či cu evenimentele din 1848-1849 din Transilvania istoricii nu s-au sfiit s─â construiasc─â mituri.

Revoluţie sau contrarevoluţie românească în Transilvania în 1848-1849?

Conform majorit─â┼úii defini┼úiilor, revolu┼úia este o schimbare radical─â a sistemului de guvernare printr-o mi┼čcare popular─â, adesea prin for┼ú─â. Ungurii au f─âcut revolu┼úie ├«n 1848-1849. Au schimbat regimul de guvernare austriac absolutist cu unul maghiar democratic ┼či liberal. Schimbarea a fost efectuat─â cu ajutorul for┼úei acolo unde a fost cazul. Armata revolu┼úionar─â a luptat p├ón─â la final pentru ap─ârarea revolu┼úiei. Ce au f─âcut rom├ónii din Transilvania?

Rom├ónii s-au opus revolu┼úiei maghiare deoarece guvernul revolu┼úionar a decis unirea Transilvaniei cu Ungaria ┼či mai ales, pentru c─â nu a adoptat o politic─â democratic─â fa┼ú─â de minorit─â┼úi. Lipsa unui program coerent de recunoa┼čtere a minorit─â┼úilor na┼úionale ├«n noua Ungarie a determinat reac┼úia rom├ónilor. Din perspectiv─â rom├óneasc─â, rom├ónii au f─âcut revolu┼úie ├«n Transilvania. Liderii politici rom├óni au considerat c─â mi┼čcarea lor face parte din revolu┼úia ce a cuprins cea mai mare parte a Europei. Discursul politic al liderilor a insuflat maselor ideea de schimbare radical─â, mai ales prin promovarea proiectelor de ├«mpropriet─ârire a iobagilor ┼či de desfiin┼úare a iob─âgiei.

├Än toamna anului 1848, acolo unde a fost posibil, rom├ónii au schimbat regimul revolu┼úionar maghiar cu unul rom├ónesc. Nu au permis ungurilor s─â instaureze o administra┼úie ungureasc─â ├«n Mun┼úii Apuseni, singura regiune din Transilvania ce a rezistat presiunii militare maghiare. Rom├ónii s-au organizat dup─â principiile autoguvern─ârii, ┼či-au ├«narmat propria armat─â, adic─â au apelat ├«n parte la instrumentarul general revolu┼úionar. 

Imaginea evenimentelor în analiza istorică trebuie să fie de ansamblu, globală, nu trebuie îngrădită doar la nivel local. Evenimentele locale trebuie să fie integrate într-un context mai larg, care să cuprindă cel puţin alte evenimente sau procese istorice cu care au fost în conexiune.

Dintr-o perspectiv─â global─â, de ansamblu, rom├ónii au f─âcut contrarevolu┼úie, deoarece au fost instrumentul vechii guvern─âri absolutiste austriece ├«mpotriva revolu┼úiei maghiare. Folosindu-se de sentimentele de antipatie dintre rom├óni ┼či maghiari, austriecii, dup─â ce au pierdut puterea ├«n Transilvania ├«n favoarea ungurilor, i-au manipulat pe rom├óni ┼či i-au folosit ca armat─â de gheril─â ├«mpotriva ungurilor. Cu ce i-au atras austriecii pe rom├óni? Le-au promis rom├ónilor ceea ce le refuzau ungurii: recunoa┼čterea na┼úiunii rom├óne ca na┼úiune politic─â. Ba mai mult, au cochetat cu ideea transform─ârii Imperiului Habsburgic ├«ntr-o confedera┼úie dup─â modelul american sau elve┼úian, ├«n care Transilvania, administrat─â de rom├óni, urma s─â formeze nucleul unui regat dacic cu coroan─â austriac─â. Rom├ónii au rezistat ├«mpotriva armatei revolu┼úionare maghiare ├«n Mun┼úii Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu.

