Eroii de dincolo de statui
După terminarea Marelui Război, Franța se afla într-o înflorire accentuată. Anii ’20, „années folles”, au fost anii Parisului, care își menținea titulatura de centru cultural al Europei, dar care acum rivaliza cu New Yorkul. Erau anii în care se sărbătoreau eroii – se ofereau medalii, se ridicau statui, se acordau titulaturi. Doar că nu toți cei care au luptat pentru binele comun se bucurau acum de el. Mulți dintre eroii pe care îi celebra Franța erau mutilați, săraci și, mai ales, singuri.
Una dintre poveștile eroilor uitați ai Primului Război Mondial începe cu decizia locotenentului Pradelle de a porni un ultim atac. În goana după glorie, determinat să bifeze o ultimă victorie înainte de armistițiu, locotenentul nu numai că își trimite două dintre trupe total inutil în focul bătăliei, dar, pentru a-i motiva să avanseze, trage în ei de la spate. În dreptul soldatului Albert Maillard explodează o bombă care aproape îl îngroapă. Până la venirea colegului său Edouard Péricourt, Maillard respiră cu ajutorul oxigenului rămas în plămânii unui cal mort. Péricourt îl salvează, dar pentru că niciun bine nu rămâne nepedepsit, câteva momente mai târziu o grenadă îi expodează în față, lăsându-l fără maxilarul inferior.
Războiul se termină. Pe de-o o parte, Pradelle trăiește liniștit, punând la cale împreună cu tatăl soldatului-erou Péricourt o păcăleală la nivel național: îngroapă morții în cutii mici, de proastă calitate, chiar dacă asta însemna ciopârțirea lor. Pe de alta, cei doi soldați pe care îi unește experiența întâlnirii cu moartea trăiesc marginalizați și sunt nevoiți să apeleze la diferite modalități pentru a supraviețui: fură morfină de la veterani sau vând gazetelor mici povestioare inventate de pe front. Lumea însă nu este scutită de a vedea nedreptatea care se întâmplă, mai ales că Péricourt este un adevărat artist. El folosește măștile pe care doctorii i le dăduseră în timpul tratamentului pentru a-și acoperi fața și, împreună cu prietenul său Maillard, organizează tot soiul de acte artistice suprarealiste, unde comedia neagră ține loc de răzbunare. Dar măștile continuă să își caute dreptatea și dincolo de scenă...
Ce oferă lumea eroilor ei? Sunt o statuie și o aniversare prețul corect pentru pace? Pierre Lemaitre ia un caz particular al eroilor uitați și îl transpune în romanul său, Au revoir là-haut, care e acum și în cinematografe, ecranizat sub bagheta regizorului Albert Dupontel.
Pentru a vă (re)aduce aminte de eroii de acum un veac, La revedere acolo sus, din 29 iunie, în cinematografele din toată țara.
