Dialog despre Zavaidoc și Bucureștiul anilor nebuni, la Palatul Suțu

Muzeul Municipiului București organizează Conferința de Joi, 21 noiembrie, la ora 18.30, de la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2), o discuție despre muzică și literatură, pornind de la recentul roman „Zavaidoc în anul iubirii”, semnat de Doina Ruști și editat de Bookzone.

Vor fi invitați Doina Ruști și Rafael Taraca (pian), iar amfitrionul evenimentului va fi Cătălin D. Constantin. Prețul unui bilet este 10 lei, informează Muzeul Municipiului București.

În anii '20, cu precădere în anul 1923, bucureștenii ascultau muzică orășenească, descinsă din folclor și din vechile romanțe, dar și noutăți - arii de opertă adaptate, canțonete, romanțe compuse la cerere, jazz – și, desigur, multă muzică lăutărească. Se cânta pe scenele teatrelor, prin grădini, prin restaurante, la cinematografe și la serbări private. Mai ales până în 1926, muzica venea direct din plămânii cântăreților, fără microfon. Patefonul încă era consacrat muzicii străine.

Printre vocile negustorilor ambulanți și claxoanele automobilelor, alături de scrâșnetul nou-apărutului tramvai electric, răsuna muzica lui Zavaidoc, venită din timpuri vechi, înnoită cu cerințele epocii, ridicându-se de multe ori de la serenada care mai purta încă ofurile și alintul fanariot, până la trilurile operetei sau la ritmul nestăvilit al muzicii de import, între care Lindy Hop și Charleston-ul influențează ritmurile autohtone.

În explozia generală de petreceri și dorințe, Zavaidoc aduce un stil, creează chiar o școală, punându-și amprenta pe muzica veche, salvând cântece condamnate altfel la uitare. Repertoriul lui impresionant, mai ales după ce a fost imprimat pe discuri și în studiourile de radio, a constituit baza muzicii orășenești de după război, dar și un fel de arhivă a muzicii vechi românești, mulți cântăreți de după el preluându-i în totalitate muzica și inovațiile.

Dar valoarea cântecelor lui Zavaidoc stă și în eposul lor, care aduce la suprafață o lume cu metalitățile ei.

Multe sunt moștenite, multe transpun evenimentele importante ale momentului. Zavidoc e contectat la marea poveste a omului mediu, îi simte pulsul și fericirile. Tocmai de aceea, cântăreții de după el au simțit nevoia să-i modifice de multe ori versurile, pentru că nu aveau proprietatea sensului, pierduseră legătura cu spiritul vechi al lumii.

Află mai multe detalii despre eveniment accesând acest link.