Avram Iancu ÔÇô originar dintr-o familie rom├óneasc─â ├«nst─ârit─â

Avram Iancu era fiul unui jude domenial, adic─â administrator fiscal, o func┼úie important─â pe plan local la vremea aceea. Situa┼úia material─â mult superioar─â majorit─â┼úii rom├ónilor i-a permis s─â urmeze ┼čcoli la Abrud ┼či Cluj. Dup─â ce a urmat dreptul la Cluj, a fost cancelist, adic─â func┼úionar subordonat protonotarului, la Tabla regeasc─â din T├órgu Mure┼č, o instan┼ú─â superioar─â de judecat─â din Transilvania. Cancelistul urma de fapt o perioad─â de practic─â ├«n sistemul judec─âtoresc necesar─â pentru preg─âtirea examenului de avocat. La 24 de ani, ├«n prim─âvara anului 1848, a luat deja examenul de avocat. 

Autorităţile habsburgice îl considerau periculos

Declan┼čarea revolu┼úiei maghiare, ├«n 15 martie, l-a prins ├«nc─â la T├órgu Mure┼č, probabil chiar ├«n perioada examenului de avocat. La Tabla regeasc─â erau mai mul┼úi canceli┼čti rom├óni, care au f─âcut declara┼úii revolu┼úionare la fel ca ┼či colegii lor maghiari, secui ┼či sa┼či. Avram Iancu a plecat prin ┼úar─â la finalul lunii martie ├«mpreun─â cu al┼úi canceli┼čti rom├óni ┼či era luat ├«n vizorul autorit─â┼úilor habsburgice ca posibil agitator revolu┼úionar.

Cel pu┼úin ├«n prim─âvara anului 1848, Iancu nu se implic─â prin discursuri incitante la adun─ârile rom├ónilor. De┼či ├«nc─â observator inactiv ├«n compara┼úie cu al┼úi colegi ai s─âi canceli┼čti, era considerat un poten┼úial pericol de c─âtre autorit─â┼úi, probabil datorit─â preg─âtirii sale juridice ┼či rela┼úiilor sale cu ceilal┼úi lideri rom├óni.

Un lucru e cert:autorit─â┼úile nu agreau prezen┼úa lui Iancu ├«ntre rom├ónii din Mun┼úii Apuseni. Unii func┼úionari cereau insistent ca Iancu s─â fie rechemat la Tabla regeasc─â din T├órgu Mure┼č sub pretextul unei sarcini oficiale. Dar deja devenise avocat ┼či nu mai era sub autoritatea Tablei.

Moderat în privinţa libertăţii iobăgimii, radical în legătură cu drepturile politice ale românilor

Avram Iancu s-a remarcat cu ocazia organiz─ârii primei adun─âri a rom├ónilor la Blaj, ├«n 30 aprilie 1848. Discursul s─âu a fost moderat, ├«ndemn├óndu-i pe rom├óni s─â ├«┼či ├«ndeplineasc─â sarcinile iob─âge┼čti cu punctualitate p├ón─â c├ónd Dieta Transilvaniei (for legislativ echivalent parlamentului modern) urma s─â decid─â ameliorarea situa┼úiei ┼ú─âranilor. Dac─â ├«n privin┼úa transform─ârilor sociale promovate de revolu┼úie a fost mai rezervat, Iancu a avut o atitudine ferm─â fa┼ú─â de drepturile politice ale rom├ónilor.


Avram Iancu (centru) alături de principalii lideri revoluţionari români din Transilvania:Ioan Buteanu (stânga sus), Simion Balint (stânga jos), Petru Dobra (dreapta sus), Nicolae Solomon (dreapta jos)

2 avram iancu 1 jpg jpeg

El s-a pronunţat din start pentru apelul la forţă, în caz de nevoie, pentru dobândirea libertăţilor politice. El îi spunea unui funcţionar maghiar chiar în casa tatălui său:

ÔÇ×Rom├ónul nu cer┼če┼čte libertatea de la unguri; na┼úiunea rom├ón─â e destul de tare ca s─â-┼či cucereasc─â libertatea prin lupt─âÔÇť (Documente privind revolu┼úia de la 1848 ├«n ┼ó─ârile Rom├óne. C. Transilvania, vol. III, Bucure┼čti, 1982, p. 369).

