Ultimului monarh din dinastia lui Timur Lenk: Aurangzeb, cel mai crud împărat al Indiei
Cunoscut și sub numele Alamgir, „Cuceritorul lumii”, Aurangzeb (1618-1707) a rămas în istorie drept cel mai sângeros conducător al Indiei.
Descendent al împăraților timurizi Babur și Akbar cel Mare, acesta nu a continuat politica înaintașilor săi, una tolerantă, impunând în schimb pe toată întinderea statului islamul radical, rupând astfel toate punțile cu zecile de milioane de supuși hinduși. A domnit aproape o jumătate de secol, după Aurangzeb imperiul mogul căzând sub dominația britanicilor.
Al treilea fiu al șahului Jahan și al lui Mumtaz Mahal, din dinastia lui Tamerlan, Aurangzeb a știut ce vrea de la viață încă din preadolescență. Scos din linia succesorală de tatăl său, favoritul acestuia fiind băiatul mai mare, Dara Shikoh, Aurangzeb a profitat de starea de sănătate tot mai șubredă a părintelui pentru a-și impune ambițiile în fața celorlalți frați. În 1657 devenise clar că șahul Jahan nu mai putea influența războiul purtat între propriii fii pentru tron. Aurangzeb s-a aliat cu un al patrulea frate, Murad Baksh, împotriva primului moștenitor, iar într-un singur an l-a învins pe Dara Shikoh și și-a înlăturat tatăl, ținându-l sub pază strictă într-unul din palate.
Manevre diabolice
A urmat o mișcare ucigătoare de-a dreptul! Călcând în picioare codul onoarei, Aurangzeb l-a atacat prin surprindere și apoi l-a executat pe fostul său aliat, fratele mai mic Murad. Acesta a fost primul dintr-un lung șir de omoruri în familie. La scurt timp după asasinarea lui Murad, Aurangzeb i-a propus șahului Shuja, al doilea frate, un post de guvernator. Amețit de această promisiune, Shuja a fost luat la rândul lui prin surprindere când armatele lui Aurangzeb l-au încolțit. Luat prizonier și trimis în exil, șahul Shuja avea să dispară pur și simplu de pe scena vieții, presupunându-se că a fost eliminat la ordinele exprese ale vicleanului Aurangzeb.
Un dar macabru pentru tată
După două manevre perverse, Alamgir - cum avea să fie numit ulterior ultimul împărat mogul din India - ajunsese favorit la preluarea puterii. O singură bătălie a mai avut loc între Aurangzeb și Dara Shikoh, ultimul frate în viață. Moștenitorul de drept al împărăției a fost îngenuncheat, iar noul monarh a poruncit ca fratele său să fie adus în lanțuri la Delhi. În 1659, în ziua în care a fost încoronat, Aurangzeb a poruncit ca fratele său mai mare să fie executat în public. Mai mult, dând dovadă de o cruzime ieșită din comun, a trimis capul tăiat al lui Dara tatălui lor, bătrânul șah Jahan.
Fanatic al islamului
În trei decenii, Aurangzeb avea să-i învingă pe suveranii din Bijapur și Golconda, lărgind granițele imperiului. Concomitent cu acțiunile militare sângeroase și îndrăznețe, noul conducător a intrigat clasa nobililor și zecile de milioane de supuși prin interpretarea extrem de rigidă a islamului. Puritanul Aurangzeb a interzis muzica, sculpturile, portretele pictate etc. - considerate idolatre - și, bomboana de pe colivă, a reintrodus taxa Jizya, o dare pe care erau obligați să o plătească cetățenii care nu erau musulmani. Mai mult, a demantelat numeroase temple hinduse, descurajând toate practicile religioase străine de islam.
Trei morți înfiorătoare
„Astfel de măsuri au fost întâmpinate cu proteste violente. O revoltă a paștunilor a izbucnit în 1672, fiind înăbușită cu greu. În 1675, Aurangzeb a provocat o mare răscoală Sikh, după ce a poruncit executarea liderului Tegh Bahadur pentru că acesta refuzase să se convertească la islam. Cei mai apropiați trei ucenici ai gurului Sikh au avut parte de torturi și morți înfiorătoare: unul a fost tăiat în două cu fierăstrăul, altul a fost ars de viu, iar al treilea a fost aruncat în apă clocotită”, amintea istoricul Simon Sebag Montefiore în volumul colectiv „Titani al istoriei. Giganții care ne-au modelat lumea (Editura Litera, 2019).
Propriul fiu i s-a întors împotrivă
Aurangzeb era însă de neoprit. Ultimii care au simțit răutatea extremă a împăratului au fost războinicii unei caste hinduse din vestul Indiei, din regiunea Dekkan, acolo unde locuia populația Maratha. Deși inițial Aurangzeb a încheiat pace cu liderul acesteia, Chatrapati Shivaji Maharaj, n-a respectat nici această înțelegere, provocând mânia și scârba propriului fiu, Akbar, care a părăsit curtea mogulă pentru a lupta alături de oamenii din Dekkan împotriva armatelor tatălui său.
Perfidul Albion și-a arătat fața
În 1707, la moartea lui Aurangzeb, Imperiul Mogul era atât de slăbit de frământări interne încât alți cuceritori, veniți de peste mări și țări, aveau să supună India în întregime. De altfel, Imperiul Britanic și-a impus politica în subcontinentul indian încă din 1757, după bătălia de la Plassey. Între 1858 și 1947, India, ca și alte, multe, teritorii din zonă, s-au aflat sub directa ocârmuire a perfidului Albion.
Un imperiu cât un continent
În jurul anului 1700, perioada de maximă expansiune a imperiului condus de Aurangzeb, în jur de 130 de milioane de locuitori erau supuși dominației mogule, pe un teritoriu de aproximativ cinci milioane de kilometri pătrați.
Fundamentalismul islamic impus de Aurangzeb a șters urmele geniului tolerant al strămoșilor lui, descendenții mongoli ai lui Tamerlan, provocând căderea Imperiului Mogul din India”, Simon Sebag Montefiore, istoric
5 milioane de kilometri pătrați măsura imperiul lui Aurangzeb în perioada de maximă expansiune, în jurul anului 1700
130 de milioane de supuși viețuiau între granițele statului indian construit de Aurangzeb
Aurangzeb a interzis muzica, sculpturile și portretele pictate, reintroducând în schimb taxa Jizya, o dare pe care erau obligați să o plătească cetățenii care nu erau musulmani
89 de ani a trăit Aurangzeb, vreme de o jumătate de secol conducându-și cu mână de fier imperiul
