Europa, continentul imperiilor. De la Carol cel Mare la Al Treilea Reich

Semnat de Dan-Silviu Boerescu și publicat în cadrul colecției „Marile imperii ale lumii”, volumul „Europa, continentul imperiilor. De la Carol cel Mare la Al Treilea Reich” propune o incursiune amplă în istoria proiectelor de putere care au modelat continentul european. De la Imperiul Carolingian și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, la construcția habsburgică și epilogul violent al secolului XX, cartea explorează formele prin care autoritatea, credința și forța militară au fost transformate în instrumente de dominație și unificare.

Europa nu este produsul unui consens pașnic, ci rezultatul unor proiecte de putere care s-au succedat, s-au suprapus și s-au prăbușit de-a lungul a peste o mie de ani. Volumul „Europa, continentul imperiilor. De la Carol cel Mare la Al Treilea Reich”, semnat de Dan-Silviu Boerescu, propune o lectură directă și lipsită de idealizări a istoriei continentului: o istorie construită pe ambiții imperiale, pe dominație politică și pe tentative repetate de unificare prin forță.

Povestea începe simbolic în ziua de Crăciun a anului 800, la Roma. Carol cel Mare este încoronat împărat de Papa Leon al III-lea și devine primul mare conducător al Occidentului medieval. Imperiul Carolingian, cu capitala la Aachen, nu va supraviețui mult după moartea sa, dar va lăsa o moștenire durabilă: ideea Europei ca spațiu politic unificat, legitimat de Biserică și articulat în jurul unei autorități imperiale. Carol, considerat „Pater Europae”, este protector al creștinătății, rival al Bizanțului și actor diplomatic într-o lume care depășea granițele Europei – relația sa cu califul Harun al-Rashid, simbolizată de celebrul elefant alb primit în dar, spune multe despre statutul său internațional.

După destrămarea imperiului carolingian, ideea imperială nu dispare. Ea este preluată și adaptată de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, de la Otto I, încoronat în 962, până la Carol Quintul, ultimul împărat care primește coroana din mâinile Papei, în 1530. Cartea urmărește acest lung experiment politic, marcat de tensiunea permanentă dintre puterea laică și cea religioasă, dintre autoritatea centrală și fragmentarea teritorială. Dincolo de titulaturi solemne și mitologii fondatoare, autorul analizează mecanismele concrete ale dominației: administrația, armata, fiscalitatea, controlul frontierelor și rolul Bisericii în legitimarea puterii.

Un capitol esențial este dedicat Imperiului Habsburgic, această construcție politică multinațională care, între 1207 și 1918, a dominat periodic Europa Centrală. De la Spania la Boemia, de la Italia la Transilvania, Habsburgii au adunat teritorii, popoare și culturi într-o structură imperială complexă, menținută nu doar prin forță, ci și prin alianțe, căsătorii și compromisuri diplomatice. Formula lor politică anticipează, într-un fel paradoxal, problemele Europei moderne: diversitate, identitate și echilibru de putere.

Volumul insistă asupra faptului că Europa nu a fost doar un continent al imperiilor coloniale de peste mări. Chiar pe „Bătrânul Continent”, structurile imperiale au continuat să existe până la Primul Război Mondial, iar ideea imperială a cunoscut un epilog violent în secolul XX. Al Treilea Reich apare în carte ca o reluare radicalizată și distructivă a vechilor ambiții europene de dominație. Obsesia „spațiului vital”, tentativa de a controla aproape întreaga Europă și avansul dincolo de Moscova – eroare făcută anterior și de Napoleon – marchează punctul final al unei logici imperiale duse la extrem.

Un loc aparte îl ocupă Uniunea Polono-Lituaniană, prezentată ca un caz special: un „commonwealth” est-european care a funcționat, pentru o perioadă, ca alternativă la imperiul clasic, înainte de a fi înghițit de marile puteri ale regiunii. Prin astfel de exemple, cartea arată că istoria Europei nu este liniară, ci rezultatul unor experimente politice diverse, unele efemere, altele durabile.

Scris într-un stil accesibil, dar riguros, volumul combină analiza politică, istoria ideilor și detaliul documentar. De la Renașterea carolingiană și organizarea educației medievale, la strategiile militare, diplomația cu Bizanțul și simbolistica puterii imperiale, „Europa, continentul imperiilor” oferă o hartă a unui continent aflat într-o transformare continuă.

Mai mult decât o sinteză istorică, cartea este o cheie de lectură pentru prezent. Pentru că multe dintre tensiunile Europei de astăzi – legate de suveranitate, identitate și putere – își au originea în aceste proiecte imperiale care au încercat, rând pe rând, să transforme continentul într-o singură voință politică.

Înțelegând imperiile Europei, înțelegem mai bine Europa însăși.

Volumul este disponibil în punctele de distribuție a presei, în librăriile din întreaga țară și pe site-ul UJmag.ro.