O lecţie de falsificat istoria românilor sub auspiciile Academiei Române

ÔÇ×Revolu┼úiaÔÇť rom├ónilor din Transilvania nu a sc─âpat deloc de falsificarea ei ├«n Istoria Rom├ónilor editat─â sub egida Academiei Rom├óne. Metoda este deja clasic─â:decuparea ┼či scoaterea din context a unui fragment de document. Istoricul oficial al Academiei Rom├óne, fostul ministru al Educa┼úiei, Liviu Maior, sus┼úine c─â Avram Iancu ÔÇ×s-a adresat ┼ú─âranilorÔÇť (sublinierea noastr─â, M.D.) din Vidra de Sus cu aceste cuvinte:

ÔÇ×Rom├ónul nu cer┼če┼čte libertatea de la unguri; na┼úiunea rom├ón─â e destul de tare ca s─â-┼či cucereasc─â libertatea prin lupt─âÔÇť (Academia Rom├ón─â, Istoria Rom├ónilor, VII/1, Bucure┼čti, 2003, p. 270).

De fapt, documentul citat de istoric, un raport din 9 mai 1848 al comitelui cameral c─âtre superiorul s─âu despre adunarea din Vidra de Sus din 5 mai, unde a fost lume mult─â datorit─â praznicului, spune foarte clar c─â Avram Iancu i-a citit acestui func┼úionar, ├«n casa tat─âlui s─âu, Alexandru Iancu, jude domenial (adic─â func┼úionar supus direct comitelui respectiv), o proclama┼úie scris─â ├«n limba rom├ón─â, difuzat─â de preot, care ├«i ├«ndemna pe rom├óni la lupt─â pentru libertate. Dup─â ce a citit textul proclama┼úiei, adic─â a tradus-o ├«n maghiar─â pentru comite, Iancu ar fi ad─âugat de la el fraza mai sus-citat─â de istoricul Academiei Rom├óne. 

Comitele spune clar: ÔÇ×├Än afar─â de aceasta, fiul judelui domenial, Avram Iancu, a ad─âugat: ┬źrom├ónul nu cer┼če┼čte...┬╗ÔÇť.

Nici vorb─â c─â Avram Iancu ar fi rostit acea fraz─â ├«n fa┼úa ┼ú─âranilor din satul s─âu! Scrisoarea respectiv─â a fost adus─â de un iobag din C├ómpeni ┼či citit─â de preot enoria┼čilor s─âi. Ba mai mult, tentativa tat─âlui lui Iancu de a confisca scrisoarea a pus ├«n pericol familia sa, fiind amenin┼úat de ┼ú─ârani. Ar mai fi pl─ânuit tat─âl lui Iancu s─â se refugieze din sat ├«mpreun─â cu toat─â averea sa dac─â fiul s─âu ar fi fost ├«n fruntea ┼ú─âranilor? Dar acestea sunt detalii care nu conteaz─â c├ónd Academia Rom├ón─â vrea s─â impun─â o istorie oficial─â. Minciuna devine istorie. Iar dac─â o scrie Academia Rom├ón─â, trebuie s─â fie adev─âr!?

Arma lui Iancu a fost pu┼čca, nu diploma┼úia

├Än vara anului 1848, ├«n contextul ├«n care cererile rom├ónilor formulate cu ocazia adun─ârii na┼úionale de la Blaj din 15-17 mai nu au fost acceptate nici de Dieta Transilvaniei, nici de ├«mp─ârat, pozi┼úia rom├ónilor s-a radicalizat. ├Än cele dou─â centre militare rom├óne┼čti de la Orlat ┼či N─âs─âud trupele au refuzat subordonarea fa┼ú─â de administra┼úia maghiar─â, ├«n ciuda ordinelor venite de la Viena.


