Cel mai mare mister al Bisericii Catolice. Legenda Papesei Ioana, între fabulaţie şi istorie ascunsă
Legenda Papesei Ioana, presupusă a fi singura femeie care a reuşit să ajungă papă la Vatican, după ce s-a travestit în bărbat, este un subiect care continuă să fascineze. De secole, istorici, cercetători, scriitori sau regizori de film au cercetat legenda papesei, în încercarea de a aduce lumină în ceea ce priveşte cel mai mare mister din istoria Bisericii Catolice.
Pentru prima dată în istorie, povestea Papesei Ioana a apărut în scrierile istoricilor în secolul al 13-lea. Legenda femeii care a reuşit să urce pe tronul papei de la Vatican, după ce s-a travestit în bărbat, este amintită de cronici precum “Chronica universalis Mettensis” de Jean de Mailly sau ”Tractatus de diversis materiis predicabilibus” de Stephan de Bourbon. Istoricii aminteau de o ”papesă” de sex feminin, care s-ar fi aflat la conducerea Bisericii Catolice vreme de doi la sfârşitul secolului al XI-lea.
De-a lungul istoriei, diverşi cercetători au susţinut că femeia care a ocupat scaunul papal vreme de doi ani a existat în realitate. Istoricii Vaticanului au negat în permanenţă această teorie, iar în lipsa unor dovezi oficiale subiectul continuă să rămână un mister. Jean de Mailly, unul dintre primii istorici care au prezentat versiunea femeii papă ca fiind reală, scria astfel:
Unul dintre Papi nu este inclus în lista oficiala a Suveranilor Pontifi. A fost o femeie care s-a deghizat în bărbat şi a reuşit să devină cardinal, apoi Papă. Într-o zi, în timp ce se afla călare pe un cal, a născut un copil. Imediat, potrivit legii romane, a fost legată de coada calului şi târâtă şi ucisă cu pietre. În locul în care a fost ingropata scrie: “Petre, Pater Patrum, Papisse Prodito Partum” (O, Petru, condamnă naşterea femeii Papă). Tot atunci a fost decis un post negru de 4 zile, numit “postul femeii Papa”.
Istoricul plasa acţiunea în anul 1099. Femeia misterioasă despre care se spune că ar fi fost papă a avut de-alungul istoriei mai multe nume. I s-a spus Papesa Ioana, Papa Ioan al VIII-lea sau Ioan Anglicus (Ioan Englezul). Versiunile altor istorici o amintesc drept Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes sau Glancia.
Povestea Ioanei
Legenda spune că Ioana, cea care avea să devină papă, s-a născut în anul 818, în familia unor misionari englezi din oraşul Mainz. Poveştile purtate de istorie, de secole, o amintesc ca fiind o tânără educată, de o inteligenţă remarcabilă şi deosebit de frumoasă. La vârsta de 12 ani, Ioana s-ar fi îndrăgosit de un călugăr de dragul căruia a fugit din casa părintească, deghizată în haine bărbăteşti.
Pentru a fi alături de iubit, fata deghizată în băiat a intrat novice la mănăstire sub numele de Ioan Anglicus. Când înşelăciunea a fost descoperită de mai marii mănăstirii, cuplul a fost nevoit să fugă.
Cei doi au plecat în pelerinaj prin Europa şi se spune că ar fi ajuns până la Ierusalim. Legenda spune că Ioana ar fi fost abandonată de iubit la Atena, iar tânăra rămasă singură a plecat la Roma. Deghizată în bărbat, s-a angajat ca notar. S-a remarcat prin inteligenţă şi cunoştinţele teoelogice şi a ajuns să slujească la Vatican, apropiată a Papei Leon al IV-lea.
În anul 855, când papa a murit, Ioana a fost unanim aleasă ca succesor şi a urcat pe Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Legenda spune că tânăra deghizată în bărbat a reuşit să înşele pe toată lumea.S-a îndrăgostit însă de valetul personal, dezvăluindu-i acestuia secretul. A rămas însărcinată, iar la naşterea copilului secretul i-a ieşit la iveală. Sorocul i-a venit în timpul unei procesiuni prin Roma şi a născut în văzul lumii, chiar pe Via Sacra. Legenda spune că ar fi fost ucisă pe loc, împreună cu pruncul, de mulţimea furioasă care a văzut că papa era, de fapt, o femeie. Versiunea altor istorici spune că femeie n-ar fi fost, de fapt omorâtă, ci ar fi ajuns la închisoare, în vreme ce fiul ei a devenit Episcop de Ostia.
Potrivit istoricilor care susţin ca fiind reală povestea Papesei Ioana, în locul acesteia, după dezvăluirea secretului, ar fi fost proclamat papă Benedict al III-lea. După istoricii Bisericii Catolice, Benedict al III-lea ar fi fost instalat, de fapt, în anul 855. Peste 15 ani, în 872, când un alt Ioan a devenit papă, acestuia i s-a atribuit numele de Ioan al VIII-lea, nu Ioan al IX-lea, o dovadă adusă de Biserica Catolică pentru spulberarea legendei papesei.
Semne respinse de Biserica Catolică
Sute de istorici au cercetat legenda, de-a lungul secolelor. Numele “Papei Ioana” apare în lucrarea scriitorului renascentist Giovanni Boccaccio. În lucrarea în care erau prezentat cele mai faimoase 100 de femei din istorie, Papesa Ioana apărea la poziţia 51. În Basilica Sf. Petru de la Vatican printre sculpturile realizate de sculptorul Bernini, apar şi câteva imagini ale unei femei purtând însemne papale. O altă trimitere la Papesa Ioana se găseşte în vechile cărţi de tarot. Una dintre cărţi care simbolizează ”cunoaşterea” înfăţişează o femeie şi se numeşte ”Papesa”.
O altă legendă legată de istoria Papesei este cea a scaunului numit “Sella stercoria”. Unii istorici susţin că, în Evul Mediu, la Vatican ar fi existat un scaun fără fund, pe care candidaţii la titlul de papă erau aşezaţi pentru a le fi verificată bărbăţia. Se spune că proaspătul suveran pontif era pipăit de un cleric, care exclama: ”Duos habet et bene pendentes”. Biserica Catolică a respins legenda, susţinând că scaunul exista înainte de apariţia legendei Ioanei.
Toate semnele descoperite de istoricii care au susţinut legenda Papesei ca fiind reală au fost respinse în permanenţă de istoricii Bisericii Catolice. În ciuda misterului nedesluşit până astăzi, subiectul a fascinat scriitori şi regizori de film. Cea mai cunoscută carte pe acest subiect este “Pope Joan”, scrisă de Donna Woolfolk Cross şi publicată în 1996.