Avram Iancu în mijlocul armatei revoluţionarilor români din Transilvania

Avram Iancu  jpg jpeg

Constr├óns de situa┼úia militar─â, ├«mp─âratul a acceptat unirea Transilvaniei cu Ungaria ┼či a subordonat toat─â armata din Transilvania, inclusiv regimentele rom├óne┼čti, noilor autorit─â┼úi. ├Än Mun┼úii Apuseni mo┼úii s-au organizat militar sub conducerea lui Avram Iancu, devenind astfel al treilea centru de putere rom├óneasc─â ├«n Transilvania, al─âturi de regimentele gr─ânicere┼čti.

Diferen┼úa este c─â ├«n cazul regimentelor erau militari instrui┼úi, pe c├ónd ├«n Apuseni era o mili┼úie popular─â. ├Äntre 15ÔÇĹ28 septembrie 1848 s-a desf─â┼čurat la Blaj a treia adunare na┼úional─â a rom├ónilor din Transilvania. P├ón─â atunci s-au remarcat liderii politici rom├óni prin declara┼úii politice ┼či tratative cu ungurii ┼či austriecii.

La Blaj, ├«n septembrie, atmosfera era prea ├«ncins─â pentru a se asculta ├«ndemnuri ┼či discursuri ├«n spiritul diploma┼úiei ┼či negocierilor. Dup─â cum remarca Simion B─ârnu┼úiu, un lider radical foarte activ al rom├ónilor ardeleni, cu greu ar fi supravie┼úuit vreun orator rom├ón dac─â ar fi avut un discurs pacifist. ├Än acest context, cei care s-au pronun┼úat pentru lupta armat─â au ie┼čit ├«n primÔÇĹplan. Avram Iancu a venit la Blaj cu circa 6.000 de mo┼úi ├«narma┼úi. Acesta este momentul ├«nceputului gloriei lui Iancu.

Împreună cu Austria împotriva ungurilor revoluţionari

├Än septembrie 1848, la Blaj, rom├ónii au decis s─â se alieze cu Austria ┼či s─â lupte ├«mpotriva ungurilor pentru restabilirea autorit─â┼úii habsburgice. ├Äntre timp, Casa imperial─â ┼či-a reformat sistemul de guvernare accept├ónd o constitu┼úie liberal─â adoptat─â la Viena. Cauza alian┼úei cu Austria ├«mpotriva ungurilor este clar explicat─â de liderii rom├óni, chiar de Avram Iancu:ungurii au refuzat drepturile politice pentru rom├óni, ├«n timp ce Casa imperial─â austriac─â i-a recunoscut pe rom├óni ca na┼úiune politic─â.

Rom├ónii au denun┼úat unirea Transilvaniei cu Ungaria ┼či s-au pronun┼úat pentru restabilirea autorit─â┼úilor austriece ├«n Transilvania. Imperialii i-au folosit pe rom├óni pentru a ├«nl─âtura autorit─â┼úile maghiare revolu┼úionare. Comitetul Na┼úional ales de rom├óni la Blaj a coordonat organizarea politic─â ┼či militar─â a rom├ónilor ├«n prefecturi ┼či legiuni, dup─â modelul romanilor ├«n antichitate, un apel simbolic la originile romane ale poporului rom├ón.

Practic, ├«n toamna anului 1848 a ├«nceput r─âzboiul dintre rom├óni ┼či unguri ├«n Transilvania. P├ón─â ├«n martie 1849, c├ónd armata maghiar─â condus─â de generalul Bem a ocupat Transilvania, haosul era generalizat. Fiecare ├«ncerca s─â ├«┼či impun─â autoritatea cu for┼úa. Execu┼úiile erau legitimate de hot─âr├óri ale tribunalelor care reprezentau o autoritate sau alta. Au murit mii de rom├óni ┼či unguri. Jafurile, incendierile ┼či violurile erau la ordinea zilei.

┼óara Mo┼úilor ┼či ÔÇ×craiul mun┼úilorÔÇť Avram Iancu

Dup─â ocuparea Transilvaniei de c─âtre armata maghiar─â, structurile politice ale rom├ónilor au fost desfiin┼úate. O parte a liderilor rom├óni au fost uci┼či, iar al┼úii s-au refugiat ├«mpreun─â cu armata austriac─â peste mun┼úi, ├«n ┼óara Rom├óneasc─â. Doar regiunea Mun┼úilor Apuseni a r─âmas sub autoritate rom├óneasc─â, nefiind cucerit─â de unguri. Mo┼úii ├«narma┼úi, organiza┼úi sub conducerea lui Avram Iancu, au reu┼čit s─â reziste.

Era practic un r─âzboi de exterminare. Execu┼úiile erau reciproce, f─âr─â s─â se ┼úin─â cont dec├ót de principiile apartenen┼úei etnice ┼či fidelit─â┼úii fa┼ú─â de un regim sau altul.

Atmosfera poate fi comparat─â cu cea din Iugoslavia, mai ales Bosnia ┼či Croa┼úia de dup─â 1990. ├Än aprilie-iunie 1849 au fost trei atacuri puternice ale ungurilor pentru ocuparea ┼ó─ârii Mo┼úilor. B─ât─âlii importante s-au dat la Abrud, la Zlatna ┼či F├ónt├ónele. Rom├ónii condu┼či de Avram Iancu au rezistat.

C├óteva dintre crimele rom├ónilor ├«n timpul ÔÇ×revolu┼úieiÔÇť

Rom├ónii nu au fost doar victime. Au fost la r├óndul lor c─âl─âi. ┼×i noi, rom├ónii, am ucis, am jefuit, am incendiat ┼či am violat. Mai mult sau mai pu┼úin dec├ót ungurii? ├Än astfel de cazuri orice statistic─â sau evaluare cantitativ─â este f─âr─â sens. Documentele nu fac statistici, dar cantitatea poate fi exprimat─â printr-un singur cuv├ónt: mult.

├Än 14 noiembrie 1849, dup─â ├«nfr├óngerea revolu┼úiei maghiare cu ajutorul ru┼čilor, episcopul catolic de Alba Iulia ├«l informa pe superiorul s─âu, arhiepiscopul de Esztergom, despre evenimentele din Transilvania ┼či starea Bisericii Rom├óne Unite (Arhiva prima┼úial─â din Esztergom, Ungaria, Scit. Cat. D. Erd├ęly). Episcopul a fost echidistant. A ar─âtat starea jalnic─â a Bisericii rom├óne┼čti, unii preo┼úi au fost sp├ónzura┼úi de unguri, al┼úii s-au refugiat. At├ót ungurii, c├ót ┼či rom├ónii au jefuit veniturile Episcopiei de Alba Iulia.

Poveste┼čte apoi ce au f─âcut rom├ónii. ├Än Zlatna a fost pr─âp─âd. Rom├ónii au ars casa parohial─â ┼či gimnaziul, au ucis mul┼úi unguri, pe al┼úii i-au jefuit. Din 1.170 de unguri au mai r─âmas doar 500! ├Än Abrud rom├ónii au devastat casa parohial─â ┼či ┼čcoala, iar pe preot l-au ucis. ├Än Vin┼úu de Sus nu a r─âmas piatr─â pe piatr─â, chiar ┼či pomii fructiferi din gr─âdina parohial─â au fost t─âia┼úi ┼či ar┼či. ├Än Aiud rom├ónii au incendiat biserica ┼či m─ân─âstirea franciscan─â, au profanat altarul ┼či l-au r─ânit grav pe abate. ├Än Baia de Cri┼č a fost distrus─â m─ân─âstirea franciscan─â, ├«n Glodeni ┼či Apalina preo┼úii unguri au fost uci┼či.

Documentul inedit prezentat mai sus este un raport rezumativ referitor la Biserică. Câte altele mai zac prin arhive, unele necunoscute, altele nefolosite ca să nu fie deranjaţi unii dintre noi!

Nu conteaz─â cine a ucis mai mult, ungurii sau rom├ónii. Execu┼úiile au fost la ordinea zile ┼či nu fac cinste niciunei etnii, nici ungurilor ┼či nici rom├ónilor.

Dragostea nu are graniţe etnice

Iubita lui Iancu era o unguroaic─â de 14 ani din Abrud, Johanna Farkas, n─âscut─â dintr-un tat─â unitarian ┼či o mam─â romano-catolic─â. Fata l-a salvat pe iubitul ei cu ocazia unei ambuscade a trupelor ungure┼čti ├«n Abrud. Via┼úa amoroas─â a lui Avram Iancu ├«n timpul revolu┼úiei ne ofer─â o lec┼úie interesant─â. Dragostea lui Avram Iancu pentru unguroaica Johanna este un exemplu pentru poten┼úialul coabit─ârii pa┼čnice ├«ntre rom├óni ┼či unguri ├«n Transilvania. Chiar dac─â sunt diferende, conflicte ┼či chiar crime ├«ntre rom├óni ┼či unguri, dragostea nu alege pe criterii etnice. 

Răsplata împăratului

Dup─â ce revolu┼úia maghiar─â fost ├«nfr├ónt─â cu ajutorul Rusiei, trupele rom├óne┼čti din Apuseni au fost dezarmate. Iancu a stat mai multe luni la Viena ├«n 1849. A┼čtept─ârile sale fa┼ú─â de r─âsplata ├«mp─âratului pentru ajutorul dat de rom├ónii ardeleni armatei austriece ├«mpotriva ungurilor au fost mult mai mari dec├ót putea s─â ofere Casa imperial─â. ├Än ciuda mitului bunului ├«mp─ârat, mit care era frecvent invocat de rom├ónii ardeleni, dezam─âgirile au fost prea mari.

Ra┼úiunile politice imperiale nu concordau cu planurile lui Iancu ┼či ale rom├ónilor s─âi. ├Än 1852, ├«mp─âratul Franz Josef a efectuat o vizit─â ├«n Transilvania. De┼či traseul a fost stabilit de consilierii imperiali, la insisten┼úele lui Iancu, ├«mp─âratul ┼či-a schimbat traseul pentru a veni ├«n ┼óara Mo┼úilor. Avram Iancu nu a respectat protocolul ┼či s-a prezentat ├«n audien┼ú─â la C├ómpeni seara t├órziu, dup─â ce ├«mp─âratul s-a culcat. A ├«ncercat s─â ├«l determine pe ┼čeful de cabinet s─â ├«l trezeasc─â pe ├«mp─ârat, dar ├«n cele din urm─â a fost nevoie de interven┼úia g─ârzii pentru a-l alunga pe Iancu, care devenise prea insistent ┼či g─âl─âgios.

Cu altă ocazie, împăratul a vrut să îl decoreze pentru meritele din timpul războiului cu revoluţionarii maghiari. Avram Iancu, nemulţumit că nu s-au respectat promisiunile făcute românilor, a refuzat să primească decoraţia.

O mare de oameni l-au condus pe ultimul drum ├«n 1872. Dar ┼či poli┼úia secret─â maghiar─â

Dup─â ├«ncheierea agita┼úiilor postrevolu┼úionare, Avram Iancu a profesat o vreme ca avocat. Sf├ór┼čitul vie┼úii sale este obscur. Se spune despre el c─â ├«n ultimii ani de via┼ú─â perinda prin c├órciumi ├«ntr-o faz─â dificil─â de alienare mintal─â. Era tratat cu respect de contemporani, fiind considerat un simbol al revolu┼úiei ┼či al luptei na┼úionale rom├óne┼čti.


Una dintre puţinele fotografii cu Avram Iancu, realizate spre finalul vieţii revoluţionarului român

Avram Iancu batran jpg jpeg

Autorit─â┼úile nu au ├«ncetat s─â ├«l monitorizeze ┼či s─â ├«i urm─âreasc─â ac┼úiunile cu mare aten┼úie, mai ales din pricina poten┼úialului de a provoca agita┼úii publice. La moartea sa, poli┼úia secret─â maghiar─â a avut ordine clare de la Budapesta s─â se infiltreze printre oamenii care ├«l conduc pe ultimul drum, pentru a urm─âri starea de spirit a rom├ónilor. Erau viza┼úi liderii politici rom├óni ┼či oaspe┼úii de peste Carpa┼úi. Ungurii erau con┼čtien┼úi de valoarea titanului printre rom├ónii ardeleni. Chiar decedat, Avram Iancu le d─âdea fiori ungurilor.

Mo┼čtenirea lui Avram Iancu ÔÇô pasivismul politic

Dezam─âgit de nerespectarea promisiunilor f─âcute de austrieci ├«n timpul contrarevolu┼úiei, Iancu nu s-a implicat ├«n via┼úa politic─â, de┼či anumite oportunit─â┼úi au ap─ârut pentru rom├óni dup─â 1851.

Abil ├«n organizarea militar─â ┼či bun orator, ├«n ciuda preg─âtirii sale juridice, Iancu nu excela ca politician ┼či diplomat. Pasivismul politic al celui mai activ lider al rom├ónilor ardeleni ├«n 1848-1849 a marcat op┼úiunile politice ale rom├ónilor ardeleni.

├Än ultimii ani de via┼ú─â a apucat s─â vad─â c─â ungurii ┼či-au atins ┼úelul ├«n 1867, c├ónd Casa de Habsburg a acceptat reorganizarea imperiului prin crearea regatului Ungariei cu autonomie extins─â ┼či unirea Transilvaniei cu Ungaria. Ce nu au reu┼čit cu armele ├«n 1848-1849, ungurii au reu┼čit cu diploma┼úia ├«n 1867. ├Än lipsa unui lider activ, rom├ónii au copiat, con┼čtient sau nu, modelul pasivismului politic al lui Avram Iancu ┼či au refuzat s─â se implice ├«n via┼úa politic─â. De┼či, dup─â cum constata un contemporan al evenimentelor, ajuns jude regal (echivalentul unui judec─âtor de la Curtea Constitu┼úional─â de ast─âzi), Ioan cavaler de Pu┼čcariu, rom├ónii puteau s─â aib─â circa 7% din locurile din parlamentul Ungariei dup─â 1867. Un procent care le-ar fi permis o pozi┼úie politic─â similar─â cu cea a UDMR-ului ast─âzi:o amant─â politic─â care ┼čtie cu abilitate s─â ├«┼či ating─â ┼úelurile.

Apetitul rom├ónilor pentru eroi lupt─âtori a contribuit la formarea miturilor despre Avram Iancu. Rolul altor personalit─â┼úi rom├óne┼čti ├«n mi┼čc─ârile revolu┼úionare din Transilvania este minimalizat, Avram Iancu fiind perceput singurul lider al rom├ónilor ardeleni. E firesc, pu┼úini ┼čtiu de un B─ârnu┼úiu, Bari┼úiu, Papiu Ilarian sau al┼úii. ├Än schimb, vorba c├óntecului: ÔÇ×Avram Iancu suntem to┼úi!ÔÇť.